Japonia nu dispare fizic, ci se prăbușește psihic; ceea ce este la fel de rău. Refuză cu încăpățânare să se salveze, să mai spere în șansa ei și să-și asigure viitorul. Cu o populație de 127 milioane de locuitori, care îmbătrânește vizibil (23% din populație are peste 65 de ani; procentul era în 1935 de 4,7%), cu o rată a fertilității de 1.4, când rata de supraviețuire este de 2.1, Japonia va pierde 1 milion de locuitori/ an în următoarele decenii, astfel încât se estimează că va avea în 2060 doar 86 milioane de locuitori. Și aceștia vor fi, ca și până acum, în proporție de 99% japonezi, ceea ce înseamnă că Japonia va fi lăsată corijentă de Organizația Națiunilor Unite (sau Liga Arabă) la materia, obligatorie azi, “melanj rasial și multicultural”. Să recunoaștem: un tablou apocaliptic.
Da, refuzând să se deschidă în fața invaziei imigraționale ce pleacă din bloc – starturile musulmane ale Africii și Asiei, Japonia își refuză, conform viziunii împărtășite de ONU, UE, Soros sau Merkel, șansa la supraviețuire. Cu doar 1% imigranți, Japonia este pe moarte. Și când constatăm că din numărul total al imigranților doar câteva zeci de mii sunt musulmani, realizăm că moartea Japoniei nu are cum fi altfel decât înfiorătoare.
Recent, guvernul condus de premierul Shinzo Abe a aprobat un buget record pentru perioada aprilie 2016 – martie 2017, unul dintre obiectivele principale fiind lupta contra declinului demografic ce a lovit arhipelagul nipon. Din cele 732 de miliarde de euro ale noului buget, 242 de miliarde vor fi alocate pentru protecția și întărirea familiei, pentru combaterea deficitului de natalitate și a îmbătrânirii populației. Așadar, Japonia – forță economică mondială, unde 80% din populație face parte din clasa de mijloc – arată că este decisă să nu-i primească în casă și la masă pe fomiștii ce fug din țări mult mai bogate decât ea în resurse de tot felul, dar cărora le lipsește total tocmai ceea ce Japonia are din belșug: calitatea resursei umane.
Da, Japonia pare mai hotărâtă să-și facă harakiri, decât să se predea. Așa că, va “produce” japonezi mai mulți și va plăti doar petrolul adus din pământurile lui Allah, nu și pe cei care-și sforăie lenea întinși pe covorașe. Rasiștii de la soare răsare resping astfel “norocul” reprezentat de uriașul val imigrațional și refuză binecuvântarea metisării globaliste. Vor, ca și peste o sută sau două de ani, să se bucure de ceremonia ceaiului, să se plimbe prin grădinile – opere de artă, să practice Ikebana, să admire doamnele îmbrăcate în kimono și nu în burqa, să rostească, dacă e nevoie, banzai și nu Allah Akbar, să sărbătorească Sakura și nu Ramadanul și să-și reconstruiască imediat orașele devastate de cutremure, fără să se împiedice de gaijinii în djellabale puși pe jefuit. Așadar, japonezii – intoleranți, xenofobi, singuri și nefericiți – își așteapta liniștiți extincția prognozată de experții ONU. Mai mult, de anul acesta, au început chiar să investească în propria înmormântare!
Decisă să nu împărtășească soarta Japoniei, Uniunea Europeană a luat hotărârea înțeleaptă să-și mute granițele umanist sociale dincolo de nisipurile Saharei și de crestele munților Hindu Kush. Somalezi și afgani, nigerieni și sirieni, pakistanezi și eritreeni i-au devenit cetățeni sau sunt pe cale s-o facă. Purtând veste de salvare, Speranța, Norocul și Viitorul trec cu pneumatica, Mediterana. Pe țărmul Europei, baștinași bucuroși le aplaudă intrarea în cetate. Văzându-și “salvarea” sosind, răsuflă ușurați: ei nu vor avea soarta japonezilor. Europenii nu se vor stinge bătrâni și bogați, dar singuri. Toleranți, deschiși, anti-rasiști si multiculturali, vor trăi veșnic într-un viitor metisat, ecologic și fără clase sociale, în care, fericiți că au scăpat de endogamie, se vor descălța la intrarea în moschei și se vor ruga cu fața la Mecca.
Pentru asta au început, programat, să-l pregătească de acum. Mâncare halal în cantine scolare, studiul islamului în programa de învățământ și al limbii arabe în madrasse și universități, vizite cu școala la moschee, Hijab Day. Tribunale Sharia. Ramadan – sărbătoare tradițională – un pas înainte. Paștele și Crăciunul, că rănesc sensibilități culturale, un pas înapoi. Imamii se roagă în catedrale, iar Papa se roagă pentru musulmani. Normal, aceștia vor face din Europa “prima putere a lumii”, asigură Jaques Attali. Și asta pentru că sunt generoși, așa că dezastrul pe care l-au făcut de unde au plecat, îl vor face și aici, unde au venit. Iar Europa va deveni “un continent mai puternic și mai drept, datorită imigranților care trăiesc, muncesc și plătesc impozite”, exact așa cum spune Martin Schultz. Cine crede altfel este japonez! Germania și Suedia cu siguranță nu. Prima a cheltuit pentru a se acupla cu norocul, 17 miliarde euro în 2015 și va mai cheltui încă cel puțin 20 de miliarde în 2016, iar Suedia a a dat pe tratamentul de întinerire cu hormon afgano – somalez, 14 miliarde numai anul trecut.
Așa, fiecare după posibilitati, toate țările UE, cu excepția câtorva care vor să se sinucidă cu tot dinadinsul, și-au făcut transfuzii cu sânge proaspăt fără să mai țină cont că grupa sangvină este incompatibilă. Cu toate acestea, n-are cum să le fie decât bine, pentru că Răul a fost desființat printr-o rezoluție dată de Bruxelles, înainte de a declara starea de asediu. Pentru că “Islamul politic va fi viitorul Europei”, cum atât de bine și de protector a tras cortina, Federica Mogherini.
Până atunci, “speranțele de la Dumnezeu”, cum le spune Papa imigranților musulmani, schimbă vestele de salvare cu alea explozive și își cheltuie diurna socială pe bere, arme, droguri și prezervative. Că potolul, patul și “carnea blondă” sunt gratis într-o Europă, atât de hotărâtă să investească în viitorul și nu în funeraliile ei, ca Japonia.
Sursa: bogdancalehari.com