De foarte multe ori am auzit spunandu-se ca Marii Voievozi Romani nu ar fi de fapt chiar atat de mari, ca victoriile lor militare, pe care cu totii le-am invata la scoala, nu ar fi chiar asa de victorii, etc, etc. Tot felul de „istorici” de ocazie, sau auto-intitulati, incearca sa ne explice cum ca la Vaslui, Stefan cel Mare a castigat si nu prea, ca la Rovine Mircea cel Batran, mai mult s-ar fi retras decat ar fi castigat in fata lui Baiazid, cum ca la Posada, ungurii nu ar fi fugit cu coada intre picioare si regele lor in vesmant de sluga, ci ca s-ar fi retras plictisiti de faptul ca Basarab Intaiul ar fi refuzat lupta si cate si mai cate.
Mai clar inceraca sa se acrediteze ideea ca „nenorociti” de comunisti au mai cosmetizat pe ici pe colo si au transformat cateva batalii nedecise, in cel mai bun caz, in mari victiorii romanesti! Dar ce vina au bietii comunisti, daca stramosii nostri chiar ii bateau pe unii de la suna apa-n cap?! Ce vina au ei ca Mihai Viteazul i-a macelarit pe turcii la Calugareni sau ca Stefan a facut instructie cu turcii la Podul Inalt (Vaslui 1457)?!
Bineinteles fiecare este liber sa-si emita prostia la liber, ca doar de aceea exista televiziuni de stiri, numai ca lucrurile au cam stat asa cum le-am invatat noi la scoala, pe vremea comunistilor, asadar iata mai jos istoita acelor batalii scrise nu de romani, ci de cronicarii celor care au luat bataie crunta de la Voievozii nostri pe plaiurile romanesti.
Stefan cel Mare si Sfant
Cronicari turci despre bătălia de la Vaslui (bătălia de la Podul Înalt)
13 noiembrie 2012
Pe 10 ianuarie 1475 Ştefan cel Mare zdrobea la Vaslui o armată otomană estimată de sursele contemporane cam la 100.000 de soldaţi. Am adunat mai jos câteva descrieri ale acestei bătălii făcute de câţiva cronicari turci contemporani cu evenimentele. Bineînţeles, pentru o înfrângere se găsesc tot felul de motive.
Orudj bin Adil
De acolo, Suleiman paşa, mergând cu oastea aceea în Moldova şi întâlnindu-se cu oastea moldovenească, tare s-au războit. Era o iarnă aspră, cu zile foarte geroase. Oastea turcească era şi obosită, căci tocmai ce îndurase greutăţile expediţiei în Iskenderia. De aceea, neputând ţine piept oştii Moldovei, oastea musulmană a fost înfrântă şi nimicită.
Aşîk Paşa Zade
Într-o zi, pe când turcii şedeau nepăsători şi oastea era puţină şi străină de locuri, acel afurisit simţindu-i nepăsători a venit asupra lor. Mulţi dintre musulmani au murit acolo ca nişte martiri.
Mehmed Neşri
Dar moldoveanul nu s-a supus poruncii sultanului. După aceea, beilerbeiul Hadîm, luând oastea din Rumelia a trecut în Moldova. Acel afurisit, venind pe neaşteptate şi hărţuind oastea islamică, i-a atacat pe turci pe când aceştia umblau ca nişte străini cu ochii legaţi. Mulţi musulmani au murit ca nişte martiri.
Sursa: „Cronici turceşti privind ţările române”, vol. 1, traduse de Mihail Guboglu şi Mustafa Mehmet.
Bătăliile românilor: azi, bătălia de la Rovine
6 ianuarie 2013
V-am mai spus că mă irită când îi aud pe câte unii care spun că istoria românilor este mincinoasă, că românii nu au câştigat nici o bătălie în istorie. Recomandarea mea este biblioteca, să vedem ce spuneau despre aceste bătălii cei care s-au bătut cu românii. Azi vă propun spre lectură descrierea bătăliei de la Rovine, făcută de cronicarul turc Orudj bin Adil (după „Cronici turceşti privind ţările române”, vol. 1, traduse de Mihail Guboglu şi Mustafa Mehmet, p. 48-49). Există încă multe nelămuriri asupra bătăliei de la Rovine dintre voievodul Mircea cel Bătrân şi sultanul Baiazid (unde a avut loc, când, dacă nu cumva au fost mai multe bătălii) însă cronicarul turc spune limpede că voievodul a fost păcălit printr-un vicleşug, nu înfrânt în luptă (cum a fost cazul sârbilor, nu cu multă vreme înainte în bătălia de la Kosovo).
„Sultanul Baiazid, cucerind Nicopolul şi Silistra, a trecut în Ţara Românească. În această vreme beiul Ţării Româneşti era ghiaurul Mircea.
Mircea ghiaurul, aducând cu el oaste, a venit împotriva sultanului Baiazid, şi întâlnindu-se unul cu altul, s-a dat o mare bătălie, astfel încât atât din partea musulmanilor, cât şi din partea ghiaurilor mulţi au fost măcelăriţi; din amândouă părţile au murit mulţi oameni. Când turcii au văzut că oastea ghiaură este numeroasă, cele două oştiri nu s-au despărţit una de alta. Când s-a lăsat noaptea, cele două oştiri s-au separat şi fiecare s-a aşezat în altă parte. Vizirul său, Ali-paşa, a luat în noaptea aceea următoarea măsură: el a pus să se aprindă torţe şi, strângându-se toate cadavrele musulmanilor, a făcut ca ele să fie cărate şi aruncate în apă. Îndeplinind această poruncă până în revărsatul zorilor, n-au lăsat la locul de bătălie leşurile musulmanilor. Când s-a făcut ziuă ei au fugit din acel loc. După ce musulmanii s-au retras, necredinciosul Mircea a trimis un om la locul bătăliei. Când a văzut că nu mai era acolo nimeni, Mircea necredinciosul a venit el însuşi la locul de bătălie şi a văzut zăcând multe cadavre de-ale necredincioşilor, iar dintre ale musulmanilor nu se vedea nici unul. Necredinciosul Mircea a fost cuprins de spaimă şi a zis: „Au murit mulţi necredincioşi”. Apoi şi el a fugit de acolo speriat. Sultanul Baiazid s-a întors cu cinste şi a trecut Dunărea. De la Nicopol el a venit de-a dreptul la Adrianopol. Apoi necredinciosul Mircea, rămânând în neputinţă, s-a împăcat şi, trimiţând haraciul său, s-a supus.”
Sursa: George Damian Bolg
Un blog pe care de altfel vi-l recomand cu foarte multa caldura.