Obuzierul GRUSON, calibrul 120 mm, model 1888, s-a aflat initial in dotarea bateriilor de cetate cu cupole fixe (46 de exemplare): Namoloasa -16 piese pe linia a II-a; Galati -17 piese pe linia a III-a; Cernavoda -3 piese si probabil, la Silistra si Turtucaia.
Odata cu desfintarea Cetatii Bucurestilor din anul 1916, 36 de obuziere au fost montate pe afet, intrand in dotarea Regimentului 4 Artilerie Grea, iar restul, la celelalte 4 baterii de artilerie grea, participand la luptele duse de catre Armata Romana in WW I (la data de 1 ianuarie 1918, mai erau inca operationale 20 de obuziere GRUSOB, calibrul 120 mm).
Obuzierul GRUSON, calibrul 120 mm, model 1888, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 120 mm; greutatea tevii cu inchizator 500 kg; lungimea tevii cu inchizator tip “pana” -1560 mm; greutatea proiectilului 16,3 kg; viteza initiala a proiectilului 287 m/s; bataia maxima 5100 m.
Tunul KRUPP, calibrul 150 mm, model 1885/1891, s-a aflat in dotarea Cetatii Bucurestilor, cel mai probabil din anii 1890/1891. Acesta, a fost montat initial, astfel: in cupole cu una sau doua tunuri, model 1891, sistem SAINT-CHAMOND (18 cupole cu un tun si 10 cu doua tunuri -28 de cupole in total); in cupole cu doua tunuri, model 1891, model CREUSOT si MONTLUCON (cate 13 cupole din fiecare model). Ca urmare a faptului ca cel de-al doilea tun din cupola era dezechilibrat in urma tragerii celui dintai, o parte dintre aceste tunuri au fost mutate ulterior in cupole individuale.
Obuzier Krupp, calibrul de 150mm, model 1885
Cupola cu doua tunuri avea diametrul de 5,7 m, calota de metal cu grosimea de 24 cm, fiind o constructie complexa si moderna pe trei nivele, deservita de 20 de militari (14 militari la cupola cu un tun). Dispunea de ventilatoare destinate aerisirii si un lift –dispus in centru, cu care era ridicata munitia necesara fiecarui tun si instalatie electrica ce folosea acumulatori.
Tunurile erau prevazute cu trei frane de recul (acestea erau umplute cu glicerina si arcuri) care aduceau piesa in baterie dupa tragere (daca acest lucru nu se realiza, o alarma compusa dintr-o sonerie electrica semnala defectiunea). Intre cele doua tunuri, cupola era prevazuta cu o trapa prin care se ridica o mica turela destinata observarii campului de lupta (la cupola SAINT-CHAMOND, aceasta trapa se gasea in partea dreapta). La partea din spate, turela avea un locas prin care se executa ochirea atunci cand aceasta era intoarsa cu 180º pe timpul incarcarii tunurilor (ochirea se facea cu un inaltator tip “tel-cautare”), iar la revenirea acestora pe directia de tragere, tinta era vizata putandu-se deschide imediat focul.
In total, Cetatea Bucurestilor a avut in dotare 88 de tunuri fixe si 6 mobile de asediu. Dintre acestea, pana pe data de 15.08.1916, 31 de piese au fost montate pe afete realizate in tara (greutatea unui asemenea tun era de 6017 kg), intrand in dotarea artileriei de camp; numarul acestora ajungand la 66 de exemplare, pana pe data de 1 ianuarie 1918.
Tunul avea urmatoarele caracteristici: calibrul 150 mm, 25 calibre; greutatea tevii cu inchizator 3600 kg; munitie folosita: obuz “ordinar”, ruptura-beton, srapnel; greutatea obuzului “ordinar” 31 kg, darea focului facandu-se cu stupila; incarcatura folosita: cartus fara tub metalic in greutate de 9 kg; viteza initiala a proiectilului 520 m/s; bataia maxima 10000 m.
Krupp, calibrul 210mm
Obuzierul KRUPP, calibrul 210 mm, model 1886/1916, era un obuzier de asediu cu tragere repede, ce a fost in dotarea Cetatii Bucurestilor (10 exemplare montate in cupole GRUSON, model 1888/26 de exemplare montate in cupole MONTLUCON, model 1891).
Cupolele obuzierelor erau montate pe un suport de fonta intarita, numita “antecuirasa”, fiind destinata protejarii bazei cupolei. Aceste cupole aveau diametrul interior de 3,6 m, iar “antecuirasa” era de 4,8 m, avand calota cu grosimea de: 20 cm (cupola GRUSON)/24 cm (cupola MONTLUCON). Erau confectionate din bucati de fier laminat, asamblate prin buloane, cupola fiind dispusa pe trei nivele ce coborau pana la adancimea de 4,37 m. Ambrazura obuzierului era protejata de un obturator din fonta (la turela MONTLUCON acesta era din bronz si cauciuc).
