HAWK intercepteaza Honest John, 1960
In coltul rosu, o racheta balistica tactica de ultima generatie, aleasa aproape la intamplare, de exemplu Iskander iar in coltul albastru HAWK.
Diferentele de categorie nu sint asa de mari cum ar putea parea la prima vedere, HAWK ducand o viata dubla: pe langa rolul bine-cunoscut de sistem anti-aerian la inaltimi mici si medii, racheta a fost prevazuta prin modernizari succesive si cu capacitati de interceptie anti-racheta.
Odata cu aparitia rachetelor balistice tactice, capabile sa poarte pe langa incarcaturile explozive clasice si capete de lupta chimice, bacteriologice (foarte populare cu ceva timp in urma) si chiar nucleare, a aparut si nevoia de a proteja trupele desfasurate in “teatrul de operatiuni”, departe de umbrela sistemelor anti-racheta dedicate, de obicei fixe.
Pentru SUA asta a insemnat incercarea de adaptare rapida a principalului sistem anti-aerian din anii ’60-’70, MIM-23 HAWK, la noua amenintare, reprezentata initial de rachetele rusesti Luna-M (FROG-7).
Prima interceptare a unei rachete balistice tactice a fost reusita in 1960, tinta fiind reprezentata de MGR-1 “Honest John”, o racheta similara ca destinatie si caracteristici.
HAWK a demonstrat astfel ca sistemul de ghidare semi-activ radar era suficient de precis pentru a intercepta rachete balistice iar performantele dinamice ale interceptorului erau adecvate.
Cel mai important aspect de retinut este ca “Honest John” avea o viteza maxima de Mach 2,3 iar HAWK 2,5 Mach. Desi valorile sint luate din surse publice, pe de o parte veridicitatea lor fiind dubioasa, fie si numai prin prisma secretului militar, iar pe de alta HAWK a primit modernizari succesive, ramane de notat raportul apropiat intre cele doua valori.
Importanta lor devine mai clara daca se are in vedere ca sistemele de ghidare ale rachetelor anti-aeriene au fost gandite pentru interceptia unor tinte care zboara cu viteza mai mica decat cea a interceptorului.
HAWK nu a fost folosit in practica ca sistem anti-racheta, locul sau fiind luat in dotarea US Army de mult mai modernul MIM-104 Patriot, care avea si capabilitati ATBM. Preferand mobilitatea HAWK in locul performantului dar mai greu de transportat Patriot, USMC a mentinut in serviciu o perioada mai lunga HAWK si, odata cu Razboiul din Golf, a revenit la ideea folosirii lui ca sistem anti-racheta.
La mijlocul anilor ’90 a fost executata o noua sesiune de teste incheiate cu succes, de data asta tinta fiind MGM-52 Lance, inlocuitorul “Honest John”.
Din nou este de notat viteza maxima cu care Lance era cotata, de 3 Mach.Pentru o racheta balistica tactica moderna este o performanta mediocra insa care o plaseaza foarte aproape de limita teoretica a tintelor ce pot fi interceptate de HAWK.
Incercarea de a intercepta tinte ce zboara cu viteze mai mari ar rezulta, in functie de geometria scenariului, intr-o coliziune frontala sau intr-o traiectorie de urmarire pura. In ambele scenarii probabilitatea de interceptie scade dramatic spre zero, in prima situatie din cauza vitezei mari de interceptie care ar presupune electronica de ghidare foarte avansata iar in cea de-a doua din motive evidente, interceptorul fiind mai lent decat tinta (desi, mai recent, au fost publicate unele cercetari referitoare la scheme de navigatie care ar permite si un asemenea scenariu).
Intra in scena Iskander, cu o viteza maxima anuntata de 6-7 Mach (din nou sursele publice pot juca feste).
In ipoteza, extrem de improbabila, ca s-ar dori totusi modernizarea rapida a HAWK pentru a face fata Iskander, nu ramane decat solutia modificarii sistemului de ghidare.
Pana la achizitia unor sisteme cu capacitate ATBM adevarata, Iskander ramane stapanul ringului.