Cel mai mare cosmar al unui pilot ambarcat pe un portavion este sa ramana prins intr-un avion care se scufunda, situatie intalnita fie in timpul decolarii, rezultat al unei probleme la motor, fie in timpul apuntarii.
In functie de circumstantele accidentului, avionul ar putea sa pluteasca o scurta perioada de timp, cupola putand fi deschisa iar pilotul avand posibilitatea de a iesi inotand dar, daca evenimentul se petrece destul de rapid, pilotul s-ar putea sa nu aiba nici macar ocazia de a se catapulta atunci cand inca se afla la suprafata apei. Odata ce avionul s-a scufundat, presiunea apei face imposibila orice tentativa de deschidere a cupolei si singura sansa de supravietuire devine o manevra cu adevarat extrema: catapultarea subacvatica.
Oricat ar parea de ciudata, manevra a fost folosita in realitate salvand viata unui numar de piloti. Un film foarte interesant arata chiar instructiunile primite de pilotii americani in cazul unui asemenea accident precum si o demonstratie. Una dintre instructiuni interzicea folosirea catapultarii la inaltimea minima, la momentul acela (1965) scaunele de catapultare neasigurand deschiderea parasutei sub o anumita altitudine, pilotii trebuind sa astepte ca avionul sa se fi scufundat inainte de a declansa procedura de catapultare. Probabil ca acum instructiunile s-au schimbat, catapultarea de la suprafata apei fiind totusi preferabila.