In dreapta ambrazurii se afla o deschuzatura prin care se executa ochirea, folosindu-se in acest sens, un inaltator cu tel, iar pentru ochirea in inaltime erau folosite instrumente, precum: cercul gradat, arcul gradat si cadranul. Toate mecanismele de ochire erau mecanice.
De asemenea, turelele erau dotate cu lifturi si ventilatoare mecanice, in numar de doua: unul facea legatura intre magazia de munitie de la nivelul 3 si etajul 2, iar celalalt, facea legatura intre etajul 2 si primul nivel.
Comunicarea intre nivelele 1,2 si 3 se facea prin tuburi acustice prevazute la capete cu palnii, personalul fiind compus din 10 servanti la turelele tip GRUSON si 12 servanti la cele tip MONTLUCON.
Obuzierele de 210 mm au fost demontate in anul 1916 si puse pe afete realizate in tara, intrand in dotarea artileriei de camp si a artileriei grele. In 1917 figurau in evidentele militare, 3 baterii de obuziere de acest calibru, in dotarea Regimentului 2 Artilerie Grea, ulterior stocate si scoase definitive din inzestrare in anul 1930.
Obuzierul KRUPP, calibrul 210 mm, model 1886/1916, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 210 mm; greutatea 12000 kg; munitie folosita: obuze de fonta de 91 kg obuze de otel de 140 kg, obuze “mina” sau “torpila” cu lungimea de 1,12 m si 160 kg, srapnele de 91 kg ce contineau 2600 de gloante; darea focului se facea cu stupila; incarcatura folosita: pulbere de azvarlire tip C 68, constituita in 12 subancarcaturi; bataia maxima 6900 m.
Tunul model 1887 si mortierul model 1888, calibrul 120 mm, sistem GRUSON, au fost in dotarea liniei a III-a din sectorul Focsani (15 baterii). Erau dispuse in cupole alaturi de cate doua mortiere GRUSON de constructie sferica, de acelasi calibru (42 de mortiere in total), deservite de cate doi militari.
Dupa demontarea din cupole in anul 1916, aceste guri de foc au fost stocate, nefiind folosite in luptele duse de catre Armata Romana in WW I.
Tunul GRUSON, calibrul 120 mm, model 1887, avea bataia maxima de 7200 m, tragand cu proiectile explozive de 16,1 kg, avand viteza initiala de 470 m/s.
Mortierul GRUSON, calibrul 120 mm, model 1888, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 120 mm, 7,5 calibre; lungimea tevii 908 mm; greutatea tevii 1000 kg; camp de tragere vertical de la 30º/60º; greutatea proiectilului 16,4 kg; viteza initiala a proiectilului 182 m/s; bataia maxima 2700 m.
Krupp, calibrul 150mm, model 1891
Povestea achizitionarii acestor turele, este una deosebit de interesanta! Planurile initiale ale Cetatii Bucurestilor, prevedeau cupole blindate, Armata Romana dorindu-si ca acestea sa fie cat mai performante si cat mai rezistente.
Ca urmare, ofiteri romani au participat la demonstratii in vederea luarii unei decizii cu privire la tipul si provenienta acestor cupole, ce au avut loc in urmatoarele locatii: Spezia (Italia, 1882-1884), Ochta (St. Petersburg/Rusia, 1882), Shoeburynes (Anglia, 1882-1883), Copenhaga (Danemarca, 1883), Saint-Chamond (Franta, 1884), Buckau (Germania, 1882-1884), fara a se lua insa nicio decizie clara.
Insa, in anul 1884 (posibil in luna iulie), ministrul de razboi de atunci, generalul Stefan Falcoianu, a adresat unor firme din Franta si Germania –state ce erau considerate foarte avansate in constructia de turele si blindaje- invitatia de a participa la demonstratii cu produsele lor, de aceasta data, organizate in Romania. Invitatiei sale i-au raspuns un numar de doua firme -SAINT-CHAMOND din Franta si BUCKAU-MAGDEBURG din Germania- care au si incheiat contracte de participare cu statul roman (7/19 noiembrie 1884, francezii; 2 decembrie 1884, germanii).
