MB-200

George GMT

9 ani ago

BLOCH MB-200 GRAFICA

Franta, 1932… Ministerul Aerului emite specificatiile pentru realizarea unui bombardier bimotor mediu, capabil sa zboare ziua si noaptea cu un echipaj format din cinci oameni. La acea data in Franta existau o multime de companii ce se ocupau cu constructia de aeronave, cel putin 30, companii mari sau mici, printre acestea numarandu-se si Societe Avions des Marcel Bloch (1928-1947, la Boulogne-Billancourt, o suburbie a Parisului), companie infiintata de cel ce-avea sa devina, dupa WW II, unul dintre titanii industriei aeronautice franceze si mondiale sub numele de Marcel Dassault (fondatorul Dassault Aviation, ale carei realizari sunt binecunoscute in lume. Aeronavele din seria Mirage sunt doar un singur exemplu, dar si realizarea primei aeronave de vanatoare-bombardament cu reactie din Franta, MD-450 Ouragan, ii apartine. Nici realizarile din perioada interbelica nu-s tocmai putine, in perioada 1933-1938, sute de bombardiere bimotoare MB-200/210 fiind livrate Fortelor Aeriene Franceze. Prima aeronava civila de transport cvadrimotoare din Franta ii apartine, fiind vorba despre MB-160, proiect suspendat odata cu invazia germana si reluat in 1942, devenind SE-161 Languedoc -200 de aeronave au fost comandate de catre germani, dintre acestea 10 erau destinate Lufthansa), pe numele sau adevarat, Marcel Bloch (un om modest ce se descria astfel: „Fara falsa modestie, voi spune ca am incercat intotdeauna, din greu, sa nu raman fara imaginatie. Am lucrat din greu cu echipa, am invatat. Niciodata n-am lasat obstacolele sa ma descurajeze. Imi place ceea ce fac si stiu cum sa-mi folosesc vointa pentru a continua pe calea mea. Eu duc o viata simpla si fericita. Totul in jurul meu converge, si intr-adevar trebuie sa convearga, pentru a indeplini sarcina stabilita”. Refuzand sa colaboreze cu germanii, Marcel Bloch, pe perioada WW II, a fost internat in lagarul de exterminare de la Buchenwald, fratele sau luptand in Rezistenta. In 1947, Marcel Bloch preia compania Breguet, infiintand concernul aeronautic Marcel Dassault, incepand constructia de aeronave cu reactie si, implicit, renasterea industriei aeronautice franceze. Aeronavele sale, cu deosebire cele din seria Mirage, aveau sa propulseze Franta in topul constructorilor de aeronave, top in care se mentine si astazi).

Revenind la randurile de-nceput, odata cu lansarea specificatiei de catre Ministerul Aerului in 1932, au venit opt propuneri din partea a cinci companii, insa doar doua au fost selectate pentru construirea de prototipuri, Farman cu modelul F-211 (cvadrimotor, 4xGnome-Rhone Titan 7Kcrs, de 300 CP/224 kW fiecare, radial cu piston, 7 cilindri. Maxim 1050 kg de bombe, 1000 km autonomie de zbor. Un singur exemplar produs, insa modelul F-221 avea sa-l inlocuiasca rapid, acesta fiind un bombardier de noapte cu 7 membrii in echipaj) si Bloch MB-200 (bimotor).

Farman F 221

Totusi, in ciuda faptului ca Farman avea mare experienta in constructia de bombardiere, preferata de catre Ministerul Aerului a fost Societe Avions des Marcel Bloch, compania fiind declarata castigatoare cu programul MB-200, program ce-avea sa duca la realizarea primului bombardier francez integral metalic.

Bombardierul MB-200 este similar ca design cu Bristol Bombay si Handley Page Harrow, aeronavele britanice aparand cam in aceeasi perioada. Primul prototip MB-200/MB-200.01/MB-200 B1 din cele patru construite de catre Bloch, s-a ridicat de la sol pentru prima data pe data de 26 iunie 1933 (Villacoublay, pilot Zacharie Heu, mecanic Jean Lapeyre), fiind un monoplan complet metalic cu aripa in consola prinsa sus pe fuzelaj, tren de aterizare fix si roata de coada. Era dotat cu doua motoare radiale cu piston, de tip Gnome-Rhone 14 Krsd (760 CP/567 kW), motoare ce nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor, viteza imprimata aeronavei fiind cu 18% mai mica decat cea estimata de catre proiectanti, ceea ce-a facut ca aeronava sa fie submotorizata si, bineanteles, incredibil de lenta.

BLOCH MB-200 -1933

Cu toate acestea, Fortele Aeriene Franceze aveau sa lanseze prima comanda de 25/30 de exemplare pe data de 1 ianuarie 1934, astfel ca, la sfarsitul anului 1935, aveau deja 12 escadrile de MB-200 (in mai 1935, 38 de aeronave erau operationale la Reims si Chartres), insa, la izbucnirea WW II, doar sapte escadrile mai aveau in dotare acest bombardier ce era depasit la sfarsitul anilor *30, fapt ce-a facut ca aceste aeronave sa fie destinate formarii personalului navigant. Per total, s-au produs 208 exemplare de MB-200, destinate Armee de l’Air, productia fiind impartita la mai multe companii datorita faptului ca Bloch n-avea capacitatea necesara productiei de serie: 4 exemplare –Societe des Avions Marcel Bloch; 19 exemplare –Societe des Ateliers d’Aviation Louis Breguet; 19 exemplare –Loire Aviation; 45 de exemplare –Aeroplanes Hanriot et Cie; 10 exemplare –SNCASO/Societe Nationale des Constructions Aeronautiques du Sud-Ouest; 111 exemplare –Aeroplanes Henry Potez.

MB-200 FORTELE AERIENE BULGARE

MB-200 FORTELE AERIENE CEHOSLOVACE

Per total, s-au construit 332 de exemplare, unele sub licenta in Cehoslovacia (la izbucnirea WW II, acestea nu se mai aflau in prima linie. Incepand din 1937 au produs cam 124 de exemplare cunoscute drept Aero MB-200, la companiile Aero si Avia-70 de exemplare, acestea fiind similare cu cele franceze, exceptand cateva echipamente si mitralierele). Dupa invazia germana a Cehoslovaciei si Frantei, Luftwaffe a capturat exemplare de MB-200 (le-au si folosit in pregatirea personalului navigant, insa n-au fost deloc impresionati.

MB 200 in Spania

Acestea au fost dotate cu mitraliere germane, calibrul 7,90 mm, identice cu cele de pe JU-88),unele dintre acestea fiind donate aliatilor spanioli (Republicanii au avut 1-2 exemplare), bulgari (12 exemplare in 1938, pe care le-au folosit ca aeronave-scoala) si croati (8 exemplare. Astia le-au inlocuit rapid cu JU-87 Stuka). Cehii inca le aveau pe linia de productie la momentul invaziei…

MB 200 in Luftwaffe

Guvernul de la Vichy a mostenit astfel de aeronave, o escadrila fiind operationala in Siria, anul 1941, executand bombardamente impotriva navelor de aprovizionare Aliate cu rezultate mediocre si cu pierderi mari (doar 4 erau operationale din 6 existente, doua fiind pierdute pe data de 9 iunie, acestea cazand victima Hurricane-lor RAF din Escadrila 80. A fost, cel mai probabil, ultima misiune de lupta a MB-200. Au ramas in uz, cel mai probabil, pana in noiembrie 1943. La momentul invadarii Frantei erau in uz 169 de MB-200, dintre acestea doar 92 erau operationale in 7 Groupes de Bombardement).

MB-210 ESCADRILA 82 BOMBARDAMENT -FARR

FAAR/Fortele Aeriene Regale Romane au cumparat din Franta, in 1937, 10-12 aeronave MB-210 BN5 (derivate din MB-200-1600 kg de bombe. Comanda initiala a fost de 24 de exemplare, neonorata din cauza invaziei germane. Datorita faptului ca erau lente si depasite au suferit pierderi mari si, foarte probabil, nici nu mai existau la sfarsitul lui 1942, fiind inlocuite cu aeronave germane), utilizandu-le impotriva URSS in 1941/Ucraina –Escadrila 82 Bombardament apartinand Flotilei II Bombardament (pe 22 iunie 1941 mai aveau in dotare: Potez -633B2/Escadrilele 74-75; IAR-37/Escadrila 18 Bombardament Usor). Exista speculatii ca germanii ar fi donat si Romaniei bombardiere MB-200, insa acest lucru este inexact.

