LE PRIEUR

George GMT

9 ani ago

BALON DE OBSERVATIE GERMAN TIP DRAKEN

Zorii zilei de 22 mai 1916, o noua zi a “Abatorului” de la Verdun incepe…(21 februarie-21 iulie, 700.000 de victime). Aici, la Verdun, germanii aruncasera in lupta 168 de aeronave, 12 baloane de observatie captive si 4 dirijabile (Luftschiff-Truppe/Luft.Britanicii le spuneau “airship/nava aeriana”. Ei bine, Zeppelinul este considerat primul “bombardier strategic”, insa erau periculoase si fragile.Interesant este faptul ca germanii au inventat bombardamentul strategic in WW I, cand ceilalti beligeranti inca foloseau bombardamentul tactic –distrugerea punctuala cu ajutorul artileriei a tintelor aflate in apropierea frontului sau pe campul de lupta. Bombardamentul strategic era cu totul altceva, acesta permitand atacarea si distrugerea prin bombardament aerian a tintelor sau obiectivelor strategice aflate mult in spatele frontului –orase, fabrici, infrastructura, etc –afectand grav moralul populatiei civile si efortul de razboi al inamicului, fortandu-l s-a ceara pace. Strategia bombardamentului strategic avea sa fie perfectionata de catre americani si britanici in WW II), insumand probabil/cel putin 2000 de oameni, grupati in Flieger Abteilung/Fl.Abt (Aviatia de Vanatoare se grupase la Verdun, provizoriu, in ceea ce ei numeau KEK/Kampfeinsitzerzkommandos/Comandamentul de Lupta cu un Singur Loc. Doua KEK s-au format initial, cel de Nord si cel de Sud, avand in componenta lor aeronave de vanatoare. Celelalte aeronave erau organizate in Staffel separate in cadrul Fl.Abt.:aeronave de bombardament/Bomberstaffel/Bosta; aeronave de recunoastere cu misiuni secundare de bombardament si atac la sol; aeronave de ghidare a focului artileriei/Flieger-Abteilung Artillerie/FA-A de la sol; baloane de observatie/Ballonzug/BZ. Principalele aerodromuri germane erau la Bantheville, Jametz si Avillers), fiind superiori numeric francezilor –acestia avand doar doua escadrile de vanatoare (Nieuport 23 si Nieuport 67. Prima escadrila franceza de vanatoare a fost Nieuport 65, echipata cu 11 aeronave Nieuport. Francezii numerotau escadrilele in functie de tipul de aeronava cu care erau dotate si un numar, spre exemplu: N-Nieuport; C-Caudron; MS –Morane-Saulnier; MF –Maurice Farman), patru escadrile dotate cu aeronave biloc (C-11/18/32 si MF-63. La Escadrila 32 erau detasati si 5 piloti apartinand Royal Naval Air Service/RNAS). Per total, francezii erau depasiti de catre germani in proportie de 2-1 la aeronave de vanatoare, 3-1 la celelalte.

Balon de observatie Caquot

Francezii mai aveau si doua companii de aerostieri, Compania 28 si Compania 31, fiecare avand cate 2-3 baloane in dotare, tip Caquot –aveau rolul de a observa miscarile inamicului si a dirija tragerile artileriei (la noi, in cadrul Companiei de Telegrafie apartinand Regimentului 1 Geniu din Bucuresti s-a infiintat prima unitate de aerostate din Armata Romana, in anul 1893. Se afla sub comanda locotenentului Eugen Asachi. La intrarea in WW I, dotarea Corpului Aerian Roman era precara, doar 24 de aeronave de recunoastere neinarmate. Germanii si austriecii aveau 250 de aeronave, 20 de companii de aerostatie, 5 zeppeline. Situatia avea sa se imbunatateasca odata cu sosirea misiunii militare franceze condusa de generalul Henry Berthelot, astfel ca, in iarna lui 1917, Aviatia Romana avea in serviciu 13 escadrile –de vanatoare/recunoastere/bombardament/recunoastere indepartata/bombardament strategic –insumand peste 100 de aeronave si 5 companii de aerostatie).

YVES LE PRIEUR

Asa cum mentionam la debutul articolului, la Verdun o noua zi de lupte era pe cale sa-nceapa. Aerostierii germani erau la post in baloane captive (legate prin cabluri la sol. Observatorul statea intr-un cos din rachita suspendat sub balon) tip Draken/Zmeul/Dragonul amplasate in spatele liniilor proprii (acestea erau baloane de observatie captive ce se puteau ridica la altitudini cuprinse intre 300/305-1220 m. Erau o platforma relativ stabila, observatorii aerieni germani putand detecta, in conditii ideale, oameni de la 8-10 km/un camion de la 24 km/foc de artilerie de la 48-64 km pe timp de noapte, datorita flacarii de la gura tevii tunurilor. Draken avea forma specifica unui carnat –chiar era poreclit de catre francezi “balonul carnat” –avand aproximativ 60 m lungime si 15 m in diametru, fiind umplut cu 850 mc de hidrogen, gaz extrem de inflamabil. Pe-atunci i se mai spunea si “gaz de iluminare”, fiind folosit si in gospodarii la lampile cu gaz. Balonul era realizat din panza cauciucata din bumbac –germanii foloseau pe-atunci gutaperca, o substanta asemanatoare cauciucului obtinuta din frunzele unor plante tropicale.

De regula, baloanele erau vopsite in galben sau gri. Se pare ca spre sfarsitul razboiului inlocuisera hidrogenul cu heliul, un gaz inert ce facea balonul mult mai sigur in exploatare –nu este cert daca au avut astfel de baloane pe Frontul de Vest. Cert este faptul c-au produs cantitati limitate de heliu, si-asta spre sfarsitul razboiului. Pentru umflarea balonului se folosea un generator de hidrogen mobil, tractat hipo. Aerostierii erau numiti Feldluftschiffer –cel mai renumit fiind maiorul Hermann Thomsen, aeronaut cu experienta), cand au observat cateva aeronave franceze Nieuport ce trageau inspre ei niste proiectile ciudate ce faceau mult fum, asemenea artificiilor.

Nu mult dupa aceea, sase baloane s-au prabusit in flacari (per total, la acea data germanii operau la Verdun 14 unitati. In februarie 1915 aveau doar 9 baloane pe intreg frontul de Vest, iar la data primului atac de la Verdun, 21 februarie 1915, acestea ajunsesera la 12 unitati), o imagine terifianta a ceea ce le rezerva viitorul. Aerostierii germani asistasera fara sa stie la prima utilizare a unor rachete aer-aer din istorie, chiar daca acele “ciudatenii” erau de o simplitate dezarmanta. Aparuse o arma noua, creatie franceza, racheta Le Prieur, ce este considerata a fi prima racheta aer-aer operationala din istorie.

RACHETA CONGREVE -1805

Arma, ca design, nu era deloc noua, fiind inventata de catre chinezi cu sute de ani inainte, facandu-si aparitia in Europa abia in secolul al 14-lea. Foarte probabil, chinezii inventasera un proiectil incendiar ce semana foarte mult cu o sulita, numindu-l “sulita de foc”, acesta fiind propulsat cel mai probabil de pulbere neagra (un amestec de salpetru, sulf si praf de carbune de lemn). Pulberea neagra era dispusa intr-un tub de bambus ce era atasat la o tija de lemn –design ce seamana teribil cu Le Prieur din WW I. Mongolii au folosit astfel de proiectile la Budapesta/1241 si Belgrad/1258. I-au urmat indienii si britanicii (William Congreve in 1804. Racheta sa avea 15 kg si autonomie de 2500-3000 m), dar si multi altii prin Europa, despre toate acestea in articole viitoare…

DETALII RACHETE

Fuzeea-racheta, fiindca asta era, a aparut din necesitate. Din necesitatea de a combate baloanele de observatie germane ce dirijau/corectau tirul artileriei, liniile franceze aflandu-se sub bombardament constant inca de la debutul bataliei de la Verdun, in februarie 1916. Aceste bombardamente erau extrem de eficiente exasperand ofiterii francezi, basca trupele din subordine, cerandu-se imperios o solutie. Solutia avea sa vina in persoana locotenentului de marina, Yves Paul Gaston Le Prieur (bun cunoscator al limbii japoneze, a fost chiar traducator in cadrul ambasadei franceze de la Tokio. A fost primul francez ce-a castigat centura neagra la judo, si primul strain ce-a decolat cu un planor de pe sol japonez, in data de 5 decembrie 1909 –primul zbor cu echipaj uman din Japonia. Acest planor a fost realizat impreuna cu locotenentul Shirou Aibara din cadrul Marinei Imperiale, si profesorul Aikitsu Tanakadate de la Universitatea din Tokio. Primul exemplar, numit Le Prieur No.1, n-a fost pilotat, insa cel de-al doilea exemplar, Le Prieur No.2, a decolat zburand 200 m la 10 m altitudine. La mansa se afla Le Prieur), acesta propunand Marelui Stat Major Francez un proiectil-fuzee extrem de simplu de produs, proiectil ce fusese testat pe o aripa de aeronava Voisin, aripa fiind montata pe un automobil Picard Pictet/Pic-Pic, si-asta fiindca acesta era printre putinele automobile capabile s-atinga 120 km/h in acele vremuri.

