Lucrurile sunt relativ simple:
- La americani, mama lor – Pentagonul, rar le cumpara elicoptere civile pe post de d-alea militare. Exceptii sunt, dar intaresc doar regula. Yankeii merg la bataie cu dusmanii lor imbarcati in (in cronologie istorica): UH 1, AH 1, CH 47 Chinook mai apoi UH 60, AH 64, V 22 Osprey si acum se pregatesc de Valor si altele. Din cand in cand mai duc sa-i vaza dusmanii si OH 6, OH 58 Kiowa, UH 72 Lakota si altele asemenea sa remarce aia tehnica americana, eventual s-o cumpere dupa democratizare;
- La europeni, ei bine si aici e simplu, mamicile lor (ca astia au multe mame si multi tati) se duc si ei sa-si arate muschii mai ales cu elicoptere civile venite sa-si satisfaca stagiul militar (enorma familie Puma), H-urile botezate si “M”-uri de la Airbus, mai rar elicoptere militare dedicate si chiar cand sunt dedicate din start militariei ai senzatia ca n-o fac din convingere ci pentru ca alta slujba n-au gasit. Exemple sunt cu duiumul: NH 90 & friends sau Tiger, haios este ca europenii pastreaza traditia de a trimite la poceala de-astea civile cu sase luni de instructie: famila “H” & “M” de la Airbus, noul AW 149 de la britanico-italieni etc. Militare mai pur-sange ar fi Lynxul si Merlinul, ambele britanice;
- Cel mai usor este la rusi. Astia au bagat la cap, de la stramosii lor sovietici, ca in permanenta vrea cineva sa le fure purecii si saracia, si petrolul, si minererurile rare, asa ca nu se mai obosesc cu elicoptere civile, le fac pe toate militare si apoi scot si varianta civila, adica mai intai face ‘mnealui militaria in serviciul apararii patriei si mai apoi il dam si la colhoz sa dea cu ierbicid peste ogoarele colhoznicilor de treaba.
Sigur nimic nu este batut in cuie si totul este relativ, dar in linii mari lucrurile se cam invart pe acolo si cum am intrat in saptamana “europenilor” continuam sa-i dam in gat si la capitolul elicoptere, asteptand cu interes momentul oportun sa intram peste ei si la capitolul naval, acolo unde germanii tin la demnitatea lor si vor fi pe primul loc, pe cel de-al doilea si pe al treilea cu noile lor fregate cu tunuri cu apa si mersul sui…
Americanii…
Articolul a fost inspirat de oferta celor de la AgustaWestland pentru polaci, oferta care include “militarul” AW 149 derivat din mai “civilul” AW 139. Ok, intelegem, costurile sunt importante dar parca atunci cand esti trimis sa aduci democratia si prosperitatea prin Africa sau Asia, ca trupas de rand, ai prefera sa se traga in tine cu “tine” intr-o aeronava proiectata special pentru astfel de mismasuri.
Rusii…
Pe motiv ca ala de numara costurile este contabil si vietuieste intr-un birou confortabil in capitala tarii, pe cand tu iti numeri schijele de prin abdomen si cugeti profund la cat de nedreapta este viata. Dar las’ ca scapi tu din spital si din sarcofagul gipsat si te duci dupa ala cu costurile sa-i explici pe indelete cum sta treaba in TO. Asta daca scapi…
Si europenii cu, probabil, cel mai urat elicopter de atac din lume, aeronava care initial trebuia sa fie dedicata anti-tanc, intre timp a ajuns multirol. Succesul de piata se lasa inca asteptat, cu exceptia „mamicilor” lui, doar australienii s-au mai lasat pacaliti, precum austriecii cu Typhoon-ul
Zic si io nu dau cu parul. Adevarat ca problema costurilor (de achizitie, de operare si mentenanta) atarna greu, daca ai bani iti cumperi aeronave militare, daca n-ai o dai in multirol (Multi task) si alte „magarii” socialiste 🙂 , cu totii suntem egali, avem drepturi, sa unim militaria cu civilia si impreuna sa ne aparam nevoile, uzinele si mai ales bugetul de stat.
Ca la vreme de razboi (cin’ sa ne atace pe noi?!) vedem cum scoatem basmaua curata si (tipic pentru cam toti europenii) dam vina pe guvernele de dinainte.
Stiu ca sunt nitel malitios dar parca si astia merita…
GeorgeGMT