Mai jos regasiti, in ordine cronologica inversa, un grupaj de 3 articole referitoare la competitia pentru Polonia a furnizorilor de rachete sol-aer cu raza lunga de actiune, comparativ cu interesul similar si posibilitatile Romaniei. Cred ca subiectul este de urmarit, ata pentru cazul Poloniei cat si al Romaniei. Sa nu uitam ca si Turcia este in plina campanie, editia a doua – de reanalizare a ofertelor si extindere cu 2 luni a perioadei de depunere, pentru alegerea unui furnizor de sisteme similare. Atat pentru Polonia, cat mai ales pentru Turcia, unul dintre criteriile esentiale este transferul de tehnologie pe acest domeniu catre companii autohtone.
Scutul Poloniei… lansare interceptor Patriot
Romania nu a facut inca publice criteriile sale… Oare va sti sa profite de experienta celorlalte doua tari in aceasta ofertare sau va juca din nou „atipic”, ca si in cazul achizitiei avionului multirol F-16?
Dureri de cap pentru Lockheed-Martin: moartea domnului MEADS
Va pastra Polonia rachetele Patriot deja primite? – Sursa: nti.org
Evaluarea tehnica a ofertelor pentru competitia poloneza s-a terminat si pentru ultima etapa a negocierilor au fost selectate sistemele Patriot si SAMP/T. Sursa: defensenews.com
Marea surpriza: eliminarea MEADS, vazut ca principal favorit, avand avantajele conceptiei tehnice mai avansate si a sprijinului politic mai consistent.
De remarcat ca MEADS nu ar fi fost descalificat pe criteriul tehnic ci pe considerentul ca nu este inca operational.
Cu ocazia asta au fost dezvaluite si criteriile de evaluare a ofertelor:
1. Sistemul sa fie operational
2. Sa fie in dotarea unei armate membre NATO
3. Sa asigure accesul industriei poloneze la fabricarea, modernizarea si intretinerea sistemului in cea mai mare proportie posibila
Bineinteles ca in urmatoare etapa se vor adauga si criteriile referitoare la pret.
Pentru satisfacerea ultimei cerinte din lista se pare ca polonezii ar fi dispusi ca fie mai flexibili cu regulile UE referitoare la achizitiile militare, cu alte cuvinte sa atribuie contractul direct.
Mica surpriza: SAMP/T este oferit direct de producatorii MBDA si Thales (Eurosam) si nu intr-un consortiu condus de PHO/Bumar (program cunoscut ca Scutul Poloniei).
Daca aceasta ultima informatie se confirma, atunci inseamna ca presiunile guvernului polonez asupra Bumar au avut efect si acesta s-a retras din competitie urmand sa aiba doar un rol consultativ. Miscarea ar putea fi benefica, acum Bumar nu mai este vazut ca un jucator partizan al SAMP/T si va putea negocia mai usor cu Raytheon. Indiferent de castigator, grupul polonez se va asocia cu acesta pentru fabricarea echipamentelor.
Cu siguranta ca mai multe informatii vor fi disponibile in urmatoarele zile, cele doua decizii urmand a fi analizate la rece dar deocamdata se pare ca durerile de cap au reinceput pentru MEADS.
O varianta a viitorului radar AESA al Patriot- Sursa: Raytheon via Jane’s
Lockheed Martin a confirmat ca este unul dintre producatorii care au raspuns la RFI-ul emis de Romania pentru achizitia unor sisteme de rachete anti-aeriene cu raza lunga de actiune.
Discutiile au vizat bineinteles MEADS, Romania fiind interesata de o solutie regionala iar sistemul respectiv aflandu-se in competitie pentru dotarea Poloniei.
Polonezii tocmai au amanat data anuntarii castigatorului cu un an, pentru sfarsitul lui 2015, “racind” astfel competitia iar daca Romania va incerca sa se sincronizeze cu Polonia, asa cum pare pana acum, inseamna ca urmatorii pasi s-ar putea sa fie mai lenti.
Pe de alta parte achizitia este destul de urgenta iar calendarul nu e batut in cuie insa Romania ar trebui sa gaseasca rapid fonduri serioase daca ar vrea sa deruleze procesul mai rapid. De exemplu, polonezii vor avea de platit intre 3 si 5 miliarde de dolari, suma ce pare de domeniul fantasticului in cazul Romaniei.
In episodul precedent (paragraful de mai jos – „Moartea domnului MEADS: ridica-te si umbla”) Raytheon incerca sa revina in competitia poloneza, ultima propunere este o solutie pentru corectarea uneia dintre cele mai mari probleme ale Patriot, prin comparatie cu SAMP/T sau MEADS si anume acoperirea limitata in azimut a radarului.
