Și în acest an consider drept necesar ca în ajunul zilei aviației române să trecem în revistă un Cavaler al cerului, unul din piloții exemplari ai aviației române respectiv Aeronauticii Regale Române, în terminologia corectă din epocă.
Cel care va deveni lt-comandorul Dan Vizanty s-a născut la Botoșani la 9 februarie 1910 într-o familie înstărită boierească din Moldova de origine grecească, și având puternice tradiții grecești.
Fiind dintr-o familie înstărită beneficiază de educație foarte bună și îi sunt încurajate și valențele artistice. Urmează cursurile gimnaziului Ștefan cel Mare din Iași până în 1924, apoi liceul din Vatra Dornei la care susține și examenul de bacalaureat în 1929.
În acest context tânărul Vizanty își urmărește pasiunile artistice și studiază o scurtă perioadă la Conservatorul din Iași. Abandonează cursurile artistice și se înscrie la Scoala Militară de Ofițeri de Aviație din Cotroceni unde este și admis. În 1931 devine absolvent al școlii de ofițeri și primește brevetul de ofițer observator aerian. Fiind fascinat de zbor, devine pilot militar în 1932 și pilot de vânătoare în 1934.
La 16 octombrie 1936 cu ocazia aniversarii Regelui Carol al II-lea, tânărul Vizanty este avansat la gradul de locotenent. Abilitățile sale de pilot sunt apreciate de către comandanții săi dar și de către monarh în una din demonstrațiile aviației, drept urmare este avansat înainte de termen în 1939 la gradul de căpitan și primește comandă la eșalon escadrilă.
Începerea ostilităților celui de-al Doilea Război Mondial îl găsește pe căpitanul Dan Vizanty la comanda escadrilei 43 din Grupul 3 Vânătoare.
Căpitanul Vizanty alături de escadrila sa, participă din prima zi la campania din Basarabia urmând apoi cursul operațiunilor militare spre Odessa. În această primă etapă înregistrează un număr de 52 de misiuni de război și 3 victorii aeriene. Deși cifra pare mica, ar trebui să notăm condițiile desfășurării operațiunilor și a dotării. În definitiv escadrila era printre cele mai slab dotate și foloseau avioane de tip PLZ 11 B. Avioane de fabricație poloneza, monomotoare, relativ slab înarmate, fragile și în condițiile date incapabile de a atinge viteze mari. Cu toate acestea, pentru merit, este decorat cu Ordinul “ Virtutea Aeronautica ” de război, cu spade, în clasă de “Cruce de Aur”. La scurt timp după primește și doua barete la clasa “Cruce de Aur ”.În 1942 primește și clasa de “Cavaler” al aceluiași ordin.
Din 1942 până în 1943 este numit în funcția de șef de birou la Serviciul Cifru al Flotilei 3 Vânătoare în cadrul subsecretariatului de stat al aerului condus de generalul Jienescu. Deși are rezultate bune și este propus pentru Școala Superioară de Război, în urma atacurilor repetate ale aliaților asupra Ploieștiului și Bucureștiului și a lipsei acute de piloți este trimis pe front, la comanda Grupului 6 Vânătoare, compusă din cele trei escadrile 59, 61 respectiv 62. Fiind dotați cu avioane IAR80 ceea ce însemna că decalajul tehnic nu mai era atat de mare în raport cu inamicul, Grupul 6 doboară un număr de 8 bombardiere într-o singura zi, respectiv 4 aprilie 1944. A doua zi, încă 15 avioane ceea ce aduc grupul și pe Vizanty în elita aviației de vânătoare. În total în această etapă grupul a doborât peste 90 de bombardiere și 45 de avioane de vânătoare.
Momentul de glorie al căpitanului Vizanty vine de abia în 10 iunie 1944. Un număr important de avioane inamice se îndreaptă asupra Bucureștiului, numărul variază în functie de surse. Fără să dorim să menționam inexactități, dacă ne rezumăm la fapte certe menționate în jurnalele de operațiuni, dispozitivul inamic zbura la joasa altitudine, moment în care este surprins de escadrila lui Vizanty, deasupra lor. În mai puțin de 12 minute Grupul 6 Vânătoare al Aviației Regale Romane doboară un număr de 24 de avioane inamice, restul dispozitivului retrăgându-se.