Test la sol

Testele s-au dovedit a avea succes captand interesul generalilor francezi ce-o doreau rapid instalata pe aeronave. Acest proiectil era realizat din carton sau din panza de in imbibata cu rasini, doar varful conic fiind realizat din lemn si, fiind ascutit (unele surse mentioneaza montarea unor lame de cutit), putea perfora panza cauciucata a balonului si, odata patruns in interior, fuzeea aprindea hidrogenul provocand explozia. Acest proiectil continea o mica cantitate de nisip pentru balast dispus la partea frontala, restul structurii din carton continand pulbere neagra (200 grame), aceasta avand rol de propulsor/material combustibil. “Coada” rachetei-fuzee era fomata dintr-o tija de lemn (de obicei era realizata din lemn de pin, avea sectiune patrata, diametrul fiind probabil de 15 mm) cu lungimea de aproximativ 1,50 m (lungime totala racheta -2 m), aceasta fiind introdusa intr-o teava metalica subtire/tub de lansare. Racheta-fuzee avea calibrul 37 mm si 75 cm lungime, era imprecisa si, ca umare, aeronavele franceze trebuiau sa se apropie la minim 100-115-120-150 m de aerostat pentru a fi eficiente. Acest fapt a cauzat ingrijorare in randul pilotilor francezi, acestia temandu-se c-ar putea fi si ei doborati de explozia balonului umplut cu hidrogen dar, cu toate acestea le-au folosit cu eficienta remarcabila.

ARMARE CU LE PRIEUR

Primele aeronave dotate cu rachete-fuzee au fost biplanele Nieuport 11 (probabil)/16/17, acestea avand cate 8 rachete montate intre planuri/aripi, tuburile de lansare fiind dispuse pe montanti in pozitie inclinata, fiecare aripa avea cate 4 lansatoare. Darea focului se facea electric printr-un comutator dispus pe mansa aeronavei, rachetele fiind trase doua cate doua, insa pilotii francezi au descoperit curand ca pentru a putea si nimeri balonul era necesar sa se apropie la mai putin de 100-115 m de acesta, si-asta fiindca rachetele erau imprecise avand raza de imprastiere mare. Acest fapt ii expunea la efectele exploziei balonului si la focul deschis de catre aerostieri –observatorii erau inarmati la bodul balonului, de regula cu pusti si pistoale, dar uneori luau si o mitraliera, caz in care scadea altitudinea pe motiv de greutate. Bineanteles, erau usor de doborat de catre aviatorii inamici, erau precum “ratele” pentru acestia dupa cum mentiona un pilot francez in notitele sale.

CHARLES NUNGESSER SI AL SAU NIEUPORT

Atacul asupra aerostatului se facea impotriva vantului cu aeronava in picaj la 45◦, pe directia lungimii acestuia, obiectivul fiind fixat la vedere. Aprinderea rachetelor se facea cu intarziere, nu exista temporizare, astfel ca pilotul trebuia sa mentina tinta pana ce pleca si ultima racheta, ceea ce nu era tocmai usor. Cu toate acestea, cu astfel de rachete s-au doborat aproximativ 50 de baloane captive tip Draken numai la Verdun, insa niciun zeppelin n-a fost dat jos cu asa ceva, cu toate ca britanicii le-au folosit si ei (exista mentiuni ca dirijabilul L77 ar fi fost doborat de catre aeronave Nieuport dotate cu rachete Le Prieur, insa este incert faptul, deoarece in evidentele germane acesta apare ca fiind doborat de catre tunarii antiaerieni francezi deasupra Parisului, pe data de 26 februarie 1916. La acea data, Le Prieur nu se afla inca in uz). Au fost in uzul francezilor, belgienilor, italienilor, englezilor si…romanilor. Astfel de rachete au dotat urmatoarele tipuri de aeronave: Nieuport 11/16/17; Spad 7 (6 rachete)/13; Sopwith Pat/Pup/Camel; Farman HF.20/21; BE.2/12 (10 rachete). Unele surse mentioneaza ca germanii ar fi capturat astfel de rachete pe care le-ar fi testat pe unele aeronave, incert totusi.

INSTALATIA LE PRIEUR

Desi era o arma ce promitea, cariera lor operationala a fost extrem de scurta, intre timp aparuse glontul incendiar, mult mai eficient, mai sigur in exploatare si mai usor de operat de catre piloti (se tragea cu mitralierele din dotarea aeronavei) si, ca urmare, Le Prieur a inceput sa iasa treptat din dotare in cursul anului 1918, fapt ce-a intrerupt cu totul dezvoltarea acestei arme. Dar, cu toate neajunsurile ei, aceasta racheta empirica a reprezentat, conform utilizarii, o arma aer-aer, unii experti numind-o “racheta anti-balon”.

NIEUPORT-11 CU RACHETE LE PRIEUR

Asa cum am mentionat in cursul articolului, Corpul Aerian Roman a avut in dotare aeronave Nieuport armate cu rachete Le Prieur, acestea fiind primite din Franta in perioada 15 august 1916-1 octombrie 1917 si Anglia. Romania a achizitionat, per total, 322 de aeronave din cele doua tari. Romania a primit doar aeronave Nieuport dotate cu rachete Le Prieur (aviatorii romani au doborat cel putin doua baloane de observatie germane tip Draken, utilizand rachete Le Prieur), acestea dotand Escadrila 11 (infiintata in iunie 1917, apartinea de Grupul 2 Aeronautic Tecuci. Aici a zburat pe un Farman 40 si Victor Anastasiu, cel ce-avea sa-nfiinteze in 1920, Centrul de Medicina Aeronautica. Pe data de 3 martie 1916 obtine brevetul de zbor devenind primul medic-pilot din lume. La 1 septembrie 1917 este avansat maior si devine medicul-sef al Grupului 2 Aeronautic Tecuci, organizand primul spital aeronautic din Romania. Despre eroii si elitele noastre, oameni cu care ne putem mandri, nu se vorbeste aproape deloc…In schimb invatam despre istoria altora, despre elitele altora, despre, despre…Pentru scurt timp la Tecuci a functionat si Scoala Militara de Aviatie) si Escadrila 1 (Grupul 1 Aeronautic Buzau, comandat in 1916 de catre Capitan-aviator Alexandru Sturdza). Au primit si-au facut treaba foarte buna cu ele, Corpul Aerian Roman putandu-se lauda cu plutonierul de marina, aviator Ioan Muntenescu, pilot pe un Nieuport 11 ce apartinea de Escadrila 11, comandata de catre Capitan-aviator inginer Stefan Protopopescu (posesorul primului brevet de pilot militar din Romania), considerat unul dintre asii Aviatiei de Vanatoare romane din WW I.

SOPWITH CAMEL ARMAT CU RACHETE LE PRIEUR

Indrazneala si curajul lui Muntenescu au atras admiratia comandantului Armatei a II-a, generalul Alexandru Averescu, care i-a si spus urmatoarele cuvinte: “Nu te mai baga asa cu aeroplanul in mijlocul dusmanilor, ca poate sa se intample o nenorocire, un glont ratacit…”. Muntenescu i-a replicat cu memorabile si inaltatoare cuvinte: “Eu sunt roman, domnule general, si romanul trebuie sa-si sacrifice viata. Sunt roman si trebuie sa mor pentru tara mea aparandu-mi patria cu riscul vietii”. Generalul Averescu nu vorbea degeaba, fiindca doar in data de 7 noiembrie 1917, Ioan Muntenescu la mansa Nieuport Nr.1245 a doborat doua Fokker. Avea sa piarda lupta cu trei aeronave germane de recunoastere inarmate, extrem de performante pe-atunci, de tip LVG Roland C.II, nu mult dupa aceea, prabusindu-se cu aeronava de la 30 m inaltime pe Aerodromul Tecuci, datorita ranilor grave. Avea sa fie decorat pentru curaj si eroism, post-mortem, prin Inaltul Decret Regal nr.1327 din 11/24 noiembrie 1917 cu medalia “Virtutea Militara” cu spade clasa a II-a. La inmormantarea lui Ioan Muntenescu, comandantul Grupului 2 Aeronautic Tecuci, Maior-aviator Andrei Popovici, spunea impresionante cuvinte: “Il iubeam nespus de mult pe Muntenescu, caci merita sa fie iubit pentru bunatatea lui simpla, pentru credinta sa, pentru cuvantul drept, fara ipocrizie, pentru demnitatea si curajul pe care il proba cu prisosinta si care sunt apanajul fiintelor inzestrate exceptional, al eroilor”. Asa e dragi cititori, fie-mi divagatia cu iertare, dar macar asa putem pune si noi o stavila in calea uitarii si nemerniciei celor ce vor sa ne trecem EROII in uitare, a celor care ne rescriu astazi ISTORIA si TRECUTUL pe considerente mincinoase si interese ce nu fac nicicum bine acestei natii. Eroul Muntenescu nu mai are nici mormant, se cunoaste doar faptul c-a fost ingropat la marginea terenului de zbor de la Tecuci, insa nemernicia comunismului impus de Moscova a distrus totul…

Nieuport 11 romanesc in septembrie 1917

Si n-a fost nicicum singurul, multi EROI zacand far’ de cruce si far’ de alinare, fiind facuti uitati de lichelele si slugoii Moscovei. Scarbe nenorocite! Pentru mai multe detalii, sursa aici: www.once.ro/carti/…vol%20II/001%20Valeriu%20Avram.pdf.

Respect si multumiri autorului pentru stradania sa de a scoate la lumina Eroii Uitati ai Romaniei din WW I –Profesor universitar doctor, Valeriu Avram.

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Intenet