Presa iraniana promoveaza ideea analistilor ce considera SUA principalul responsabil in cazul in care Peninsula Coreana ar declansa al Treilea Razboi Mondial. Acestia alimenteaza ideea ca Satele Unite este singura superputere ce isi doreste ca situatia din Peninsula sa escaladeze intr-un razboi, sau conflict nuclear. ,,Mingea” este la Coreea de Nord deoarece americanii nu vor sa faca ei ,,primul pas”.
Phenianul pare sa faca jocul americanilor, sambata a declarat starea de razboi cu Seul, anuland pactul de incetare a focului ce asigura pacea in Peninsula. Tehnic cele doua tari se afla in razboi de 6 decenii (o situatie similara este intre Rusia si Japonia, cele doua superputeri continua al Doilea Razboi Mondial).
Coreea de Nord a avertizat si asupra faptului ca orice amenintare terestra la granitele din nord sau sud, va duce la ,,un conflict pe scara larga sau razboi nuclear”.
Expertii acuza Washington și Vestul pentru alimentarea provocarilor continue ale Phenianului pentru ca declaratiile belicoase ale nord-coreenilor nu ar trebui luate in serios.
Analistii au adus in dezbatere si situatia Irakului, stat ce a fost acuzat de tentativa producerii armelor nucleare, dar acest lucru nu a putut fi dovedit niciodata, chiar daca regmiul a fost schimbat in mod abuziv printr-o interventie militara.
Pe 28 martie, secrtarul apararii SUA, Chuck Hagel, a declarat ca tara sa este pregatita pentru orice situatie in Peninsula si ia in serios fiecare amenintare a Phenianului.
Exercitiul maritim anual dintre SUA si Coreea de Sud ,,Key Resolve” si sanctiunile recente dictate de ONU, ar fi principalii factori ce intretin situatia actuala din Peninsula.
Sursa: PressTV
Scenariu de razboi
Coreea de Nord are doua istorii foarte lungi, una este legata de amenintari, a doua de actiune. Noul lider, Kim Jong Un, in varsta de numai 30 de ani este pus intr-o situatie delicata, existand numeroase indoieli cu privire la capacitatea sa de a conduce tara in interior si a se impune pe plan extern.
In prezent el trebuie sa isi demonstreze capacitatile in gestionarea crizei cu SUA si Coreea de Sud, sa inceapa negocierile, iar in cele din urma sa mearga mai departe obtinand beneficii politice.
Aceasta strategie are limitele sale, desi Phenianul pare imprevizibil si a avut grija sa nu depaseasca linia.
Dar ce s-ar intampla daca Kim Jong Un ar hotara sa faca primul pas, spre o confruntare militara directa?
Nimeni nu poate descrie in mod exact cum ar decurge un nou conflict intre cele doua Coreei, in acest articol vom aborda strategiile ce privesc un conflict cu arme conventionale.
-Pornim de la premiza ca Phenianul nu doreste sa invadeze Coreea de Sud ci numai sa-si consolideze pozitia.
-A doua miza ar fi cresterea autoritatii lui Kim Jong Un, beneficii politice, un acord de pace si recunoasterea Coreei de Nord in fata Seului, Japoniei si a Statelor Unite.
Intentia Phenianului este aceea de a duce un razboi de scurta durata (cateva zile). Cel mai fericit scenariu de razboi este acela in care Coreea de Nord decide sa bombardeze Seul folosind artileria. Chiar daca USAF ar zdrobi bateriile nord- coreene, capitala Selul ar fi devastat intr-un timp foarte scurt, fapt ce nu este tolerat de sud coreenei.
Atacul Phenianului putea fi indreptat si spre bazele militare americane din Coree de Sud. Acesta trebuie sa se desfasoare rapid, inainte ca Fortele Aeriene Americane si cele locale sa distruga facilitatile militare nord coreene.
Beneficiile Phenianului ar veni atunci cand Coreea de Sud, alaturi de SUA, va cere un pact de incetare a focului. Negocierile ar implica cele doua Coreei, SUA, Japonia,China si Rusia.
Acesta situatie ii permite lui Kim Jong Un sa ceara compensatii Coreei de Sud, pe care acestia ar fi nevoiti sa le plateasca pentru a salva capitala.
Acesta ar fi strategia Coreei de Nord, dar prezinta riscuri majore:
Pentru inceput, strategia nu este un secret.
Al doilea risc este acela in care sud coreenii accepta sacrificiul capitalei, nu doresc semnarea unui acord de pace/incetarea focului si hotarasca sa invadeze nordul pentru a pune capat amenintarilor odata si pentru totdeauna.
Al treilea risc este acela in care focul artileriei nord corene este ineficient.
Un proces de ocupare militara a Coreei de Nord nu este dificil. Nivelul de aparare anti-aeriana este din ’60-’65: 15.000 de piese de artilerie (calibru 4×14.5mm, 2x37mm, 1x57mm, 1x100mm) Strela 2/M, Strela 3, SA16, Strela 10 si S-125 M (toate produse la nivel local), 40 de lansatoare S-200 si 240 pentru S-75 (1950 de rachete). Ambele tipuri de racheta sunt importate.
Libia si Irak sunt tari ce au avut in arsenalul lor echipament mai avansat decat nord coreeni: 9K33 Osa, Crotale, Roland (doar Irak) si 2K12 KUB. Chiar si asa USAF/NATO a avut pierderi minime, chiar ridicole daca vorbim de Libia.
KN-06 ( S-300 nord- coreea) ar fi singura amenintare pentru USAF, dar nu au fost publicate pana in prezent imagini cu teste ale acestui sistem, deci, iese din calcul.
Fara o defensiva serioasa in fata USAF, Coreea de Nord nu poate alcatui o brigada in fata fortelor terestre inamice si nici sa ocupe pozitii strategice. Relieful va duce la un scenariu pe care SUA l-a depasit in 2001, Afganistan.
Singua speranta de supravietuire a dinastiei Kim este protectia oferita de China, stat si el cu probleme si interese.
Singurul argument militar nord-coreean este in acest moment arma nucleara, dar si aici sunt probleme. In primul rand nimeni nu poata fi absolut sigur ca aceasta chiar exista, iar secundo, sansele ca un focos nuclear sa fie deja miniaturizat suficient de mult pentru a putea fi lansat cu rachete, este iarasi foarte indoielnic. Cel mai probabil tot scandalul facut de Nord are la origini politica interna, aruncarea vinei pentru situatia dezastruoasa din tara pe umerii capitalistilor hulpavi.
NeroFlash