Cea mai noua si mai moderna racheta anti-nava americana, cu pronuntate caracteristici stealth, a fost comandata de Pentagon. Primul lot de rachete va numara 23 de bucati la un pret total de 86,5 milioane de dolari.
Aceste prime rachete sunt destinate lansarii de la bordul avioanelor F/A 18 Super Hornet ale US Navy si bombardierelor strategice B1-B Lancer ale US Air Forces. Lockheed Martin a anuntat, imediat dupa lansarea primei comenzi, ca a efectuat cu succes un test cu o LRASM lansata dintr-un Mk 41 VLS.
Tot Lockheed a anuntat ca va dezvolta si o varianta lansabila de la bordul submarinelor astfel incat racheta sa poata fi folosita atat de avioane cat si de nave de lupta de suprafata sau submarine.
Asta nu inseamna ca veterana Harpoon va iesi prea curand din dotare ci doar ca americanii considera ca au nevoie de o racheta moderna si cu o raza mai mare. Iar problema razei este o chestiune presanta in fata noilor rachete anti-nava rusesti si chinezesti cu raze lungi.
Astfel, Pentagonul a trecut in 2016 la modificarea rachetei SM-6 (destinata initial impotriva tintelor aeriene) pentru a putea sa loveasca si tinte navale la o distanta mare (peste 200Mm, aproximativ 360km), dar aceasta solutie are dezavantajul unei incarcaturi de lupta mai mici decat a Harpoonului(225kg cap de lupta la Harpoon vs 63kg in cazul SM 6).
Asadar noua racheta anti-nava LRASM vine sa acopere o nisa ramasa descoperita in arsenalul american, cu o raza similara cu SM 6 dar cu o incarcatura de lupta uriasa (similara rachetelor AN rusesti) de 450kg.
AGM-158C Long Range Anti-Ship Missile (LRASM) este subsonica, americanii preferand in continuare o racheta mai lenta dar si mai mica, mai stealth si astfel mult mai greu/tarziu de detectat, dar o racheta mult mai „inteligenta”, racheta fiind proiectata sa isi urmeze cursul in mod autonom, ocolind radarele inamice si alegand in mod autonom ruta de urmat spre nava inamica, putand sa-si atinga tinta doar cu mijloacele proprii de navigatie, fara ajutorul GPS sau al navei/avionului lansator/AWACS etc…
Insa deocamdata LRASM va fi diponibila doar in varianta lansabila de la bordul avioanelor amintite mai sus, „sora ei” pentru VLSul Mk 41 fiind inca in teste la White Sands Missile Range, iar pentru varianta lansabila din imersiune va mai trece ceva vreme, ultima „abilitate” pentru noua racheta anti-nava fiind programata lansarea de pe uscat.
Americanii au preferat probabil sa aduca in lupta LRASMul lansat din aer pentru ca o astfel de tactica le permite s-o foloseasca imediat, oriunde in lume si ofera rachetei o raza enorma in plus. Practic un avion poate ajunge oriunde in maximum 10-12 ore, daca ne gandim la B1-B Lancer, iar SuperHorneturile US Navy sunt si ele peste tot la bordul portavioanelor.
Pentru inceput au ales sa introduca in productie varianta cea mai versatila…
Sumarizand, rusii isi pun in continuare banii pe rachete anti-nava grele, supersonice (si in curand hipersonice – Zircon) incercand sa surprinda prin viteza apararea inamica, lasand acesteia foarte putin timp intre descoperirea amenintarii si reactie. Americanii si europenii prefera in continuare rachetele subsonice dar care sa reziste mai bine in fata contramasurilor electronice si sa se poata apropia de nava inamica zburand jos, evaziv etc, scopul insa este fix acelasi, surprinderea apararii adverse, doar ca rusii folosesc viteza pentru a face fata sistemelor defensive, occidentalii razboiul electronic si – in cazul LRASM – invizibilitatea radar partiala.
Doua abordari diferite urmarind insa acelasi rezultat, de vazut in viitor cine are mai multa dreptate. Daca Zirconul rusilor chiar va functiona cum trebuie, atunci cand va fii operationala la bordul navelor, va fi o chestie foarte jmechera sa poti opri o racheta care vine spre tine cu 2km/s si daca aceasta viteza se va dovedi reala, atunci intreaga paradigma a protectiei impotriva rachetelor anti-nava va trebui schimbata, iar aici sunt probabil doar doua solutii: bruiajul (la un nivel foarte inalt) sau arme pe baza de energie dirijata…
Idealul ar fi probabil o racheta hipersonica cu pronuntate carateristici de invizibilitate radar, rezistenta sporita in fata contra-masurilor electronice si care sa aiba un grad cat mai mare de autonomie odata lansata, adica o coproductie intre Zirconul rusesc si LRASMul americanilor.
GeorgeGMT