Negocierile din Elvetia au avut pana la urma un final fericit, chiar daca nu avem inca un document semnat, cele doua parti (Iranul si marile puteri) ajungand la un acord convenabil ambelor parti: iranienii o lasa mai moale cu programul nuclear si accepta orice inspectii fara sa faca galagie, oricat de multe si la orice site, in timp ce occidentalii se obliga sa ridice total sanctiunile economice si financiare impuse Teheranului.
Singura problema ramasa inca in suspensie este modul in care sanctiunile vor fi ridicate: toate odata si imediat – cum vor persii, sau treptat – cum vor americanii, dar cel mai probabil si acest „amanunt” va fi reglementat prin negocieri ca vorba aia ce-a fost mai greu a trecut, acum toti sunt prieteni si cu toti au in gand doar pacea mondiala si binele aproapelui, dar oare chiar asa sa fie?!
Pai haideti, vorba lui Pristanda, sa numarm:
- Iranul pe de o parte are nevoie de bani ca de aer atat pentru propria sa economie, destul de gatuita de sanctiuni (somaj foarte ridicat si o inflatie de doua cifre) cat si pentru sprijinirea lui Bashar Al-assad.
- Tot Teheranul s-a trezit pe cap cu ISIL chiar la hotarele sale si pe cale de consecinta Iranul sprijin temeinic Bagdadul in lupta impotriva terorismului istitutionalizat numit ISIL in Irak si ISIS in Siria, astfel resursele militare si financiare ale iranienilor simt nevoie unei revigorari serioase
- Pe de alta parte Teheranul si Washingtonul sunt intr-un fel macar parteneri daca nu chiar aliati in Irak acolo unde ambele tari lupta impotriva ISIL, ajungandu-se chiar la intelegeri neoficiale, fiecare avand anumite zone in responsabilitate recunoscute – tot neoficial – de cealalta parte. In Siria insa lucrurile nu au ajuns inca la o intelegere clara dar si acolo americanii ataca tinte ale ISIS impreuna cu armata siriana (tot neoficial).
- Pe de alta parte nu trebuie uitat ca Teheranul a facut in urma cu cateva luni o declaratie cu totul si cu totul iesit din comun, din punctul meu de vedere, anuntand ca este gata sa ia locul Rusiei pe piata gazelor din Uniunea Europeana. De necrezut aceasta declaratie in conditiile in care Rusia a fost singurul prieten al Iranului in scandalul cu Occidentul, mai mult negocierile din Elvetia sunt rodul presiunilor diplomatice ale Moscovei…
Dar ce poate oferi astazi Moscova Iranului? Mai nimic! Daca americanii si europenii ar dori sa atace Iranul Rusia nu ar putea sa ajute prea mult tara musulmana, cum nu au putut sa faca mai nimic nici in cazul Libei sau Siriei iar in acea perioada situatia politico-financiara a Moscovei era mult mai buna, fata de acum cand economia ruseasca nu este chiar in cea mai buna forma.
Iar Iranul are nevoie de capital, daca vrea sa-si puna in valoare enormele rezerve de gaze si petrol, ori europenii si americanii pot imediat baga cateva zeci de miliarde de euro in Iran fara nici o problema, plus ca au si expertiza si tehnologia necesara.
Rusia nu poate oferi nici bani, nici garantii de securitate, nici macar o ruta alternativa de export pentru gazele iraniene catre Europa in conditiile in care Rusia insasi are un excedent serios de gaze cu care nu are ce face.
Problema Iranului este insa reprezentata de traseele pentru gazoducte care trasee duc toate prin Turcia, ori Ankara are si ea problemele ei. Astfel desi Turcia are cea mai puternica armata din zona ea nu este foarte prezenta in lupta impotria ISIL/ISIS in nordul Irakului sau in Siria, Iranul fiind mult mai prezent in aceasta lupta decat Turcia.
Ce va fi vom vedea cert este ca Iranul are in fata un viitor ceva mai luminos in dauna Turciei si a Rusiei tari cu care se afla de facto intr-o stransa competitie regionala – politica cu Turcia si economica cu Rusia, iar UE/SUA par a vedea in Teheran un partener mai solid si mai credibil decat Rusia si Turcia, mai ales daca tinem seama si de piciorul in gura pe care Papa Francisc l-a dat Ankarei cu ocazia Sarbatorii Pascale, iar cuvantului papei nu-i chiar fara rezonanta in cancelarile europene.
Sa nu uitam ca predecesorul actualului, Papa Benedict al XVI-lea, a declarat ca Turcia nu are ce cauta in UE si imediat si Franta si Germania si-au schimbat pozitiile opunandu-se dur aderarii Ankarei, iar de atunci au trecut cativa ani si discutiile despre aderare s-au terminat de facto intr-un mod iremediabil…
Asadar va fi Teheranul din nou cel mai bun prieten al Occidentului, sau macar bun prieten, asa cum era pe vremea monarhiei?!
Insa Moscova nu sta degeaba, duminica intr-o declaratie foarte interesanta, Serghei Lavrov a spus ca Rusia este prima tara care va ridica sanctiunile impuse Iranului, anuntand deja ca tara sa va livra catre Teheran grau, materiale de constructii si sisteme AA S 300 PMU 1 in contrapartida cu petrol… Ce-o face Moscova cu petrolul greu de spus dar pana la urma gestul conteaza.
GeorgeGMT