LANCIERUL DE LA ROCKWELL (partea 4)

8 ani ago

Initial au existat 5 escadrile dotate cu B-1B Lancer, dupa cum urmeaza:

B-1B Baza Aeriana Dyess

–Dyess AFB situata la 11 km sud-vest de Abilene/Texas si 320 km vest de Dallas, baza se afla in uz din 1942 –aici au sosit primele bombardiere de serie B-1B Lancer, pe 15 martie 1985. Aceasta baza gazduieste una din cele doua aripi de B-1B operationale astazi in USAF, si anume 7th Bomb Wing/7 BW/Aripa Bombardament 7, aeronavele avand pe ampenaj initialele „DY”. Unitatea tine de Eight Air Force/8 AF din cadrul Air Force Global Strike Command/AFGSC si e comandata de colonelul David Benson (instructor calificat pentru Northrop T-38 Talon si B-1A. Are peste 2900 de ore de zbor pe Cessna T-37 Tweet, T-38 Talon, B-1B Lancer si B-2 Spirit. Colonel din data de 1 octombrie 2014). Aceasta Aripa e capabila sa execute bombardamente conventionale oriunde in lume. Cea de a doua Aripa, 28thBomb Wing, se afla pe Ellsworth AFB/Dakota de Sud.

7th Bomb Wing

La Baza Aeriana Dyess, ce acopera 25,94 kmp, lucreaza 13.000 de oameni, militari si civili. 7 BW se compune din patru escadrile -9th Bomb Squadron/9 BS/Escadrila 9 Bombardament (Bats/Liliecii) si 28 th Bomb Squadron/28 BS/Escadrila 28 Bombardament. Ambele escadrile zboara B-1B, 33 de aeronave (initial au avut 29 de aeronave, restul fiind detasate prin desfiintarea altor escadrile) si peste 4000 de angajati, militari si civili (BS e implicat din 2006 in razboiul contra terorismului, in speta ISIS). Tot aici se afla 7th Operations Support Squadron si 77th Weapons Squadron/77 WS (unitate alocata USAF Weapons School/Dyess AFB. Aceasta unitate executa zboruri de formare/instructie pe B-1B. Aici s-au familiarizat/se familiarizeaza echipajele cu complexitatea B-1).

La Dyess AFB a fost livrat si primul B-1B avand numarul 83-0065, botezat „Star of Abilene/Steaua din Abilene”, in iunie 1985, ating capacitatea operationala initiala/IOC pe 1 octombrie 1986.

28 BW se ocupa si de formarea si antrenarea pilotilor (inclusiv pentru zboruri de zi-noapte in orice conditii meteo), calificare, recalificare, formarea instructorilor, etc. Aceasta unitate este una dintre cele mai vechi si mai decorate unitati din cadrul USAF, luand fiinta pe 22 iunie 1917/Kelly Field-Texas. In timpul Razboiului Rece unitatea a zburat B-29, B-47 Stratojet, B-52 Stratofortress in cadrul Strategic Air Command/SAC. In cadrul SAC, B-1B Lancer e poreclit „Bone/Osul” datorita formei specifice.

Embla si sigla 28 th Bomb Wing

–Ellsworth AFB situata la aproximativ 16 km nord-est de Rapid City/Dakota de Sud, baza fiind activa din 1942. Aici e casa 28th Bomb Wing/28 BW/Aripa de Bombardament 28, care tine de Eight Air Force/8 AF din cadrul Air Force Global Strike Command/AFGSC (urmasul SAC, cartierul general aflandu-se la Barksdale Air Force Base, nord-vestul Louisianei. SAC a devenit AFGSC din 1992, cel mai probabil. Initial au avut 35 de aeronave B-1B Lancer, fiind a doua escadrila dotata cu aceasta aeronava). Din 2005, 28 BW il are drept comandant pe colonelul Gentry Boswell (grad obtinut pentru merite deosebite pe 1 august 2011), aceasta unitate zboara 28 de B-1B si are 3800 de angajati, militari si civili. Colonelul Gentry Boswell a zburat pe Boeing RC-135, Boeing E-6B Mercury si B-1B Lancer, acesta fiind si instructor calificat pentru „Bone”. Per total, colonelul Gentry a acumulat 4500 de ore de zbor, dintre acestea, 500 au fost misiuni de lupta.

28 BW se compune din 3 escadrile -34thBomb Squadron/34 BS (Thunderbirds); 37thBomb Squadron/37 BS (Tigers). Formarea, specializarea si instruirea echipajelor se face la 77 WS/Dyess AFB.

-Grand Forks AFB e situata la 26 km vest de Grand Forks/Dakota de Nord. Aici a fost casa 319th Bomb Wing/319 BW, Aripa ce a operat 17 B-1B intre anii 1986-1994 in cadrul 46th Bomb Squadron/46 BS –unitate inactiva din data de 1 octombrie 1994, insa erau capabili sa execute bombardamente clasice sau nucleare. Au zburat pe aeronave Douglas A-26 Invader (1947-1951), B-52 Stratofortress (1962-1987) si Rockwell B-1B Lancer (1987-1994).

–Mountain Home AFB e situata in sud-vestul statului Idaho, la 19 km sud-vest de orasul Mountain Home. Din 1972 aici a fost casa 366th Fighter Wing/366 FW din cadrul Air Combat Command/ACC, Aripa de Vanatoare 366 fiind supranumita „Gunfighters”, se compunea din 4 Grupuri: 366th Operations Group, aeronavele avand pe deriva initialele „MO”, se compune din 3 escadrile -389th Fighter Squadron/389 FS ce zboara F-15E Strike Eagle+391st Fighter Squadron ce zboara F-15E Strike Eagle+428th Fighter Squadron ce zboara F-15SG; 366th Maintenance Group; 366th Mission Support Group; 366th Medical Group.

In august 1976 in urma unui incident la granita dintre cele doua Coreei, 20 de aeronave F-111 apartinand 366 FW au ajuns rapid in Coreea de Sud, in doar 31 de ore de la primirea ordinului de deplasare. La sfarsitul lui 1991, USAF anunta ca 366 FW devine „in premiera, Aripa compusa” prin adaugarea unei escadrile de General Dynamics-Grumann EF-111A Raven (varianta F-111 destinata razboiului electronic obtinuta prin conversie, 1977-1998) si a unei escadrile de B-1B Lancer (operationala intre anii 1994-2002).

–Mc Connell AFB e situata la 6 km sud-est de orasul Sedgwick County/Kansas. Aici a fost casa 384th Air Expeditionary Wing/384 Aew, Aripa dotata cu aeronave de realimentare (KC-135A Stratotankers) si de lupta (B-1B Lancer). USAF a anuntat ca Mc Connell AFB va fi dotata cu aceasta aeronava in 1987 si, ca urmare, pe 1 iulie 1987, 384 Aew devine 384th Bombardment Wing/384 BW, operand in perioada 1987-1994 in cadrul 28 BS – 17/25 de exemplare de B-1B. Baza e inactiva din 2004, insa in 1989, 384 BW a primit din partea USAF/SAC premiul „Best B-1 Crew” pentru cel mai bun echipaj in misiuni de zi-noapte, in cadrul unui concurs intern numit „15th Air Force Bombing Competition”.

–Edwards AFB e situata la aproximativ 35 km nord-est de Lancaster si la 24 km est de Rosamond, orase aflate in sudul Californiei. Aici se afla Centrul de Incercari in Zbor al USAF si casa 412th Test Wing/412 TW. In cadrul 419th Flight Test Squadron/419 FTS a fost testat pana in 1991 si B-1B Lancer, ulterior escadrila fiind mutata la Palmdale pentru a testa F-117 si B-2. Dupa finalizarea testelor, 410 FTS a devenit inactiva pe data de 30 decembrie 1997. Unele surse mentioneaza ca B-1B s-ar afla si astazi pe Edwards AFB, putin probabil sa fie asa.

–Warner Robins AFB se afla in Houston County/Georgia si e cea mai mare baza a USAF din sudul SUA, aici e casa 116th Air Control Wing apartinand Georgia National Air Guard/GA ANG. 116th Bomb Wing/116 BW -numita ulterior 128th Airborne Command and Control Squadron/128 ACCS -a zburat B-1B in perioada 1996-2002. Din 2011, 128 ACCS e rebotezata 116th Air Control Wing/116 ACW si zboara Boeing E-8C Joint Stars (comanda si control, aeronava realizata pe platforma B-707).