Este imaginat un nou radar AESA fix care ar urma sa acopere complet cele 360 de grade. Raytheon se bazeaza pe avantajele aduse de antenele fixe, fata de cele rotative ale celorlalti competitori insa, asa cum Lockheed Martin a punctat deja, solutia este deocamdata prezenta doar pe hartie si are nevoie de un numar de ani pentru a intra in productie.
Raytheon incearca sa depaseasca problema oferind industriei poloneze un rol in dezvoltarea noului radar dar asta s-ar putea sa nu fie de ajuns pentru a detrona MEADS din postura de favorit al competitiei.
Cel putin o veste buna pentru Raytheon si SM-6: US Navy a reusit cea mai lunga interceptie facuta vreodata, mai multe detalii despre testul efectuat luna aceasta putand fi citite aici.
SM-6 devine astfel cu acte in regula sistemul anti-aerian naval american cu cea mai mare raza de actiune. Din pacate, deocamdata nu exista nici o informatie referitoare la o varianta terestra.
Moartea domnului MEADS: ridica-te si umbla!
Stunner, competitia data afara pe usa poate sa intre pe fereastra – Sursa: army-technology.com
Germania a anuntat ca, in eventualitatea in care va alege solutia MEADS pentru viitorul sistem anti-aerian, va fi dispusa sa finanteze singura intregul proiect, efort estimat la EUR3Bil, aceasta fiind varianta cea mai pesimista, in care nici Italia si nici Polonia nu se vor alatura programului.
Varianta MEADS se afla la concurenta cu o posibila modernizare a Patriot, aceasta din urma avand avantajul pretului mai mic pe termen scurt insa cu dezavantajele costului de intretinere (estimat) mai mare si unele limitari ale performantelor.
In mod normal MEADS este favoritul si o decizie germana este asteptata pana la sfarsitul anului. Anuntul referitor la posibilitatea finantarii complete din surse germane are insa si rolul de a asigura cumva ceilalti posibili parteneri de hotararea germanilor de a continua proiectul.
MEADS conduce si in cealalta competitie europeana, sprijinul asigurat de administratia americana concretizat prin acceptul de a fabrica/asambla rachetele PAC-3 in Polonia fiind esential.
Si totusi Raytheon nu renunta asa de usor: fara suport politic, singura sansa este atragerea sprijinului din partea industriei poloneze si oferirea unui sistem mai ieftin, per total, decat cel al concernului MEADS.
Prima pista este testata prin cooperarea cu Bumar, caruia ii este oferit un contract pentru dezvoltarea unei noi antene IFF pentru sistemul Patriot . Ar fi si primul element pe care industria poloneza l-ar putea furniza, dintr-o serie care Raytheon lasa sa se inteleaga ca ar putea fi mult mai mare.
Cea de-a doua metoda de atac este oferirea Stunner, ca varianta low-cost, racheta co-productie Raytheon-Rafael intrand astfel in competitie cu IRIS-T SLM promovata in acelasi rol de germani.
Este si un premiu de consolare acordat israelienilor pentru ca le-a fost barata calea spre o competitie directa cu produsele americane.
In ceea ce priveste cel de-al patrulea concurent, favoritul de pana acum al industriei poloneze si mai ales al grupului PHO/Bumar care a facut un lobby extrem de intens pentru ei, MBDA pare sa fi intrat intr-un con de umbra, compania franceza fiind mult mai putin dinamica si prezenta in media decat obisnuise pana acum.
E posibil ca efectul “Mistral” sa-si fi spus cuvantul si, daca nu apare nici o surpriza pe ultima suta de metri, runda finala sa se desfasoare asa cum era prevazut intre cei doi giganti americani, prezenti in competitie fie direct, fie prin intermediari. Cele doua variante aflate pe masa au foarte multe similaritati, fiind concepute initial pentru a raspunde cerintelor armatei americane si asta poate fi un dezavantaj pe alte piete in care indicatorii de performanta sint oarecum diferiti.
Europenii, de exemplu, par sa puna extrem de mult accent pe suprafata acoperita la cel mai mic pret posibil. In cazul asta e oarecum ciudat ca Raytheon nu incearca sa-si valorifice punctul forte, familia Standard, prin proiectul Aegis Ashore.
Polonezii, ca si romanii, vor ajunge la un moment dat sa fie familiarizati cu operarea Aegis si a SM-3 si, in caz de repetare a unei crize in Est, aparitia SM-2 in aceeasi locatie ar fi mai mult o formalitate.
Urmarind o anumita logica ar parea evident ca o varianta mobila a Aegis Ashore, construita in jurul SM-2 si mai tarziu SM-6 ar fi varianta ideala pentru acoperirea unor zone geografice intinse la un pret relativ scazut. Pe langa avantajul pretului ar exista si o unificare a ofertei, o varianta comuna Raytheon-Lockheed Martin fiind, dpdv politic, imposibil de nerefuzat.
Unde sint chinezii cand ai nevoie de ei sa arati putin pisica… ?
Surse: