MI-24 la Kecskemet Air-show 2010
MIL MI-24 Hind, la aparitia sa in 1970, a revolutionat modul de a gandi elicopterul cu destinatie militara, introducand notiunea de elicopter de asalt, dupa ce nici cu 5 ani in urma Bell concepuse primul elicopter de atac, AH-1 Cobra.
AH-1Cobra (Tsefa) israelian
Diferenta majora fata de alte elicoptere vestice este ca MI-24 poate transporta atat trupe in compartiment blindat cat si indeplini misiuni antitanc, de asalt asupra unor pozitii, sau aer-aer, fiind cu adevarat un elicopter multirol. Acest lucru il face unic, restul elicoptereleor fiind fie dedicate misiunilor antitanc, fara a transporta trupe, fie avand un rol preponderent de transport, slab blindat, si sprijin limitat la sol. Puma Socat a incercat cat de cat sa se apropie de un astfel de rol, insa blindajul sau este cvasiinexistent, nereusind sa egaleze polivalenta MI-24.
IAR-330 PUMA SOCAT
Si un montaj cu varianta SA-330 Puma-“Hind” din “Rambo”
Revenind la produsele de serie, un derivat al SA-330 Puma este Surionul sud-coreean, care are si un program de dezvoltare a unei variante dedicate de asalt, similara cu MI-24, varianta denumita KAH (Korean Attack Helicopter), elicopter care ar trebui sa preia rolul catorva sute de elicoptere mai vechi de tip MD-500 si AH-1S Cobra care ar trebui pensionate in urmatorii ani. Este posibil ca si designul KAH-ului sa sufere modificari semnificative fata de varianta din imaginea de mai jos.
In fapt, design-ul cabinei KAH-ului aminteste de o versiune de modernizare a MI-35 dar oarecum si de forma cabinei de AH-1 Cobra, in variante tarzii.
Modelizare 3D si texturi MI-24
Avand la baza conceptul MIL MI-8, s-a ajuns la un elicopter mai compact – conceptul V-24, cu capacitate redusa de transport a trupei (8 militari echipati), insa blindat si putand duce un mix de arme pe cei 4+2 piloni, intre care si rachetele antitanc 9M17 Falanga (MI-24 A-D) sau 9K114 Shturm – AT-6 Spiral (MI-24 E-V), de sub aripile folosite si pentru cresterea portantei, precum si o mitraliera de 12,7 mm gatling in turela sau un tun fix cu 2 tevi GSH de 23mm. In fapt, incarcatura de lupta era penalizata de folosirea la maxim a spatiului cargo pentru trupe/echipament si viceversa. Versiuni modernizate de MI-24/35 folosesc si tunuri 2x23mm sau 1x 30mm in turela.
MI-24 P cu tun 2x23mm GSH in pozitie fixa
Datorita blindajului si incarcaturii specifice, plafonul maxim de zbor a fost redus, problema fiind remediata in versiunile mai moderne de MI-24, care beneficiaza de motoare mai puternice.
MI-24A
Blindajul elicopterului rezista la arme pana la calibrul 12,7mm iar cabina era protejata de o structura de titan, palele rotorului fiind tot din titan. Elicopterul MI-24 trebuia sa aiba viteza ridicata, fiind proiectat sa fie cat mai aerodinamic, cu tren de aterizare retractabil, elicopterul ajungand la 13 August 1975 la un record de viteza de 332.65 km/h obtinut pe un parcurs de 1000km.
Schita MI-24 D/E
Initial MI-24 a fost conceput in 2 variante, monomotor/bimotor, de 7 respectiv 10 tone, folosind motorul de 1700CP Izotov TV3-177A. In final, datorita cerintelor de incarcare, s-a optat pentru versiunea bimotor.
MI-24A
Mi-24A (izdeliye 245) s-a standardizat intrand in productie in 1970 iar testele de acceptanta operationala s-au finalizat in 1971, obtinandu-se astfel in 1972 acordul de intrare in arsenalul de stat.
MI-24 A/U afgan
Prima varianta produsa a fost MI-24 urmat de MI-24 A, la care cabina este de tip “sera” si putea adaposti 3 membri ai echipajului, iar blindajul era mai putin consistent. In bot era plasata o mitraliera de 12,7 mm, operata de cel care se afla in partea din fata a cabinei. Versiunea A a fost produsa in doar 250 de exemplare, cu cateva subvariante cu modificari minore, incepand cu 1972.
Elemente specifice MI-24A
Primul model cu cabina tandem biloc “bula dubla” de tip avion, actualmente considerata standard, a fost MI-24D, versiune intratata in productie in 1973. Acest tip de cabina era mai bine blindata decat cea a versiunii A, rezistand la proiectile de 12,7mm, iar cele 2 posturi erau presurizate separat. Pozitia din fata era ocupata de tragator iar cea din spate-sus de pilot.
Cabina pilotului MI-24
Cabina tragatorului la versiunea MI-35
Versiunea MI-24D a fost mai raspandita decat Hind A, cu 350 de exemplare produse intre 1973-1977, fiind folosita si in Afganistan. Aceasta versiune a fost prima considerata “gunship” si reprezinta o referinta pentru produsul MI-24.
Turela cu mitraliera Gatling JakB-12.7 cu 4 tevi de 12,7 mm de pe varianta D
Dispune de sistem de ghidare a tunului USUP-24, cu dispozitiv de calculare a distantei, container de observatie KPS-53A electro-optic in apropierea turelei, pentru uz aer-aer si aer-sol, sistem rachete antitanc Saclos 9M17 Falanga P (AT-2 Swatter) iar jamba rotii din fata este alungita pentru a indeparta echipamentele din bot de sol, ceea ceduce doar la o escamotare partiala a rotilor din bot in zbor. De asemenea, ca si versiunea A, poate folosi rachete neghidate de cal. 57mm in containere acrosabile pe pilonii interiori sau bombe cu cadere libera.
MI-24D
O alta evolutie semnificativa a fost MI-24 V (Hind E), cu motoare mai puternice, totalizand 4400CP fata de cei 3400 ai variantei initiale, capabil sa urce la altitudini mai mari iar armamentul era modernizat cu capacitatea de a duce 8 rachete antitanc 9M114 Shturm (AT-6 Spiral). Acest standard sta la baza modernizarii VP si a versiunii de export MI-25 si a fost versiunea cu cea mai mare serie de productie – 1500 bucati, productia sa demarand in 1976.
MI-24V (Hind E)
Versiunile de export MI-25, echivalent al MI-24D, respectiv MI-35, echivalent al MI-24V, au dotat majoritatea tarilor din Pactul de la Varsovia avand in inzestrare acest tip de elicopter in loturi de cateva zeci de aparate, cu exceptia Romaniei care avea SA-330 Puma din productie interna, sub licenta, desi acesta nu acoperea in totalitate gama de misiuni a MI-24. In varianta poloneza, MI-24V a fost denumit MI-24W.
MI-24W (Hind E: denumire poloneza)
MI-24/25 a fost unul dintre elicopterele care au participat la cel mai mare numar de conflicte pe glob, de la Asia la Africa si America Latina.
MI-24V- plansa
Versiunea MI-24P (Hind F) beneficiaza de un armament ofensiv imbunatatit prin inlocuirea mitralierei de 12,7 mm cu 2 tunuri fixe calibrul 30mm/23mm, situate pe partea dreapta a fuselajului, imediat sub linia carlingilor.
MI-24P HIND F
A existat si un derivat al sau, MI-24VP, care inlocuia tunurile fixe cu o pereche de tunuri GSH de 23mm in turela sub bot, insa a fost produs in doar 25 de exemplare. De retinut ca aceasta solutie a fost re-utilizata in variante mai recente.
Perechea de GSH 23mm de pe MI-24 VP
O alta evolutie semnificativa a fost versiunea capabila de operatiuni pe timp de noapte – Mi-24VM (derivat al V), aparut in 1995, cu noi sisteme de comunicatii, aripi scurtate si mai usoare, sisteme noi de arme (rachete Ataka, Shturm, Igla-V si tun de 23mm). Alte schimbari au fost orientate catre intretinere simplificata si ciclu de viata prelungit.
MI-24PN
Ultimul derivat al liniei MI-24 a fost MI-24 PN, care este standardul actual al fortelor Federatiei Ruse, fiind urmarita modernizarea celorlalte MI-24 in serviciu la acest standard. Primele 14 bucati au fost primite in 2004. Specifice acestei variante sunt: un sistem de camere TV/infrarosu montate intr-o excrescenta din bot, tren de aterizare fix, palele de elice si aripile specifice Mi-28.
ATE Super-HIND vs MI-24 D
Cele mai recente variante mult imbunatatite ale MI-24, includ de la arme – tun GSH dual de 23mm in turela, la blindaj sporit, puterea motoarelor si senzori de ultima generatie. Versiunile VP/35M includ si echipamente de pe mai modernul MI-28, in special sistemul de rotoare.
MI-35 rusesc
Tunul cu 2 tevi GSH23 (MI-35M/AH-2 Sabre) in turela
Brazilia tocmai a receptionat 9 elicoptere din totalul de 12 MI-35, denumite AH-2 Sabre, care vor fi folosite la patrularea padurilor amazoniene si a zonelor de frontiera, pentru contracararea traficantilor, alaturi de avioanele de recunoastere si Super-Tucano. Contractul valoreaza 150 mil.$, a fost semnat in noiembrie 2008, iar livrarile vor fi completate pana in aceasta toamna.
AH-2 Sabre brazilian si componente
Un alt upgrade este cel oferit de firma ATE (Advanced Technologies and Engineering) din Africa de Sud, Algeria fiind unul dintre posibilii beneficiari ai programului Super-Hind. In 2006 se anuntase semnarea unui acord de cooperare intre ATE pe de-o parte si firmele rusesti: Mil Moscow Helicopter Plant, Rosvertol Helicopter Production Plant, Kazan Helicopter Production Plant, Nartz spare parts and repair facility, si compania de stat ruseasca pentru exporturi militare, Rosoboronexport. Contractul prevedea colaborarea pe o gama larga de elicoptere: Mi-2, Mi-17, Mi-34 si gigantul Mi-26 . Insa in anii urmatori au urmat neintelegeri si, dupa o incercare nereusita de preluare de catre Eurocopter, ATE este actualmente in pragul falimentului cautand un investitor strategic.
Superhind Mk II a pastrat armele originale ale Mi-24, integrand insa avionica moderna si sisteme de vedere pe timp de noapte (sistem de vedere Denel Argos 410 stabilizat).
ATE MKIII in 2006
Super-Hind Mk IIIB are in plus fata de Mk II pozitionarea senzorilor, tunul Vektor F2+GI-2 de 20mm in turela si alimentare duala, rachete antitanc Ingwe , kit-uri speciale de protectie in zona carlingilor si pale din materiale compozite, precum si un sistem de management al zborului si harta digitala.
ATE-Super Hind MK III algerian
In versiunea MK-5 cabina si fuselajul din fata au fost total re-desenate, fiind interschimbate locul pilotului si cel al tragatorului, pilotul aflandu-se in fata, iar greutatea elicopterului fiind redusa cu 2t, ceea ce i-ar fi sporit agilitatea si capacitatea de a zbura la joasa inaltime.
ATE MK V
A mai existat un upgrade israelian al MI-24, si anume Tamam Mi-24 HMOSP care a avut la baza o modernizare a elicopterelor MI-24 bulgare, contract pierdut in urma opozitiei Rusiei. Israelul a mai incercat un contract de $20 milioane dolari pentru modernizarea a 25 de aparate ale Indiei bazat pe “Helicopter Multimission Optronic Stabilised Payload System”, cu aparatura TV si infrarosu, urmarire automata a tintelor integrate cu vizorul castii, harta digital in miscare, si sistem integrat de planificare a misiunii. Ca si optiune, cabinele putea fi interschimbate pilot-tragator.
Mi-24 V
In cadrul trupelor Federatiei Ruse MI-24 va fi retras treptat din serviciu, fiind inlocuit de MI-28 si Kamov KA-50/52. Insa anumite categorii de forte, cum ar fi marina rusa, vor mentine aceste aparate in servici si probabil le vor moderniza pentru a le utiliza inca ani buni de acum inainte, dincolo de 2015.
MI-24 ONU
In incheiere ar fi interesant de mentionat unul dintre concurentii la inlocuirea lui MI-24, si anume Kamov V-100.
Acesta se baza pe 2 rotoare asezate alaturat si o elice propulsoare in spate, care i-ar fi asigurat viteze de peste 400km/h. Armamentul cuprindea 2 tunuri derivate din GSH-23 (AO-9) sau un singur tun GSh-30-1 (AO-10), rachete Kh-25 pe pilonii de pe fuselaj si 6 piloni pe aripi care ar fi putut urca incarcatura de lupta la 3t.Din pacate proiectul a fost abandonat dupa construirea unui singur exemplar.
V-100
MI-24 va fi in cele din urma retras din uz insa este posibil ca rolul sau sa nu mai fie preluat de un urmas cu aceleasi specializari ci de mai multi “descendenti”, fiecare cu rolul sau specializat.
Caracteristici si versiuni MI-24 (RiaNovosti)
Aici video cu povestea crearii MI-24:
si Super-Hind Mk.V al ATE:
Marius Zgureanu
Citeste si: