Prototipul numarul 3 al viitorului elicopter de atac indian LCH (Light Combat Helicopter) a incheiat gama de teste de evolutie la altitudine mare si caldura (hot and high), necesare certificarii, in completarea testelor desfasurate in februarie pentru conditii meteo de frig extrem, la baza de la Leh. Certificarea viza caracteristicile de manevrabilitate a elicopterului in zborul la viteze reduse si in conditii meteo extreme la altitudini cuprinse intre 3200m si 4800m. Pornirea motoarelor a fost testata spre exemplu la -18°C si la 4 km altitudine. A fost testata si capacitatea LCH de a ateriza la avanposturi inaintate din aceasta parte a Himalaiei, in speta Siachen, cu o cantitate rezonabila de combustibil si munitie la bord.
Testele s-au desfasurat in conditii de variatie a temperaturii intre 13 si 27°C, fiind prezenti piloti ai fortelor aeriene, fortelor terestre si reprezentanti ai CEMILAC si DGAQA. Zona Siachen, datorita altitudinilor ridicate si prezentei ghetarilor, este cea mai mare zona glaciara dupa cele polare, aflandu-se pe cursul superior al afluentilor Indusului, Nubra si Shyok, iar varfurile din jur apartinand masivelor Ladakh si Karakorumul de Est depasesc pe alocuri 7000m. De retinut ca in scurta perioada de vara iulie-august temperaturile pot urca cu 30°C peste media obisnuita, in timpul zilei, ceea ce genereaza conditii dificile de zbor, putine elicoptere fiind capabile sa opereze intregul an in zona respectiva.
Testele efectuate cu cele 3 prototipuri, incluzand cele efectuate la nivelul marii in Chennai, au ca rol stabilirea caracteristicilor de zbor in configuratia de echipare de baza a LCH (container electrooptic, lansatoare rachete, turela cu tun si lansatoarele de rachete aer-aer). In 2016 sunt prevazute teste de evaluare a armamentului.
LCH este un elicopter de atac usor derivat din platforma HAL-Dhruv, ceea ce ar fi trebuit sa reduca simtitor costurile de dezvoltare in jurul valorii de 56,8 mil.$, potrivit estimarii initiale. Scopul programului este de a oferi in prima faza 65 de aparate fortelor aeriene indiene si alte 114 fortelor terestre.
Tunul cal. 20mm M621 incorporat intr-o turela Nexter THL 20
Cu o masa maxima de 5,5 tone si un plafon de zbor 6500m, data de cele 2 motoare Shakti/ Arius Turbomeca de 1430CP fiecare, dar si de rotorul special conceput pentru agilitate, elicopterul este inzestrat cu un fuselaj ingust, pentru amprenta vizuala redusa si un tren triciclu rezistent la prabusire, precum si rezervoare autoetansabile.
Ca si arma principala, este echipat cu un tun cal. 20mm M621 incorporat intr-o turela Nexter THL 20, coordonata de vizorul castii copilotului. Restul armamentului integrat cuprinde: rachete nedirijate 70mm Hydra sau 80mm, rachete aer-aer MBDA Mistral, rachete antiradar, rachete antitanc Helina-Nag sau LAHAT, si bineinteles bombe de 250kg.
Sistemul de senzori este conceput in colaborare cu Israel, incluzand: avertizor radar, avertizor laser, sistem de avertizare contra rachetelor, FLIR, telemetru laser, marcator laser.
Vom vedea cum se vor incadra indienii ca si buget si ca si finalitate a proiectului, incadrabil in aceeasi clasa cu T-129 Atak sau EC665 Tiger, dar deocamdata proiectul avanseaza destul de lin. In contrast, inaintasul HAL-DHRUV a suferit numeroase accidente in ultimii ani, atat la operatorul indigen cat si in tarile unde a fost exportat.
Conceptul este interesant si datorita partajarii logisticii cu un alt elicopter deja aflat in uz, dar si datorita abordarii low-cost a proiectului. O astfel de directie de dezvoltare ar putea fi tatonata si de catre constructorii aeronautici romani, in contextul producerii noului Super-Puma low cost, dar si al existentei in operare a EC/H-135. Pentru Super-Puma exista deja derivatul sud-african al Oryx-ului, si anume CSH Rooivalk, chiar daca poveste dezvoltarii nu este una dintre cele mai fericite.
Video:
https://www.youtube.com/watch?v=mJP7VqQeckU
Marius Zgureanu
Surse:
http://trishul-trident.blogspot.fr/2012/01/lch-versus-zw-19.html
Citeste si: