„Cum am ales jihadul, alături de Al-Qaida, în Siria”
De la începutul acestui an, importante publicaţii occidentale scriu frecvent despre faptul că numeroşi tineri din state vestice au luat drumul Siriei pentru a lupta alături de diferite grupuri de rebeli. Fie că este vorba de belgieni, între care, în mod ciudat, apar ceceni (!?), de francezi, de olandezi, ne aflăm în faţa unei realităţi dure pe care, din păcate, presa respectivă a descoperit-o foarte târziu. Revista pariziană „Le Point” a prezentat cazul unui fost soldat olandez, care luptă acum alături de Al-Qaida în Siria şi care şi-a explicat motivele opţiunii sale într-un interviu cu multe adevăruri considerante jenante pentru lumea din care provine.
Are o imensă barbă albă, iar părul de pe cap şi l-a ras. „În numele lui Allah!”, spune el mecanic, înainte de a trage cu arma. Soldatul Yilmaz, 30 de ani, deja expert în lupte, este membru al Statului Islamic din Irak şi Levant (SIIL), branşă irakiană a Al-Qaida, care, în Siria, are circa 5.000 de membri, iar din 2013 s-a angajat activ în luptele împotriva regimului Bachar el-Assad. Spre deosebire de companionii săi, Yilmaz nu are cagulă neagră. În schimb, poartă cu mândrie uniforma armatei regale a Olandei. Este un fost soldat olandez de origine turcă şi face parte dintre cei 120 de jihadişti olandezi plecaţi să lupte în Siria, dezvăluie cunoscutul ziar american „New York Times”.
Parcursul lui rocambolesc s-a intersectat cu cel al lui Roozbeh Kaboly, ziarist olandez care căuta cu insistenţă informaţii despre compatrioţii săi plecaţi să facă jihadul în Siria. Pentru el ar fi fost suficient să caute pe Internet pentru a descoperi lucruri deosebite. Astfel, pe contul Instagram, numit Battlefields of Syria (câmpuri de luptă în Siria), Yilmaz postează zilnic pozele sale făcute pe teren. Poate fi văzut pozând încântat pe un tanc abandonat de forţele regimului, arătându-şi numeroasele arme de asalt, vorbind despre distrugerea unor oraşe întregi sau desfăşurând steagul negru conţinând „şahada”, profesiunea de credinţă islamică potrivit căreia „nu există alt Dumnezeu decât Allah, iar Mahomed este profetul său”.
Finanţat cu fonduri particulare provenite de la oameni de afaceri bogaţi din Golf, SIIL se deosebeşte de alte grupuri rebele prin competenţa combatanţilor săi ce s-au remarcat pe câmpurile de luptă ale jihadului din Afganistan, Irak sau din Balcani. După opt luni de comunicări cotidiene cu Yilmaz, ziaristul olandez Roozbeh Kaboly reuşeşte să-l intervieveze până la urmă, cu ajutorul unui intermediar din Siria. Dacă jihadistul a acceptat, a făcut-o înainte de toate pentru a schimba felul cum sunt priviţi în Europa combatanţii săi. „Trebuie să deschideţi ochii şi veţi vedea că mulţi oameni au venit aici dintr-un simplu şi bun motiv: nu mai pot suporta să fie ucise cu sălbăticie mii de persoane în Siria”, declară el în timpul emisiunii „Nieuwsuur” transmisă săptămâna aceasta de televiziunea olandeză de stat NOS. Jihadistul nu ezită să se adreseze direct telespectatorilor:
„Cum puteţi sta liniştiţi acasă?”. El a părăsit armata regală când au debutat luptele din Siria, în martie 2011. „Dacă forţele olandeze ar fi trimis o unitate de luptători în Siria, aş fi fost primul care m-aş fi înrolat, spune el azi. Dar nimeni nu a făcut ce trebuie”. Soldatul Yilmaz transmite acum toată experienţa sa „fraţilor” săi. „Peste 90% dintre ei nu au tras un glonţ în viaţa lor”, explică el. Acest lucru se verifică în poligoane de tir improvizate. „Relaxează-te, îi spune el unui camarad. Dacă eşti calm vei ţinti mai bine”. A venit ora rugăciunii; instinctiv, acest credincios îşi întinde covoraşul pe solul nisipos, îngenunchează şi se închină. „Suntem aici pentru o cauză nobilă: să luptăm alături de oprimaţi, subliniază el. Se împlinesc curând trei ani, şi nimeni nu face nimic”.
Pe site-ul citat, Yilmaz a mai postat imagini înduioşătoare, precum o fotografie din ianuarie 2014 în care ţine în braţe un copil sirian. Într-o casetă video difuzată pe Tumbir, jihadistul filmează numeroşi copii abandonaţi sau orfani dintr-o tabără de refugiaţi din Idleb. În alte imagini, Yilmaz are pe puşca sa mici pisici, rebotezate „pisici ale mujahedinilor” (luptători ai credinţei-n.n.). Aflaţi în prima linie a frontului anti-Assad, aceşti jihadişti nu ezită să-şi sacrifice viaţa în atentate sinucigaşe ce au vizat poziţiile regimului. „Îşi asumă toate misiunile pe care alţi rebeli le refuză”, precizează Mathieu Guidere, profesor de islamologie la Universitatea Toulouse-Le Mirail. Aceşti indivizi supun populaţia civilă şi alte grupuri de rebeli la legile lor în teritoriile pe care le „eliberează”. „După fiecare victorie, ei numesc un guvernator militar, un judecător islamic, cât şi un şef al poliţiei”, continuă prof. Mathieu Guidere. Ei aplică şaria (legea islamică) în litera ei, creează şcoli în care să se înveţe Coranul şi nu ezită să execute cu sânge rece, precum în Mali”. Sunt practici denunţate de grupuri rebele mai moderate, care, la începutul lui ianuarie, au lansat o a doua „revoluţie” împotriva SIIL.
Succesul jihadiştilor nelinişteşte cel mai mult serviciile secrete occidentale, care se tem că jihadiştii din Al-Qaida vor constitui o adevărată ameninţare atunci când vor reveni în Europa. Din 2013, numeroase servicii secrete au luat drumul Damascului. Este un lucru pe care soldatul Yilmaz spune că nu-l poate înţelege. „De ce faptul că se vrea ca aceşti oameni (sirienii-n.n.) să fie ajutaţi să facă schimbări trebuie să pună probleme?”, se întreabă el. Între gloanţe, el se conectează adesea pe Skype pentru a vorbi cu familia sa aflată în Olanda. Sunt apropiaţii lui, cu care râde adesea şi cărora le împărtăşeşte visele sale. „Cel mai important este să aducem poporul sirian acasă la el, declară el. Dar este la fel de important să se creeze un stat islamic, pentru a transmite mesajul lui Allah, care apără întotdeauna pe cei oprimaţi”. Pe cei care se tem că, totuşi, jihadiştii vor reveni în Europa, Yilmaz îi asigură că, „aici, cei mai mulţi dintre fraţi, între care şi eu însumi, am venit pentru a muri”.
Dincolo de orice idei sau declaraţii, un lucru este evident şi provoacă temeri din ce în ce mai justificate inclusiv la nivel oficial în vestul european: este vorba de creşterea spectaculoasă a numărului celor care au fost atraşi prin cele mai mascate forme să se alăture Al-Qaida, ajungând pe fronturile pe care ea le-a deschis în diferite zone fierbinţi.
Sursa: Cotidianul