MB-200 avea urmatoarele caracteristici: bombardier de zi; carlinga plasata deasupra fuzelajului oferind o buna vizibilitate; lungime 16 m; anvergura aripilor 22,45 m; suprafata aripilor 67 m/patrati; greutate: la decolare 7260-7280-7480 kg/gol 4300-4463-4474 kg; inaltime 3,90 m; bimotor – doua motoare radiale cu piston de tip Gnome-Rhone 14 Krsd (760 CP/567 kW. Aceste aeronave mai sunt cunoscute drept MB-200 B4. Primul zbor al unui astfel de exemplar a avut loc pe 27 septembrie 1934)/14 cilindri, 27,90 L, inlocuite cu o varianta mai puternica, Gnome-Rhone 14 Kirs/Kjrs, ce dezvoltau 870 CP/649 kW la 2400 rpm, fara a aduce cine stie ce performante. Motoarele erau racite cu apa, iar palele elicelor erau metalice; viteza maxima cu motoare 14 Kirs -285 km/h (230 km/h la 4300 m altitudine/197 km/h la 5100 m altitudine); rata de urcare 3,08-4,33 m/s Ajungea la 4000 m altitudine in 11 minute; altitudine maxima 8000 m, uzual 6900 m; autonomie 1000 km; cabina de pilotaj inchisa; armament: 3 mitraliere MAC 1934/Mle-39 de calibrul 7,50 mm dispuse in console/turele vitrate operate manual, una frontala –mobila, una dorsala si una sub fuzelaj in spatele aripilor (gondola. M-39 este varianta destinata aeronavelor a mitralierei Reibel, avand urmatoarele caracteristici:greutate 10,70-11,30 kg; lungime 1,03 m; calibrul 7,50 mm; rata de foc 750-800 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 750 m/s; incarcator tambur cu 100 proiectile, dispus lateral; fabricant, Manufactures d’armes de Chatellerault/MAC;raza de actiune 500 m.

MAC 1934 Mle-39

La altitudini de peste 6000 m,mecanismele mitralierei inghetau, dar, per ansamblu, s-a dovedit a fi fiabila. Oricum, in 1940, calibrul de 7,50 mm era insuficient pentru lupta aeriana, Fortele Aeriene Franceze dorind inlocuirea acesteia cu varianta mai grea si mai puternica, calibrul 11 mm, insa n-au mai apucat. Pe aeronava de vanatoare Morane-Saulnier MS-406, aceste mitraliere erau dotate cu radiatoare de incalzire pentru a nu ingheta, dar si-asa erau aproape inutile, basca raza de actiune extrem de mica)/1200 kg de bombe dispuse sub aripi, uzual se luau 1000 kg de bombe datorita submotorizarii; intrat in productie decembrie 1933; intrat in dotare aprilie 1934, la acel moment fiind considerat cel mai rapid bombardier din dotarea Armee de l’Air; echipaj 4-5: pilot, navigator-bombardier, operator radio, 2 mecanici ce indeplineau si rolul de mitralior, un mitralior (nu intotdeauna); aeronava nu avea blindaj (francezii stiau in 1938 ca-s depasite si uzate moral, de aceea urmau a fi folosite in lupta doar sub protectia avioanelor de vanatoare, Dewoitine D-510.

Dewoitine D-510

Din pacate pentru galici, si-acestea erau depasite. In 1936, Ministerul Francez al Aerului era deja ingrijorat de faptul ca industria locala era, momentan, incapabila sa livreze rapid Fortelor Aeriene o aeronava monoloc de vanatoare complet metalica, capabila si moderna. Disperati, au emis o cerinta pentru realizarea unei aeronave de vanatoare din lemn, fuzelajul fiind din placaj tensionat. Scopul era obtinerea rapida a unei aeronave agile, cu viteza mare de urcare, usor de construit si cu costuri reduse, care sa inlocuiasca vechile aeronave. Avea sa iasa MB-700, 550 km/h, autonomie 2 ore, doua tunuri+doua mitraliere.

MB 700

Din pacate doar un singur exemplar a fost produs, acesta fiind capturat de catre germani in iunie 1940, intact. Alaturi de el au mai aparut Arsenal VG-30, o aeronava reusita dar nefabricata, si Caudron C-713/714, nici aceasta prea rasarita. Asta este insa o alta poveste…); pentru a facilita constructia, aeronava, exceptand capotele motoarelor si partea frontala a fuzelajului, n-avea nicio suprafata curba, ceea ce-o facea disgratioasa. Se pare ca Armee de l’Air a miscat o singura data aceste aeronave impotriva invadatorilor germani, pe data de 9 septembrie pierzand 2 aeronave din trei decolate (probabil), acestea cazand victime BF-109.

Punand totul cap la cap rezulta doar o singura concluzie, MB-200 a fost o aeronava mediocra care, inca de la „nastere”, s-a dovedit a fi depasita. Luftwaffe si RAF aveau aeronave de bombardament mult mai moderne si mai bine protejate decat Armee de l’Air, fapt de care francezii erau constienti, dar timpul n-a fost de partea lor.

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

www.dassault-aviation.com/fr/…/bloch…/mb-20..

www.aviastar.org › … › France › Bloch

wp.scn.ru/en/ww15/b/427/4/0