La 19 noiembrie au avut loc Factory Acceptance Tests destinate primului client care a cumparat un sistem GBAD integrat de Diehl Defence. Desi stim care este clientul, respectam dorinta cumparatorului de a nu ii fi mentionat numele. Stim insa ca este vorba de livrare a 10 sisteme GBAD (operatiune in curs si care va dura 8 ani) pentru o valoare de 1 miliard de euro. Elementele fundamentale ale sistemului sunt: racheta IRIS-T-SLM produsa de Diehl Defence, radarul TRML-4D ultima generație, produs de HENSOLD si sistemul de conducerea focului produs de Diehl Defence impreuna cu AIRBUS (vezi paginile 18 si 19 din Revista Spectrum nr 43/2020).
Si acum sa revenim la tema fierbinte a contracarării rachetelor hipersonice.
Ne-a retinut atentia un articol-dezbatere privind pericolele puse apararii AA de rachetele hipersonice precum si conceptul de racheta hipersonica prezentat de Diehl Defence (vezi pagina 17 din Revista Spectrum nr 44/2021), care are in vedere adaptarea rachetei IRIS-TSLM si transformarea ei intr-o racheta hipersonica IRIS-T HYDEF (IRIS-T Hypesonic Defence) cu un Kill Vehicle adecvat.
Preocuparile Diehl Defence in studiul domeniului hipersonic datează din 2002, preocupari care la vremea respectiva nu au fost sprijinite (intelese) de Bundeswehr. A trebuit ca Rusia si China sa faca pasi considerabili in acest domeniu pentru ca occidentalii sa se trezeasca. Cercetarile aplicate ale DD s-au intensificat in ultimii ani. In ultimii trei ani clienti ai firmei germane au contribuit la finantarea cerecetarii si dezvoltarii unei arme hipersonice. Cat de departe s-a ajuns nu stim, stim insa ca Diehl Defence a prezentat conceptul sau privind racheta hipersonica.
Cand va fi operational acest concept nu stim, ce putem extrapola insa, este faptul ca odata ce noua racheta IRIS-T HYDEF va fi functionala ea va fi integrata, ca element complementar, in sistemul integrat GBAD produs in prezent de Diehl Defence.
Mai jos, articolul scris de Hans-Arthur Marsiske la 04.03.2020, si publicat in editia on line heise.de (https://www.heise.de/newsticker/meldung/Militaerforschung-Wie-ernst-ist-die-Bedrohung-durch-Hyperschallwaffen-4675632.html)
Cât de serioasă este amenințarea reprezentată de armele hipersonice?
Armele hipersonice sunt rapide și distrugătoare. Trebuie găsite măsuri adecvate de apărare.
„Începând cu această perioadă legislativă, semaforul arată undă verde” a spus Ralf Schnurr (Director pentru Cercetare și Tehnologie în cadrul Ministerului Apărării) marți la Bonn. Domnia sa susține că astfel drumul este liber pentru a investi fonduri în cercetarea militară. Afirmă că pentru acest an sunt la dispoziție 500 milioane EUR din fondurile federale și că este pentru prima dată când la aceștia se adaugă bani europeni din cadrul Fondului European de Apărare.
Cum ar putea fi folosiți acești bani? Aceasta se va discuta zilele următoare la conferința „Cercetare Aplicată pentru Apărare și Siguranță în Germania” a Societății Germane pentru Tehnică de Apărare (DWT) – conferință pentru care Schnurr a ținut discursul de deschidere. Multe domenii de cercetare își prezintă ofertele: începând cu computere cuantice, trecând apoi la infrastructura spațiului cosmic și sistem performant de senzori, până la noi tipuri de combustibili pentru rachete.
Rachete hipersonice periculoase
O temă deosebit de fierbinte o reprezintă rachetele hipersonice, care zboară cu o viteză ce depășește multiplul de 5 al vitezei sunetului (Mach 5). Acestea sunt greu de respins nu doar din cauza vitezei mari pe care o au, ci și din cauza faptului că – în comparație cu rachetele balistice – zboară la înălțime joasă și pot fi mai ușor manevrate. Dirk Zimper de la Centrul German pentru Zborul în Aer și în Spațiu (DLR) a explicat următoarele: O rachetă atinge – în punctul culminant al traiectoriei ei abrupte, balistice – o înălțime mare, la care poate fi detectată bine de către radar, ceea ce permite ca pentru apărare să rămână 20 minute bune. Domnia sa arată în continuare că spre deosebire de aceasta, rachetele hipersonice se mișcă la înălțimi de aproximativ 30 km și din acest motiv apar cu mult mai târziu pe ecranele radar. Acest fapt poate scurta timpul de avertizare la 2 până la 3 minute – și totodată este considerabil mai greu să prevezi traiectoria de zbor a acestora.
Rusia și China au declarat că au, gata de acțiune, sisteme hipersonice – sau că vor să introducă în curând astfel de sisteme. Pentru sistemul rusesc Awangard se menționează o rază de acțiune de mai mult de 10.000 km la o viteză de 6 km/s. Despre sistemul DF-17 (prezentat în octombrie trecut de către China) se afirmă că ar atinge de 5 ori până la de 10 ori viteza sunetului și că ar putea zbura până la o depărtare de 2.500 km.
Patrick Bruhn (DLR) spune că există multe informații, dar pe care nu te poți baza întotdeauna. După efectuarea de calcule de simulare, domnia sa și colegii săi de cercetare au ajuns la concluzia că sarcinile termice la care te poți aștepta de la Awangard fac mai plauzibilă o viteză de 5 km/s decât o viteză de 6 km/s. O rază de acțiune de cel puțin 6000 km este plauzibilă. La o greutate totală de 1400 kg, racheta poate transporta probabil o sarcină utilă de 300 kg. „Dar chiar și cu atât se poate cauza o pagubă considerabilă”, a afirmat Bruhn. Domnia sa afirmă că, chiar dacă anumite cifre singulare pot fi exagerate, totuși amenințarea trebuie luată în serios din motivele arătate – mai ales că înălțimea de zbor se află dincolo de raza de acțiune a sistemelor de apărare obișnuite.
Posibilități de apărare
Despre cum ar putea arăta o apărare împotriva armelor hipersonice – la aceasta s-au gândit Joerg Mueller (MBDA Germania) și Thomas Kuhn (Diehl Defence). Pe de o parte, provocările decurg din spațiul mare de captare ce trebuie acoperit din cauză că atacatorul dispune de o bună capacitate de manevrare simultan cu viteze extrem de mari. Pe de altă parte, apărarea nu poate reuși decât printr-un sistem care să nimerească atacatorul direct, deoarece viteza sistemelor de detonare prin schije este prea redusă pentru a provoca o pagubă.
Amenințarea reprezentată de armele hipersonice duce mai departe dezvoltarea de motoare statoreactoare – în cazul cărora trebuie umblat cu temperaturi extrem de ridicate de 3000 K și mai mult. Această cameră de ardere servește punerii la încercare a procedurilor de răcire. (Fotografia: Hans-Arthur Marsiske).
Ca posibilă soluție, Mueller și Kuhn au prezentat un corp de zbor de apărare în trei trepte: Prima treaptă este un Booster, cu care corpul de zbor este adus pe traiectorie. A doua treaptă, denumită „Cruise”, este propulsată de un Ramjet din substanță solidă și permite o cântărire (punere în balanță) între varianta unei viteze mai mari sau varianta unei raze de acțiune mai mari. În final, a treia treaptă este „Kill Vehicle”, care dispune de un sistem de propulsie propriu și poate fi dirijat atât aerodinamic cât și prin împingere transversală. Ținta și-o găsește printr-o combinație între un Cap de Ghidare cu Radiații Infraroșii și un Interferometru de Radar.
Cu o viteză de mai mult de Mach 4, o rază de acțiune de 200 km și posibilitatea atingerii unei înălțimi de 40 km, se afirmă că conceptul apare ca fiind adecvat pentru a putea combate diverse ținte din stratosferă – nu doar arme hipersonice. „Aceasta este o nouă dimensiune a apărării antiaeriene” – a spus Mueller. În lupta pentru obținerea de undă verde din partea bugetului de apărare, această idee cel puțin se poate aștepta la oarece interes.
Sursa: www.heise.de