Model 1887
In urma contractelor, locasele afetelor cuirasate franceze si germane, au fost construite pe campul Cotroceniului, de catre firmele: ARBEN&WOLF (pentru germani, sub indrumarea inginerului-arhitect, A.Berthet) si SAINT-CHAMOND (pentru francezi, sub supravegherea maiorului A.Mougin si a inginerului Odin). Montajul ambelor cupole s-a incheiat in luna noiembrie 1885, piesele sosind intarain luna septembrie, fiind supravegheata cu deosebit interes, de catre M.S Carol I.
In perioada 6/18 decembrie 1885-11/23 ianuarie 1886, au avut loc experientele si demonstratiile capabilitatilor celor doua tipuri de turele, francezii prezentand o cupola tip MOUGIN (de forma cilindrica, echipata cu doua tunuri lungi, DE BANGE, calibrul 155 mm) iar germanii, una de tip SCHUMANN (cu calota semisferica, pentru doua tunuri KRUPP fretate, calibrul 150 mm).
Comisia de validare a experimentelor, era compusa din: generalul Eracle Arion –presedinte; coloneii Anton Berindei, Nicolae Dumitrescu –Maican; maiorii George Gramaticescu, M.Boteanu; capitanii Constantin Coanda, Ioan Culcer; toti acestia fiind asistati de catre generalul H.A Brialmont, alaturi de o suita numeroasa de ambasadori si atasati militari, ofiteri si specialisti straini, din: Belgia, Anglia, Olanda, Danemarca, Germania, Austro-Ungaria, Franta, Rusia si Turcia (este oarecum stranie decizia de a se permite tuturor acestora sa participe la demonstratii, deoarece se pare ca planurile ce trebuiau sa fie secrete ale Cetatii Bucurestilor si armamentul acesteia, erau in mod inevitabil compromise, inca din start. Se pare, dupa unele informatii, ca invitarea tuturor acestor ambasadori, atasati militari, ofiteri si experti straini, s-a facut la dorinta expresa a Regelui Carol I).
ACCESORII KRUPP
Turela franceza MOUGIN, destinata a fi armata cu doua tunuri lungi, DE BANGE, model 1877, calibrul 155 mm, era proiectata de maiorul Adolphe Mougin, si construita de catre firma “Compagnie des Hauts-Forneaux, forges et Acieries de la Marine et des Chemins de Fer” din localitatea Saint-Chamond-Loire (numita si turela tip SAINT-CHAMOND). Aceasta turela avea greutatea totala de 151215 kg, iar pretul acesteia –ce includea fabricarea, transportul si montajul- se ridica la suma de 374845,80 lei aur.
Cupola germana de tip SCHUMANN, pentru doua tunuri KRUPP fretate (cercuite), calibrul 150 mm, 25 calibre, era proiectata de catre maiorul Maximilian Schumann, fiind construita de catre firma “H. Gruson –Eisengiesserei&Machinenfabrik Buckau-Magdeburg” din localitatea Buckau-Magdeburg (aceasta turela mai este cunoscuta si ca turela tip GRUSON). Turela, avea greutatea totala de 111000 kg, iar pretul acesteia – ce includea fabricarea, transportul si montajul- se ridica la suma de 296271,35 lei aur.
In cadrul experimentelor, fiecare tun din ambele tipuri de cupole, a tras cate 200 de proiectile asupra unor tinte din poligonul Cotroceni, urmarindu-se stabilirea preciziei si a rapiditatii focului, iar turelele au fost bombardate cu tunuri de 150 mm (DE BANGE si KRUPP), precum si cu mortiere de 210 mm (KRUPP), pentru a se stabili nivelul de rezistenta al acestora. Datorita complexitatii lor, experimentele au fost considerate de catre invitati, citez: “Cele mai complete si mai remarcabile ce s-au intreprins asupra cuirasamentelor terestre”.
Concluzia la care s-a ajuns era ca ambele tunuri, nu corespundeau in totalitate cerintelor, discutiile prelungindu-se pana in anul 1888, cand, intr-un final, au fost achizitionate ambele tipuri de turele. Pentru detalii cu privire la povestea turelelor, dar si a Cetatii Bucurestilor, recomand acest link: www.mapn.ro/smg/SIA/Document_nr4_2008.pdf
Cetatea Bucurestilor, a fost, pe langa scandalurile si acuzele de coruptie si depasire a bugetului alocat constructiei forturilor din acele timpuri, si protagonista unei actiuni de spionaj. Este vorba de vanzarea-cumpararea planurilor Fortului Jilava (a carui constructie a inceput in anul 1886), despre care vom vorbi insa, in articolul urmator.
WW
Surse poze: WorldWar2. ro; Wikipedia–Enciclopedia libera; Internet; Muzeul Militar National;
Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SIIMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru).
www.mapn.ro/smg/SIA/Document_nr4_2008.pdf
canonspgmww1guns.canalblog.com/…/p90-…