Conform celor de la TASS, SS-26 Iskander va fi convertita din racheta balistica tactica cu raza scurta in racheta balistica anti-nava pentru apararea in fata debarcarilor amfibii. Cu alte cuvinte unitatile de artilerie detinatoare de rachete Iskander vor putea ataca nave de debarcare (si nu numai) in proximitatea tarmurilor proprii, confom cu raza rachetei si mai ales conform cu informatiile pe care le pot obtine in timp real.
Incepand din acest an unitatiile rusesti vor desfasura antrenamente in vedere respingerii navelor de desant folosind si rachete sol-sol Iskander, ceea ce ar reprezenta o misiune cu totul noua pentru racheta. Conform unei surse din ministerul rus al apararii, coordonatele tintei vor fi transmise de catre comandamentul intrunit superior, intregul lant al evenimentelor durand, conform aceleiasi surse, doar cateva minute: detectie-transmitere coordonate – lansare-lovirea tintei.
Pe zona detectiei rusii au in vedere folosirea unui sistem complex, cuprinzand avioane dedicate, nave de lupta proprii, drone si cand se poate, sateliti. Dar un ochi atent ar trebui sa aiba NATO pe flota rusa de submarine clasice de la Marea Neagra, pentru ca daca va intrebati la ce-i bun un submarin, ei bine, el este foarte util si la culegere de date despre eventuale tinte plutitoare. Submarinul “vede” tinta, anunta “acasa”, iar “acasa” lanseaza racheta, sub-ul mai corecteaza un pic traiectoria, nava face poc. Scenariu posibil daca ai submarinul si eventual racheta…
Iskander M are o raza estimata de 400-500 km si isi controleaza traiectoria pe baza unui sistem inertial, iar in faza finala poate folosi si un sistem optic pentru indentificarea tintei cu o cat mai mare precizie.
Din punctul de vedere al acuratetei pe tinta, se spune ca racheta ar lovi cu o eroare cuprinsa intre 10 si 30 de metri, avand la bord o incarcatura de lupta de 700kg, sau una nucleara masurata in kilo-tone, unde evident numai conteaza atat de mult precizia ci doar sa fie pe-acolo prin preajma.
Daca ne referim acum la capacitatea Iskander de a manevra pentru evitarea interceptarii, trebuie sa spunem ca aceasta capacitatea exista ? dar nu are legatura cu manevrabilitatea unei rachete aer-aer din familia Meteor sau IRIS T, in sensul ca rachetele aer-aer manevreaza pe baza informatiilor oferite de senzorii de bord (sau de aparatul lansator) intru interceptarea tintei vizate, face adica corecturi de traiectorie urmarind in mod activ tinta. Iskander, pe de alta parte, nu “stie” cand este luata in colimator de o racheta PAC 3MSE sau de radarul bateriei Patriot, capul de lupta manevreaza pur si simplu pe baza unui algoritm, fie ca este urmarit de o rachete anti-balistica fie ca nu.
Iskander mai are si capacitatea de manevra necesara pentru as corecta traiectoria pe tinta, adica fine reglaje pe traiectorie pentru a lovi ceea ce este de lovit, daca insa racheta ajunge deasupra zonei si constata ca datele despre tinta sunt cu totul gresite, asta e, loveste pamantul si cu asta basta, neavand capacitatea de a zbura spre alt oras, de exemplu, asa cum poate face orice rachete de croaziera respectabila.
In privinta eficientei unei astfel de rachete impotriva unei tinte navale aflate in miscare, aici discutam despre mai multe lucruri:
- detectarea tintei de catre marina;
- transmiterea datelor foarte rapid catre bateria de rachete sol-sol;
- si intr-un final – conform unui principiu al celor de la artileria anti-tanc clasica (dotata adica cu tunuri AT) – “tragi pana iese fum”, cu alte cuvinte mai multe rachete per tinta cresc sansa unei lovituri de mare succes.
Pe de alta parte rusii nu sunt singurii care gasesc imbietoare detinerea unei rachete anti-nava balistica si americanii de la USMC cauta exact asa ceva, o racheta compatibila cu sistemul de lansare HIMARS (programul PrSM). Logica este foarte simpla, sansa ca o nava atacata cu o racheta balistica sa si poata face ceva este minora. Daca racheta “vine” pe tinta, augurii-n cerul gurii, cum se spune pe la noi, nu numai ca 700 kg de explozibil va face ditamai gaura in ghinionista nava dar viteza cu care racheta loveste tinta este suficienta de mare pentru a scufunda.
PrSM – concept
Discutam aici de un proiectil cu masa de aproximativ o tona (Iskander) care vine cu o viteza de cateva ori mai mare decat cea a sunetului. Nava respectiva este facut zob chiar si fara sa explodeze incarcatura de lupta.
Intelegem astfel tentatia unei astfel de rachete anti-nava, dar trebuie sa pricepem ca si tehnologia necesara este una foarte laborioasa, foarte multe lucruri trebuie sa mearga brici. Aici nu vorbim de o racheta AN clasica (sub sau hipersonica) care este lansata spre o anumita zona si-si descopera singura tinta, aici ori nimeresti ori nu, timp si spatiu pentru corectarea traiectoriei, intr-un mod prea sever, nu exista si de aici poate si ideea rusilor de a lansa mai multe rachete per barca luata la ochi.
In cazul Iskander toate sursele sunt de acord ca racheta isi face foarte bine treaba din punctul de vedere al razei de actiune, dar in privinta acuratetei pe tinta parerile sunt impartite si rusii au tot mesterit la sistemul lor optic de ghidaj pe partea final a traiectoriei, pentru ca in acel sistem este speranta lor ca racheta sa devina una anti-nava.
Un complex Iskander poate folosi doua tipuri de rachete, chiar trei dupa unele surse: Iskander clasica si balistica, mai apoi doua rachete de croaziera care pot lovi si tinte navale aflate in miscare. Discutam despre Kaliber si R 500.
Pana la urma ramane de vazut daca Rusia va reusi transformarea unei rachete balistice intr-una anti-nava. Americanii lucreaza si acum la balistica lor dedicata USMC dar deocamdata s-au mai racorit si au cumparat NSM semn ca lucrurile sunt mult mai complicate decat par la prima vedere.
Asa cum am scris in comentariile la un articol precedent, eu personal nu i-au in serios pretentia chinezilor de a detine o racheta balistica cu raza medie capabila sa nimereasca o nava aflata in mars, in mijlocul oceanului, iar in privinta iranienilor nici macar nu merita discutata tehnologia lor militara.
GeorgeGMT