Daca miercuri si joi v-am prezentat un document care arata similitudinile intre situatia politica si militara a Romaniei din anii 1935-1940 si 2017, document care arata dezinteresul, coruptia si incompetenta in materie de inzestrare a Armatei, astazi va prezentem si reversul medaliei – calitatea corpului de ofiteri la intrarea Tarii in cel de-al doilea razboi mondial…

Sigur nu stiu care este calitatea corpului de comanda din Armata Romana de astazi, dar daca merge precum rata, macane ca o rata si arata ca o rata ce poate sa fie?! Adica suntem la fel de corupti ca in anii „30, condusi tot de incompetenti, politicianismul, nepotismul si incompetenta sunt prezente in aceiasi masura, asadar avem astazi un corp ofiteresc si unul de subofiteri performant sau tot ca in „940?

 

Greșelile comandanților români

Vă oferim spre lectură un document realizat de Marele Stat Major în 1941. Data exactă a emiterii lui nu apare, dar, din analiza textului, rezultă că a fost întocmit după primele săptămâni de lupte. Documentul, care prezintă unele concluzii ale înfruntărilor dintre unitățile române și cele sovietice, are două părți.

Prima, intitulată „Procedeele de luptă ale inamicului”, trece în revistă modul în care sovieticii au acționat, oferind informații utile comandanților români aflați în linia întâi. Partea a doua, „Constatări cu privire la conduita și atitudinea trupelor noastre”, se concentrează, în special, asupra greșelilor făcute de comandanții români.

Documentul este o radiografie zguduitoare a protagoniștilor luptelor din Basarabia și oferă informații noi despre un episod care continuă să ne fascineze: Campania din 1941.

Partea a II-a

II.CONSTATĂRI CU PRIVIRE LA CONDUITA ȘI ATITUDINEA TRUPELOR NOASTRE

1.Din punct de vedere operativ

a) Unele unități au atacat direct și de front rezistențele inamice organizate, căutând a trece prin barajul de foc al inamicului fără sprijin de artilerie. S-au produs astfel pierderi inutile.
Ori de câte ori situația nu impune altfel, asemenea rezistențe trebuiesc manevrate și ocolite.

b) Cu ocazia trecerii Prutului de către o M[are] U[nitate] s-a constatat că:
– trecerea s-a făcut fără nicio protecție de aviație, deși se aveau la dispoziție forțe aeriene importante, neangajate;
– artileria antiaeriană de care se dispunea pentru apărarea trecerii nu sosise în dispozitiv în momentul trecerii;
– din artileria de câmp și grea nu se dispunea, în momentul trecerii, decât de un divizion de artilerie de câmp și o baterie de artilerie grea;
– nu s-a adus din timp și, deci, nu s-a folosit batalionul de pionieri cu echipajele de punți de asalt respective; trecerea s-a făcut cu bărcile companiei de poduri, care constituie un material greu de manevrat;
– în momentul trecerii, transmisiunile nu erau întinse nici între M.U. și unitățile în subordine, nici între acea M.U. și eșalonul superior;
– în zona de trecere, unitățile de infanterie erau masate, în loc de a fi dispersate într-un dispozitiv articulat și camuflat; strigăte și comenzi cu voce tare însoțeau operațiunea, deși țărmul inamic era la o depărtare de 100-150 metri;
– trupa, care mărșăluise toată noaptea, nu avusese, până în momentul executării trecerii, decât 1-2 ore de somn și nu mâncase decât un sfert de pâine, bucătăriile nefiind sosite.

Trecerea marii unități a reușit pentru că inamicul nu era prezent; dacă însă inamicul ar fi opus cea mai mică rezistență, operațiunea, în felul cum a fost pregătită și executată, ar fi eșuat complet.

c) Trupele care se mențin în capete de pod sau care ocupă diferite puncte importante, trebuie să ia toate măsurile de siguranță necesare, pentru a putea respinge un contraatac inamic.

În acest scop:
– se vor organiza la teren, procedându-se imediat la întocmirea planului de foc respectiv;
– se va menține contactul cu inamicul, eventual prin patrule trimise înainte;
– se va asigura sprijinul de artilerie necesar, luându-se toate măsurile ca legătura infanterie-artilerie să funcționeze în cele mai bune condițiuni;
– se va asigura un suficient material anticar, pe direcțiunile unde sunt semnalate care de luptă inamice sau acolo unde terenul favorizează un atac cu care;
– se vor organiza incursiuni, în scopul de a se lua prizonieri și a identifica forțele inamice din față; incursiunile vor fi bine pregătite și executate acolo unde se cunoaște situația, fără a risca pierderi inutile;
– munițiunile nu vor trebui risipite. Atât infanteria, cât mai ales artileria, nu vor trage decât asupra obiectivelor bine cunoscute și a căror importanță merită un consum de munițiuni. De asemenea, nu trebuie să se tragă decât atunci când se montează acțiuni importante, pentru a nu-l determina pe inamic să-și schimbe locul.

d) În operațiunile din ultimele zile s-a observat, la o mare unitate care se găsea temporar în apărare că, deși a avut informațiuni multiple și din timp, care arătau aproape cu certitudine momentul și locul unde se va produce un atac inamic (adunări de trupe și coloane îndreptându-se spre frontul marii unități; o apropiere de poziție sub forma unei infiltrațiuni prelungite), totuși, marea unitate:
– a suportat bombardamentul aviației și artileriei inamice;
– a așteptat să primească atacul inamic pe locul pe care se găsea instalată și
– a reacționat prin contraatac.

În asemenea situațiuni, se recomandă următorul procedeu: să se retragă trupa din zona de atac, creând în fața inamicului un gol în care, după ce el va pătrunde suficient, să fie contraatacat prin surprindere, în ambele flancuri.
Pentru aceasta este necesar:
– să se mențină, în fața golului creat, elemente care să dea impresia că terenul este puternic ocupat;
– să se păstreze puncte tari pe flancurile golului creat;
– să se grupeze, din timp și în ascuns, rezerve pe flancul golului, cu care să se treacă apoi la contraatac.

Procedeul prezintă avantajul că sustragem trupa proprie de la acțiunea masivă a artileriei și [a] aviației de bombardament inamice și atragem pe inamic într-o cursă, unde va suferi efectele unui contraatac de flanc și prin surprindere.
Se atrage atențiunea că acest procedeu nu trebuie să constituie regula, ci va fi întrebuințat numai atunci când se va dispune de informațiuni bune și din timp căpătate asupra locului unde se va produce atacul inamic și când terenul avantajează pregătirea și execuția unei asemenea operațiuni.

2.Organizarea, circulația și disciplina spatelui unităților operative

Domnul general Antonescu, făcând zilnic inspecții pe front, a constatat o completă lipsă de organizare și de disciplină a spatelui.
Unitățile par a fi uitat că, de felul cum este organizat spatele și în special circulația, depinde în mare parte reușita operațiunilor și alimentarea lor.

Printre multiplele constatări făcute, se subliniază următoarele:

a) La o mare unitate, pionierii trecuseră peste un pod stricat, aflat pe singurul drum al acelei mari unități, fără să se fi luat nicio măsură de repararea lui.
S-a pierdut din vedere că restabilirea comunicațiilor și, în special, a podurilor stricate sau distruse, constituie prima fază a aceluia care vrea să înainteze sau să fie aprovizionat.

Fiecare mare unitate trebuie să-și asigure, în primul rând, comunicațiile strict necesare pentru aprovizionare și evacuări, mai ales în zonele unde comunicațiile sunt sărace.
În operațiuni, mobilitatea unităților are o deosebită importanță. Pentru a se asigura, în același timp, și mișcările operative, și aprovizionările, se vor lua următoarele măsuri:
– transportul munițiunilor va fi adaptat nevoilor reale de aprovizionare, adică nu se vor imobiliza toate mijloacele de transport cu cantități inutile de munițiuni, atunci când nu se întrevede angajarea unei lupte care nu consumă cantități importante de munițiuni;
– în schimb, se vor lua toate măsurile pentru a se transporta, la timp, hrana oamenilor.
Pentru ca diferitele coloane să nu rătăcească și să poată urmări unitățile, se vor lua măsuri ca drumurile să fie marcate prin indicatoare (tăblițe cu un unghi ascuțit).

b) Serviciile hipo și auto funcționează fără nicio ordine. Astfel, s-au văzut:
– căruțe izolate într-un continuu marș, fără a se ști cine le-a trimis și pentru ce le-a trimis;
– camioane întrebuințate în mod cu totul arbitrar și pentru transporturi neînsemnate (câteva kilograme de alimente sau altceva la câțiva zeci de kilometri), imobilizându-le timp îndelungat, fără a se obține de la ele tot randamentul necesar;
– oameni izolați forfotesc în toate părțile peste câmp, pe drumuri, fără nicio treabă bine precizată;
– de asemenea, se văd zilnic căruțele și camioanele pline de lucruri care nu sunt necesare operațiunilor (scaune, mese, scânduri sau alte obiecte de gospodărie) și care ar trebui depozitate imediat.

c) În ceea ce privește mișcarea și staționarea coloanelor și serviciilor, s-a constatat că se executau:
– în dezordine;
– fără măsuri de siguranță și de camuflaj;
– în coloane de zeci și sute de trăsuri etc.

În această privință, se fac următoarele recomandațiuni care trebuie păstrate cu cea mai mare rigurozitate:
– coloanele trebuie să țină continuu, dreapta drumului;
– ele trebuie să mărșăluiască numai în grupe de câte 5 trăsuri;
– în fiecare grupă, trăsurile să păstreze o distanță de 20 – 30 de metri una de alta, iar între grupe, o distanță de 50 – 100 de metri;
– când se opresc, sau [se află] în staționare, ele se vor răspândi și camufla în locuri acoperite
– se va profita de orice oprire pentru a repauza oamenii și animalele, a-i hrăni, adăposti, îngriji din punct de vedere sanitar (veterinar) etc.

d) În zona unei mari unități toate trenurile regimentare și formațiunile de servicii erau împrăștiate într-o zonă de culturi de câteva sute de hectare. Toate culturile erau călcate în picioare și distruse de caii lăsați liberi să pască, distrugând ogoarele țăranilor, muncite cu atâta trudă și, implicit, avuția națională. Comandanții respectivi, mari și mici, priveau spectacolul nepăsători, fără a lua nicio măsură.
Acolo unde furajele nu sosiseră, trebuia să se cosească o porțiune de teren care să fie plătită proprietarului, iar nu să se devasteze zone întregi.

e) S-au văzut cirezi de vite între care și vaci cu lapte urmând unitățile.
Numai marile unități au dreptul a avea parcuri de vite, care, de altfel, trebuiesc organizate; unitățile nu au dreptul să poarte vitele după dânsele, iar tăierea vacilor cu lapte și a vițeilor este interzisă.
Cu această lipsă de organizare și dezordine în circulație și cu această forfoteală neștiută chiar de șefii din spatele frontului, pe lângă că trupa și animalele sunt extenuate până la scoaterea lor din serviciu, coloanele și formațiunile de servicii pot intra ușor în panică, la cel dintîi bombardament aerian sau terestru, sau pradă actelor de sabotaj ale elementelor inamice rămase înapoia frontului.
Domnul general Antonescu a ordonat să se mențină disciplina și ordinea, iar, pe lângă fiecare mare unitate, să se hotărască un ofițer superior energic care, zilnic, să cutreiere spatele frontului, pentru a pune ordine și disciplină în coloane, diferite formațiuni de servicii, centre de distribuție etc.

3.Instrucția unităților

Instrucția disciplinară nu trebuie suprimată, chiar în situația de război în care se găsesc unitățile.
Această instrucție este, îndeosebi, necesară la unitățile din rezervă și la formațiunile de servicii, acestea din urmă dovedindu-se incomplet instruite.
Păstrarea viguroasă a disciplinei, instruirea asupra măsurilor de siguranță ce trebuiesc luate în staționare, apărarea contra parașutiștilor, camuflajul etc, urmate de inspecții zilnice asupra igienei oamenilor, îngrijirea animalelor și materialului, vor face obiectul activității zilnice a acestor unități și formațiuni, ori de câte ori situația operativă nu le impune alte însărcinări.

4.Posturile de comandă ale marilor unități trebuiesc astfel amplasate și organizate, încât să se asigure un lucru ordonat și cea mai desăvârșită liniște, neinfluențat de fluctuațiile luptei.
La un P.C. de mare unitate, domnul general Antonescu a constatat imposibilitatea lucrului din cauza zgomotelor și a activității neorganizate.
În adevăr, într-o tranșee de câteva zeci de metri se aflau patru centrale telefonice în care ofițerii și trupa țipau la disperare fără ca, în realitate, să se poată înțelege cu unitățile în subordine. Toată lumea se agita, striga și dădea ordine.
Chiar în situațiile când împingerea înainte a posturilor de comandă sunt absolut necesare pentru a avea informațiuni la timp, a se avea impresia justă a câmpului de luptă și a se lua măsuri oportune, trebuiesc asigurate condițiuni de lucru liniștite, camuflate și în siguranță.
Fără realizarea acestor condițiuni, la care se adaugă transmisiuni, aprovizionări și evacuări bine organizate și disciplinate, nu se pot conduce operațiunile. Când o mare unitate ajunge într-o astfel de situație, trebuie să suspende operațiunile pentru a se pune în ordine.
Pentru ca P.C. să poată fi găsite, se vor lua măsuri ca drumurile spre acestea să fie marcate prin indicatoare.

5.Funcționarea serviciilor

S-a constatat că funcționarea serviciilor în cadrul armatelor și a celorlalte mari unități lasă foarte mult de dorit, astfel:

a) Sunt aprovizionări trimise și sosite, de care unitățile nu știu, sau care stau nedistribuite zile și nopți, deși unitățile au absolută nevoie de ele.
Șefii de servicii și statele majore nu cunosc precis nici situația materială și nici modul cum funcționează, în realitate, serviciul respectiv și se mărginesc numai a se plânge de lipsuri, de greutăți etc., fără a lua toate măsurile și a face eforturile impuse de situație.

b) Mijloacele de transport și de aprovizionare sunt prost întrebuințate și, din această cauză, nu vor fi niciodată suficiente pentru a face față nevoilor.
După cum s-a arătat mai sus, se întrebuințează camioane sau căruțe izolate pentru a transporta câteva kilograme de material, uneori inutil, în loc să se facă transporturi organizate.

c) Unități detașate care nu au mijloace de a se aproviziona și întreține. Astfel, o companie de transmisiuni aflată la Iași, primește pâinea de la Bârlad, în loc să fie pusă în subzistența unei unități de la Iași, iar alta de la Fălciu se aprovizionează de la Iași. Cu acest sistem, oricâte mijloace de transport am avea, nu ne vom putea aproviziona și, tot aceasta este cauza acelei forfoteli perpetue și inutile care se vede pe zonă, cu delegați, căruțe de aprovizionare etc.

d) Armatele au cerut vin la București, când în zonele lor se găseau regiuni viticole, iar armatele aveau destule fonduri ca să le procure.
Toată lumea cere și nimeni nu încearcă sau nu găsește necesar să satisfacă nevoile, mai întâi prin mijloacele proprii.
Peste tot lipsește inițiativa.
Se fac cereri și se așteaptă rezultatul și dacă acesta nu vine, comandamentele se mulțumesc să spună că au cerut și nu s-au dat.

e) Lipsa de coordonare. Astfel au fost M.U. care aveau surplus de unele aprovizionări, iar altele duceau lipsa acestora. Era sarcina autorității superioare să coordoneze.
Există o inerție a serviciilor care trebuie învinsă.
O rațională exploatare a resurselor locale va duce la micșorarea imensului număr de vagoane necesitate de transportarea aducerilor din interior.
În acest fel s-ar putea acoperi, de exemplu, nevoile de păioase ale armatelor, întrucât transportul acestora din interior necesită de trei ori mai multe mijloace decât celelalte subzistențe.

6.Igiena oamenilor, hrana și îngrijirea oamenilor și animalelor, întreținerea materialelor

a) În special la coloane și diferite formațiuni de servicii, s-au găsit oameni murdari, nespălați, nebărbieriți și în cea mai destrăbălată ținută posibilă. Între orele 10 – 12, pe o zi călduroasă și cu soare, aproape toți oamenii erau în mantale, unele descheiate și cu gulerele ridicate, în contrast cu alții complet dezbrăcați, sau în vestoane ori în cămăși.
În general, pe timpul verii se interzice portul mantalei atât la ofițeri, cât și la trupă, afară de caz de ploaie, sau pe timpul nopții când comandanții pot ordona o ținută uniformă pentru toată unitatea.
Pe timpul lucrului, oamenii detașamentului de lucru își scot toți vestoanele și capelele, le aranjează pe toate în ordine într-un loc uscat și lucrează toți dezbrăcați.

b) Animalele nu sunt îngrijite, sunt extenuate în marșuri fără rost, caii nu sunt adăpați și hrăniți la timp, iar alții sunt cu noroiul uscat pe ei de zile întregi.
În fiecare dimineață trebuie să se facă inspecția ținutei și curățeniei cailor, oricare ar fi situația.
De asemenea, hrana oamenilor și [a] animalelor trebuie asigurată, oricare ar fi operațiunile în curs.
O mișcare rapidă și un efort susținut cer, în primul rând, o hrană substanțială și la timp, a oamenilor și [a] animalelor.
Atunci când se cer trupelor eforturi neobișnuite și prelungite, atât în marș, cât și în luptă, se va dubla rația de hrană la oameni și cai.
Fânul și paiele se vor procura, pe cât posibil, din zonă, pentru a nu se aglomera formațiunile de transport cu aceste furaje.
Când, din cauză de forță majoră, aprovizionările și evacuările nu pot fi complet organizate, operațiunile trebuiesc suspendate.

c) S-a observat că secțiile autosanitare sunt ținute prea înapoi, de unde rezultă că evacuarea răniților nu poate fi asigurată la timp. Ele trebuiesc, prin urmare, împinse către posturile de prim ajutor.

d) Pe timpul și după luptă, se vor lua măsuri pentru asanarea câmpului de luptă.
S-au văzut cadavre de animale neîngropate; de asemenea, morții insuficient îngropați, ceea ce este și neuman, demoralizant și nesănătos.
Toți ostașii căzuți trebuie să fie îngropați cu atenția cuvenită. Se vor face cruci pe care se vor scrie numele ostașilor morți, iar deasupra crucii se va pune casca. Mormintele vor fi cât mai bine îngrijite.
Fiecare unitate va avea un registru în care va înscrie precis locul unde au fost înmormântați soldații căzuți, în scopul identificării lor ulterioare, de familiile celor morți.

e) S-a observat că mașinile de diferite categorii, primite în ultimul timp, se supun, de la început, la eforturi exagerate, fără a li se asigura, în prealabil, rodajul necesar. În felul acesta, ele sunt scoase din funcțiune înainte de vreme, ceea ce înseamnă o importantă pagubă pentru armată și lipsă de folosință a materialului.

7.Diverse

a) S-au văzut cazuri când soldații au împușcat populația civilă pentru pretinse agresiuni inexistente; măsurile contra agresorilor nu vor fi luate decât de autorități și de comandanții de unități, numai în caz de vădită agresiune, sabotaj etc.
Soldații care vor fi prinși că execută singuri, fără să fie atacați (deci, în legitimă apărare), vor fi sancționați pe loc, fără cruțare.

b) Se duce în spatele frontului o campanie defetistă cu sau fără intențiuni, de exemplu: oameni fără ocupații bine precizate, la sosirea răniților în gări, îi plâng în loc să-i încurajeze, imaginează dureri și lipsuri inexistente etc.
Trebuie făcut un control sever al spatelui și din acest punct de vedere.

Șeful Marelui Cartier General Eș[alonul] II
General,
(ss) Mazarini

Conformitate
Șeful Secției a 3-a Operații-Instrucție
Lt. colonel,
A. Cojocărescu

Sursa: culoriletrecutului.ro