Nimic de adaugat, nu din partea noastra cel putin… deocamdata laudandu-ne cu Aegis Ashore la noi in ograda.
https://www.youtube.com/watch?v=dITKYuMEPhs
Ce putem totusi preciza, este ca THAAD, conceput a distruge rachete balistice in partea terminala a traiectoriei, a intrat in uz si productie in 2008, cu 4 ani mai devreme decat data prevazuta initial.
Conceptul este cat se poate de simplu, fiind un sistem „hit-to-kill” (sau „kinetic-kill-technology”), fara incarcatura exploziva la bord, vectorul de 900kg (6,17m lungime si 34cm diametru) bazandu-se pe energia cinetica pentru a distruge ogive la distante de pana la 200km si altitudini de pana la 150km, racheta atingand viteze de Mach 8.2.
Ghidajul in partea finala a traiectoriei se face cu ajutorul unui senzor IR, iar in cea initiala cu ajutorul unui radar AESA in banda X denumit AN/TPY-2.
Componentele interceptorului THAAD
O baterie THAAD este compusa din 9 vehicule lansatoare a cate 8 rachete, 2 centre mobile de operatii tactice si radarul de control al tragerii.
Incepand cu martie 2016, Army Space and Missile Defense Command au inceput sa ia in considerare desfasurarea de sisteme THAAD in Europa, cu EUCOM ( United States European Command), dar si in Orientul Mijlociu, in timp ce pentru teritoriul SUA sunt prevazute cel putin 6 baterii.
Intre timp Lockheed-Martin lucreaza pe proprii bani la THAAD-ER, o versiune cu booster suplimentar pentru raza extinsa si viteza crescuta.
Marius Zgureanu