In fata problemelor tot mai dese cu China si tinand cont de cresterea capacitatii militare a Beijingului, japonezii au luat foarte in serios dezvoltarea capacitatilor militare proprii, mai ales pe zona maritima. Astfel pe langa construirea unei noi clase de portavioane mascate in port-elicoptere, Japonia creste bugetul destinat apararii cu aproximativ 3% fata de anul precedent, astfel ajungandu-se ca pentru urmatorul an fiscal bugetul destinat apararii sa atinga suma totala de 49 de miliarde de dolari.
In cea mai mare masura, crestere bugetului armatei are legatura cu dezvoltarea capacitailor maritime si a celor antiaeriene si anti-racheta. Astfel guvernul condus de Shinzo Abe a schimbat un pic filosofia defensiva a Japoniei, punand accent mai mult pe capacitatea tarii sale de a se apara militar si lasand diplomatia ceva mai in spate.
Iar recentul conflict cu China in privinta insulelor Senkaku/Diaoyus nu facut decat sa intareasca convingerea japonezilor ca diplomatia o fi ea buna, dar pana la sfarsit tot o bata mai mare este cel mai eficient mijloc de discutie si cea mai buna diplomatie. Astfel ca bugetul pentru anul fiscal 2014, care incepe in aprilie, este cel mai mare buget destinat armatei dupa anul 1992, an care a marcat caderea URSS-ului si scaderea amenintarilor la adresa Japoniei.
Printre prioritatile avute in vedere se afla crearea unei forte amfibii capabile sa apere isulele japoneze izolate, cu trimitere directa catre Senkaku, crearea unui sistem de avertizare AA timpurie in sudul arhipelagului, achizitia de aparate V-22 Osprey care pot fi operate si de la bordul port-elicopterelor aflate deja in dotare. Marina Imperiala are si ea propria lista de “cumparaturi”, care cuprinde cheltuirea a aproximativ 750 milioane de dolari in constructia de noi distrugatoare, 520 milioane de dolari pentru submarine si 500 de milioane in nave de salvare submarina.
La capitoul AA, primul ministru doreste ca Tokyo sa fie in permanenta aparat de o baterie Patriot PAC-3 si mai doreste ca 240 de milioane de dolari sa fie alocati pentru operatiuni de razboi informatic, in timp ce alte zeci de milioane de dolari vor fi folositi pentru dezvoltarea de tehnologii care sa permita detectarea si urmarirea avioanelor de tip stealth.
Nu trebuie uitat nici optiunea Japoniei pentru achizitia de avioane F-35 sau programul propriu pentru un avion de generatie a V-a, sau lansarea la apa a ultimei nave din clasa “Hyuga”, nava care poate permite fara nici o problema operationalizare de aparate F-35B daca acest lucru se va dovedi necesar.
Momentul cand Japonia va trece in mod oficil la constructia de portavioane dedicate ar putea sa fie mult mai aproape decat credem, mai ales daca tinem cont de faptul ca Statele Unite, principla putere invingatoare in Pacific in WW2 este principal sustinatoare a unei Japonii cat mai active din punct de vedere militar, Washingtoul vazand in Tokyo principalul aliat in fata expansiunii militare a Chinei.
Asa ca alaturi de cresterea militara a Coreei de Sud, planurile japoniei trebuie private ca o strategie pe termen lunga, strategie prin care America inceraca sa mentina China intr-o stare de calm, propice discutilor diplomatice. Pentru daca esti slab nici un tratat sau drept international nu-ti va salva capul, dar daca esti sufficient de puternic, atunci negocierile sunt isngura cale, pentru ambele parti sa ajunga la solutie cat de cat cinvenabila tuturor.
GeorgeGMT