La Robins AFB se executa mentenanta la aeronave F-15 Eagle, C-130 Hercules, C-5 Galaxy, elicoptere USAF, drone USAF si multe altele. Exista chiar si un muzeu, aici fiind expus si un B-1B Lancer.

In 2001, USAF decide retragerea a 33 B-1B de la bazele Mountain Home, Robins si McConnell, singurele baze active ramanand cele de la Dyess si Ellsworth. Primul B-1B retras a fost cel cu numarul 84-0056, botezat „Sweet Sixteen”, apartinand 7BW, pe 20 august 2002, odihnindu-se acum la AMARC. I-a urmat pe 21 august 2002 exemplarul cu numarul 85-0062, botezat „Enraged/Furiosul”, acesta fiind cel de-al doilea B-1B pensionat.

Cariera operationala a B-1B nu e vasta, bombardierul supersonic intrand in actiune tarziu. El nu a participat la primul razboi din Golf (Operatiunea Furtuna Desertului) datorita faptului ca era optimizata pentru atac nuclear, USAF renuntand la aceasta capabilitate in 1994, si-asta deoarece avea capacitate superioara de penetrare a spatiului inamic fata de B-52. A existat la acea vreme chiar si un scandal in Congres, multi congresmeni acuzand USAF ca are o „aeronava inutila care i-a costat mult, aceasta ramanand inactiva atunci cand a fost nevoie de ea”. A fost nevoie ca expertii USAF sa vina in Congres si sa explice ca la acea data capacitatea de atac conventional a B-1B nu era pe deplin consacrata, fiind inferioara altor platforme (F-14/16/18 spre exemplu). Mai mult decat atat, au trebuit sa-i convinga ca USAF trebuie sa-si reconsidere fortele de descurajare si misiunile odata cu caderea URSS, adaptandu-se noilor conflicte ce au aparut/re-aparut dupa Razboiul Rece, ei numindu-le „razboaie mici, murdare”, printre altele. Asta insemna ca Flota SAC sa treaca de la bombardamentul nuclear la cel clasic, conventional.

In cele din urma, B-1B a fost gata de lupta „clasica”, intrand in actiune pentru prima data in cariera sa in decembrie 1998, executand 4 zile de bombardamente asupra Irakului, Operation Desert Fox/Vulpea Desertului. Pe 17 decembrie 1998, aeronave B-1B de pe Ellsworth AFB/Dakota de Sud se alatura aeronavelor US Navy si RAF in misiunea de pedepsire a lui Saddam Hussein pentru c-a indraznit sa expulzeze inspectorii ONU din Irak. Dupa 4 zile in care tinte militare importante, vile ale lui Saddam, sedii ale partidului BAATH si ale Garzii Republicane au fost distruse prin bombardament, Saddam a revenit asupra deciziei…La misiune au participat 4 B-1B Lancer care au lansat doar bombe cu cadere libera, acestea distrugand, initial, garnizoane si locatii ale Garzii Republicane –aceasta prima misiune a certificat aeronava pentru executarea de bombardamente conventionale si a aratat capacitatea sa de a opera in cadrul unei forte combinate.

In 1999, 6 B-1B Lancer Block D (modernizate) apartinand 28 BW/Ellsworth AFB au luat parte la Operation Allied Force/Fortele Aliate, bombardarea Serbiei, 24 martie 1999-11 iunie 1999, acestea fiind dislocate pe baza RAF de la Fairford/Anglia (B-1B Lancer Block D de la Ellsworth AFB, apartineau 77 Expeditionary Bomb Squadron/77 EBS. 77 EBS face parte din 2nd Air Expeditionary Group/2 AEG impreuna cu 20th Expeditionary Bomb Squadron/20 EBS care zboara B-52 H si 22d Expeditionary Air Refueling Squadron –zboara KC-135R Stratotanker. Aeronavele B-52H apartin 2nd Bomb Wing/Barksdale AFB-Louisiana si 5th Bomb Wing/Minot AFB –Dakota de Nord. KC-135R apartin 366th Wing/Mountain Home AFB –Idaho. Primele 8 B-52H au ajuns la Fairford pe 21/22 februarie 1999, urmate pe 31 martie de primele KC-135R. Primele 5 B-1B ajung la Fairford pe 1 aprilie 1999, si pentru sarbi n-a fost deloc „pacaleala”). Au facut praf infrastructura militara sarba, tinte strategice –poduri, fabrici de armament, depozite de combustibil, chiar si vile de protocol. Aeronavele B-1B au lansat 20% din intreaga cantitate de bombe „varsata” peste Serbia, cu deosebire la Belgrad si Pristina.

Primul bombardament a avut loc in noaptea de 24 martie 1999, la misiune participand 250 de aeronave americane, printre acestea numarandu-se 7 B-52, 6 B-2, niciun B-1B n-a participat la acest prim bombardament. Aeronavele SUA si NATO au zburat 400 de misiuni in acea noapte, dintre acestea 120 au fost misiuni de bombardament asupra a 40 de tinte prioritare (statii radar, SAM, depozite de munitii, centre de comanda, aerodromuri, ministere, infrastructura rutiera si feroviara, etc). Pe 25 martie, aeronave F-15 ale USAF au doborat doua MIG-29 sarbe, urmat de inca unul pe 26 martie. Interesant e faptul ca strategii USAF au considerat apararea AA sarba mai eficace decat cea irakiana, astfel ca pilotii erau sfatuiti sa zboare la peste 4500 m altitudine pentru a minimiza riscul de a fi loviti de SAM (sarbii chiar au doborat un F-117 pe care l-au aratat intregii lumi). Ulterior, fortei aeriene SUA i s-a alaturat si 6 B-1B, acestea lansand si bombe GBU-31 JDAM/960 kg.

B-1B de la Fairford/Anglia au lansat asupra Serbiei pana pe 7 iunie 1999, peste 1100 de tone de bombe (aproximativ 5000 de bombe Mk.82) in 81 de misiuni, fiind creditate cu distrugerea sau avarierea urmatoarelor obiective: 12 site-uri de lansare SAM; 8 depozite de munitii; peste 7 elicoptere; 6 aerodromuri; 3 baterii de artilerie grea; 3 baraci; 4 depozite de combustibil; 4 aeronave MIG-21; peste 3 aeronave Soko G-4 Super Galeb; o companie de blindate: T-55, M-84 (probabil 20 de exemplare. M-84 e T-72 facut sub licenta in Iugoslavia incepand din 1985); un centru de comunicatii; un convoi de vehicule diverse; o zona de concentrare a trupelor. Interesant e faptul ca sarbii au incercat sa-si camufleze tancurile si vehiculele pe timpul operatiunilor, incercand sa le protejeze. Spre exemplu, tancurile erau dispuse/dispersate la 200 m unul de celalalt. Pre-incalzirea motoarelor nu se facea la toate blindatele in acelasi timp si, dupa ce acestea se incalzeau suficient, echipajele turnau apa peste motoare, esapamente si radiatoare in vederea scaderii rapide a emisiei IR. Mai mult decat atat, blindatele erau de regula dispuse in paduri si acoperite cu vegetatie, aceasta fiind schimbata constant pentru a se confunda cu mediul. N-a fost de ajuns, pana la sfarsitul lui martie 1999 fortele sarbe suferind pierderi grele cauzate de aeronavele SUA/NATO. Cele 7 B-1B participante la Allied Force au fost cele cu numerele: 85-0073; 85-0074/18 misiuni; 85-0075/8 misiuni/distrus 3 Galeb la sol; 85-0083/19 misiuni/16 misiuni de bombardament, distrus 4 MIG-21 si 7 elicoptere la sol; 85-0091/25 misiuni/23 de misiuni de bombardament; 86-0097/8 misiuni; 86-0104/o misiune. Allied Force s-a incheiat pe 20 iunie 1999, toate aeronavele B-1B intorcandu-se la Ellsworth AFB pe 24 iunie.

B-1B si F-15 MOUNTAIN HOME AFB

In primele 6 luni ale Operation Enduring Freedom (7 octombrie 2001-31 decembrie 2014), bombardarea Afganistanului in vederea anihilarii talibanilor si Al-Queda, operatiune cunoscuta OEF-A/Operation Enduring Freedom-Afghanistan, 8 B-1B au lansat asupra Afganistanului peste 40% din intregul tonaj al bombelor lansate de fortele aliate, incluzand 3900 de munitii JDAM/70% din intreaga cantitate „livrata” Al-Queda, talibanilor si lui Osama bin Laden. Expertii considera ca rata de succes a bombardamentelor executate de B-1B in Afganistan a fost de minim 79%, ceea ce nu-i putin lucru si spune multe despre eficienta sistemelor si a armelor aflate la bord. Bombardierele B-1B decolau spre Afganistan din Insula Diego Garcia/Oceanul Indian incarcate cu JDAM, un singur exemplar fiind pierdut pe 12 decembrie 2001 datorita unui incendiu izbucnit imediat dupa decolare, aeronava 86-0114, botezata „Live Free Or Die/Traieste Liber Sau Mori”, avand indicativul de apel „Icecube 44”, prabusindu-se in Oceanul Indian la 101 km nord de insula Diego Garcia, echipajul condus de catre Capitan William Steele salvandu-se cu rani superficiale.

De la Diego Garcia pana in Afganistan B-1B facea 6 ore dus-intors, misiunile de bombardament debutand pe 7 octombrie 2001, folosindu-se bombe GBU-31 JDAM. Cele 8 B-1B de la Diego Garcia au lansat asupra Afganistanului pana la mijlocul lui decembrie 2001, peste 1700 de tone de bombe, inclusiv 60% din totalul munitiilor JDAM utilizate in timpul campaniei. Presupunandu-se ca un B-1B lua la bord intre 16-24 de munitii JDAM, rezulta ca aceste aeronave au efectuat intre 80-100 de misiuni de bombardament.

B-1B a fost puternic implicat si in Operation Iraqi Freedom, invazia Irakului din primavara lui 2003. Desi au zburat in doar 2% din totalul misiunilor aeriene desfasurate/213 misiuni, cele 8 aeronave B-1B au lansat 43% din totalul munitiilor JDAM/2159 de unitati. Aeronave B-1B au participat la misiuni in Irak decoland de la baza aeriana Thumrait/Oman, fiind creditate cu distrugerea de amplasamente SAM, centre de comanda si comunicatii, baterii AA, etc. In aceasta operatiune si-a facut debutul in lupta racheta de croaziera cu lansare din aer, Boeing AGM-86D CALCM, descrisa anterior, lansata cel mai probabil de pe B-52H.

Boeing AGM-86D CALCM

O misiune interesanta a fost cea in care s-a vizat anihilarea lui Saddam si a celor doi fi ai sai pe 7 aprilie 2003. S-a primit informatia ca Saddam si fii sai, Uday si Qusay, vor lua masa la un restaurant exclusivist din districtul Al-Mansour/sud-vestul Bagdadului. Aeronava B-1B Lancer, 86-0138, botezata „Seek And Destroy/Cauta Si Distruge”, apartinand 28 BW (foarte potrivit nume, nu credeti?), avand ca echipaj pe Capitan Chris Wachter/comandant, Capitan Sloan Hills/copilot, Locotenent-Colonel Fred Swan/OSO si Locotenent Joe Runci/DSO, primeste notificare in zbor cu privire la intentia dictatorului irakian din partea centrului de comanda aflat la baza aeriana Al-Udeid/Qatar (baza se afla in sud-vestul capitalei Doha. Aici se afla 10.000 de militari SUA si casa 379th Air Expeditionary Wing –peste 8300 de oameni apartinand USAF aflati sub conducerea generalului de brigada Darren James. In prezent aici se afla 6 B-52H, acestea fiind utilizate in misiuni de bombardament impotriva ISIS in Irak si Siria, inlocuind B-1B care s-au intors in State pentru modernizari si revizii). Se cerea distrugerea restaurantului cu o bomba ghidata GBU-31 JDAM, coordonatele restaurantului fiind transmise de un Boeing E-3 Sentry AWACS.

Atacul soldat cu lansarea bombei durand doar 47 minute de la primirea notificarii/ordinului de misiune, insa Saddam si fii sai au scapat fiindca nu s-au mai dus acolo. Acum s-a evidentiat o problema, bomba GBU-31 JDAM era prea mare si prea puternica pentru a putea fi utilizata in distrugerea obiectivelor aflate in concentrari urbane, atacul de la Al-Mansour soldandu-se cu multe victime colaterale ceea ce a produs rumoare in SUA. Era clar ca trebuia o bomba JDAM de putere mai mica si, ca urmare, USAF introduce in 2005 munitia JDAM de 225 kg, aceasta facandu-si debutul in lupta pe B-1B.

Lockheed Martin Sniper XR

Din 2008, B-1B primeste containerul de tintire Lockheed Martin Sniper XR/ISR-Intelligence, Surveillance, Recconaissance, state-of-the-art, avand senzori cu raza lunga (2,39 m lungime, 30 cm diametru, 180/202 kg greutate, MTBF 600 ore, FLIR, iluminare/marcator laser, CCD-TV, HDTV, laser dual-mod –utilizabil fara restrictii de vreme sau altitudine, inalta rezolutie 3D, capacitate multi-spectrala, capacitate de autodiagnosticare. E proiectat modular, orice componenta se schimba in maxim 20 de minute, comenzi selectable din cockpit, datalink), dispus pe pilon sub fuzelaj, putand executa lovituri chirurgicale de mare precizie, inclusiv cu bombe ghidate laser. Acest container asigura detectia, urmarirea si clasificarea tintelor, inclusiv a celor de mici dimensiuni si, din fericire, l-am cumparat si noi pentru F-16 ROAF (USAF il utilizeaza pe F-16 Block 30/40/50 din anul 2005, dar doteaza si A-10C –din 2010, F-15E –din ianuarie 2005, B-52H). Sniper poate detecta inclusiv dispozitive explozive artizanale/IED, persoane care transporta armament, tipuri de arme usoare/individuale.

B-1B Lancer si SNIPER

Asa cum mentionam anterior, USAF a retras 33 de aeronave B-1B Lancer in 2002, 8 dintre acestea au ajuns in muzee, restul de 24 ajungand la David-Monthan AFB din Tucson/Arizona, casa 309th Aerospace Maintenance and Regeneration Group/AMARC, baza apartinand US Air Force Material Command. Aici ajung aeronave apartinand USAF, US Navy, ANG, US Marines, US Coast Guard, US Army, CIA, etc, in vederea casarii si reciclarii, dezechiparii in vederea recuperarii materialelor si a echipamentelor sensibile, conservarii in vederea unei posibile vanzari/reactivari. Bazei i se mai spune si „Cimitirul” sau „Curtea Oaselor”, din cele 24 de B-1B aduse aici, 25 dupa alte surse, 10 au fost conservate (au fost invelite intr-o folie speciala rezistenta la intemperii si razele solare), restul fiind canibalizate pentru piese de schimb. Se pare ca AMARC are in parc peste 4500-5000 de aeronave diverse, de vanatoare, vanatoare-bombardament, bombardiere, tankere, transport, elicoptere, drone, etc, reprezentand mai multe „generatii si tipuri” de luptatori aerieni. Intreaga istorie aeronautica reactiva americana se afla acolo! Exista si varianta civila a „Cimitirului”, aceasta se afla pe aeroportul Mojave/California.

B-1B la AMARC

AMARC

Ei bine, ajungem la final…B-1B a fost si ramane o aeronava strategica potenta, o mare realizare tehnologica americana. Alaturi de B-52 si B-2 si-a dovedit valoarea in conflicte aparute dupa 1989. Viitorul sau pare asigurat cel putin pana in 2025, insa numarul aeronavelor incepe sa scada, iar piesele de schimb incep sa devina o raritate. Intretinerea devine din ce in ce mai costisitoare, exista voci ce sustin ca B-1B e posibil sa n-apuce 2025, alte voci sustin ca atat timp cat vor exista conflicte, B-1B isi va gasi rostul in cadrul fortelor aeriene americane. Sfarsitul va veni, e inerent oricarui lucru de pe lumea asta, insa deocamdata B-1B exista.

SURSE DATE SI POZE:Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

www.securecomponents.com/b-1–bomber-aircraft-parts/

https://www.rt.com/usa/359962-bomber-raider-air-force/

https://www.britannica.com/technology/B-1–bomber-aircraft

www.af.mil › About Us › Fact Sheets › Display

https://www1.udel.edu/htr/American/Texts/b-1.html

breakingdefense.com/tag/b-1–bomber/

foxtrotalpha.jalopnik.com/watch-this-b-1–bomber-light-the-..

www.airvectors.net/avb1.html

fas.org/nuke/guide/usa/bomber/b-1b.htm

www.airforce-technology.com/projects/b-1b/

The Aviationist