Acestă victorie de excepție aduce o publicitate extraordinara căpitanului Vizanty și piloților săi în presa vremii. În urma acestor fapte excepționale dar și a rezultatelor constante pe front, căpitanul Vizanty este propus pentru decorare cu Ordinul „Mihai Viteazul” și Regele Mihai acordă desigur această deosebita onoare.
Unul din momentele extraordinare ale aviației române în al doilea Război Mondial a fost desigur raidul lui Bâzu Cantacuzino la Foggia, în condiții realmente imposibile, fapt care i-a adus printului o a doua decorare cu Ordinul „Mihai Viteazul”. Propunerea pentru un om capabil să execute un asemenea zbor a venit din partea căpitanului Vizanty, întrebând-l pe prinț dacă vede sorți de reușită. Prințul cu încrederea sa aproape nebuneasca în forțele proprii confirmă, iar în virtutea prieteniei care îi lega pe cei doi promite că se vor și revedea, și așa a și fost.
La 10 mai 1945 Vizanty este avansat la gradul de locotenent-comandor iar după 23 august primește comanda Grupului 1 Vânătoare, format prin comasarea grupurilor 1 și 6. Lupta și pe frontul de vest unde își face prieteni în rândul aviației aliate.
La încheierea celui de-al doilea Război Mondial, lt-comandorul Vizanty acumulase un număr de 4600 ore de zbor și s-a clasat pe locul patru în clasamentul așilor aviației romane după prietenul sau Bâzu Cantacuzino, Alexandru Șerbănescu și Ioan Milu. A înregistrat nu mai puțin de 43 de victorii.
In perioada imediat următoare lt-comandorul Vizanty nu-și face deloc plăcută prezența în lumea comunistă care ocupă și zdrobește încetul cu încetul România. Menționează printre altele „o pace ciudată” și exprimă sentimente de apreciere față de ofițerii-aviatori germani, foști aliați, cu care el spunea că poartă o „frăție de arme” chiar dacă el însuși era mai degrabă filofrancez și dezvoltând relatii cu unii aviatori francezi. Mai mult, exprimă și optiuni pro-monarhie constituțională. Aceste idei nu aveau cum sa-i aducă apreciere în regimul comunist prin urmare cu proxima ocazie este disponibilizat din rândul cadrelor active ale armatei și trecut în rezervă fără temei real.
Este nevoit să lucreze în construcții pentru a supraviețui, unde este încadrat ca și muncitor necalificat. Este desigur urmărit de securitate și deși acuzat că este spion britanic nu este încarcerat. Nu se pot aduce nici un fel de probe în urma unei multitudini de acuzații, care din cele mai diverse. Asta până în 1961 când primește 5 ani de închisoare pentru „uneltire împotriva orânduirii socialiste”. Este eliberat mai apoi din închisoare și în urma unui proces pe care îl câștigă primește și pensie militară însă insuficientă pentru traiul de zi cu zi. Se întoarce pe șantier muncind în reutilizarea materialelor de construcții.
Conform istoricului muzeograf Gheorghe Median, cel care a cercetat amplu perioada comunista din viața fostului pilot, la vizita generalului de Gaulle atunci când a întrebat de soarta fostului sau coleg de la Saint-Cyr, generalul monarhist Paul Teodorescu, a întrebat și de Vizanty. Aparent, un cod de onoare între foștii aviatori, din toate națiunile, a făcut ca aviatorii francezi alături de cei germani să întrebe pe președinte de soarta acestui as. Într-un act de împăcare istorică și colaborare relațiile franco-germane s-au extins și în acest sector. Președintele de Gaulle pregătind vizita în Romania a luat act de solicitările lor. În timp foarte scurt, lt-comandorul Vizanty a fost luat de pe șantier, îmbrăcat în uniforma și pregătit în vederea unei posibile întrevederi cu președintele francez. Reîntors în Franța de Gaulle înștiințează asociația foștilor aviatori combatanți că s-a interesat de soarta lui Dan Vizanty însă ceva nu este în regulă. Asociația face demersuri pe langa Ambasada României de la Paris ca Vizanty să primească o viză în Franța. Înștiințat și chestionat de securitate pe acest subiect, el refuză însăși discuția vizei, menționând doar ca vrea să muncească în continuare pentru un trai decent fiicei sale, Ana Maria. Avea experiență deja ca macaragiu, calificând-se la locul de munca într-un act de profundă injustiție a istoriei față de unul din cei mai mari piloți români.
In 1977 Vizanty a fost invitat iarasi în Franța de către primarul Parisului, Jaques Chirac și de către membrii asociației Aeronautice internaționale „Les Vieilles Tiges”. În aceste condiții și dorința regimului comunist de a avea o deschidere față de Franța, primește o viza și este condiționat cu privire la starea familiei sale să se întoarcă. Fără a spune la nimeni din familie, pleacă în Franța și nu se mai întoarce. Știind ca nedivulgând nici o informație, securitatea nu avea ce masuri să ia împotriva familiei sale.
Este primit în Franța cu onoruri iar Jacques Chirac îl decorează cu distincția „Medalia de Argint”. Foști inamici, dar și foști aliați se reîntâlnesc. Se revede cu unul din foștii aliați devenit ulterior inamic, colonelul german Eduard Neumann, generalul francez Hubert Loizillon dar și cu mulți alți aviatori. Primește o pensie de merit de la statul francez.
Vizanty scrie o serie de articole în revista franceză „Pionniers”, articole preluate și în presa germană, revista „Jäger Blatt”.
Conform declaraților fiicei Ana Maria dar și a fotografiilor făcute, la căderea regimului comunist din Romania, s-a reîntâlnit cu tatăl la Paris. Revenirea în Romania o exclude menționând tristețea faptului că anul 1990 nu a însemnat și o revenire automată la monarhie.
Moare în 1992 la Paris departe de țară, tot conform declaraților fiicei, „ in suflet cu melancolia regalistă a României”. Aici se încheie istoria extraordinară unui militar de excepție cu o soartă profund injustă. „Mon cher”, rămâne un etalon al demnității, anduranței, dar și a elegantei comportamentale, supranumele rămânându-i pe fondul unei politeți excesive nu doar față de superiori, dar și față de soldatul de rând. „Mon cher” se adresa oricui, de la ofițeri la soldat, de la inamic la aliat. Și poate asta i-a fost și salvarea.
Aer vis stimați cavaleri ai cerurilor, nu uitați de unde am plecat, astfel încât să ne dam seama unde ajungem!
Dumnezeu să vă păzească acolo sus!
Mă semnez al vostru, lt(rez)
Bibliografie:
http://www.tvr.ro/mon-cher-un-pilot-de-legenda-ii_27476.html
https://www.facebook.com/muzeulnationalalaviatiei
https://adevarul.ro/stiri-locale/botosani/asul-uitat-al-aviatiei-romanesti-dan-vizanty-1542004.html
https://www.ziaruldevrancea.ro/special/educatie/pt-12-nov-2021-astazi-despre-dan-vizanty-asului-aviatiei-de-vanatoare-n-cel-de-al-doilea-razboi-mondial–nu-a-putut-sa-moara-pe-pamant-romanesc
DAN VIZANTY, DESTINUL UNUI PILOT DE VANATOARE, Daniel Focsa, Institutul European 2010, isbn 9789736116926.
Rumanian Aces of World War 2, Dénes Bernád, Οsprey Publishing 2003, isbn 978184176535
https://historia.ro/sectiune/general/10-iunie-1944-intre-legenda-si-adevar-575708.html
sursa și credit foto: https://presaliberaonline.com/2023/02/09/113-ani-de-la-nasterea-unui-as-al-aviatiei-romanesti-dan-vizanty-cavaler-al-ordinului-mihai-viteazul/