Cu subtitrare in limba romana. majoritatea MiGurilor est-germane au ajuns, si zboara bine-merci, in Polonia…
F/A-18 Vs MiG-29, partea I & II
Si la sfarsit nostalgia: SNIPER la Timisoara Airshow 2000
Bucurati-va de un avion frumos la inceput de an nou…
Cateva impresii germane:
Un pilot german Johann Koeck, fost pilot pe F-4 Phantom II și care a preluat singurele două escadrile de Mig-29 dupa reunificarea Germaniei, explică:
„-Avioanele Mig-29 pe care le-am preluat in cadrul Lufwaffe, le-am facut compatibile NATO cu ajutorul Rusiei cat mai posibil mai apropiat. Cele mai stringente limitari ale avionului era capacitatea mica de combustbil avut la bord de 4400 kg comustibil inclus cu rezervor suplimentar sub fuselaj, care numai la decolare folosea 400 kg din start, apoi la 80 km distanta de baza se mai consuma inca 1000 kg combustibil pentru intrarea in zona de incerceptare in care iti era permis un minut de evolutie in regim de postcombustie, unde se mai consuma inca 500 kg comustibil si-ti mai ramanea 2500 kg in rezervoare. Dacă de exemplu erai prins in aer in asteptare la 750 km/h si inaltime de 7000 metri, iti mai lua inca 1000 kg combustibil, asigurandu-ti o distanta fata de baza de 220 km. Dacă erai la inaltimea de 4000 metri, mai puteai fi la o distanta fata de baza de 160 km. Raza de actiune limitata a avionului nu asigura misiuni de atac a tintelor sub nici o forma si era capabil de a tine linia frontului la o distanta foarte limitata. Neavand sistem de alimentare in aer si timpul limitat de stationare in aer, Mig-29 nu putea fi incadrat nici in misiuni de aparare aeriana, conforme cu standardele NATO. O alta limitare a avionului era faptul ca era cu o generatie in urma fata de radarele americane AN/APG-65 cu care faceam noi antrenamente de lupta. Daca se intampla ca radarul ZHUK de pe Mig-29 sa intampine probleme, trebuia sa se intoarca la baza, pe cand radarele de pe avioanele americane aveau backup pentru a-si continua misiunea, apoi puteau sa se intoarca la baza dupa inlaturarea pericolului in misiuni. Radarul de pe Mig-29 avea ecranul radiolocatorului slab, indicand o situatie tactica precara cu sistem de incadrare a unei formatii de avioane inamice numai pe lider, nu putea vedea si pe ceilalti din formatie. Din cauza acestor probleme, avionul Mig-29 putea avea roluri limitate ca: antrenament de lupta, apararea unui punct strategic si zborul de contraatac in formatie, dar nu ca lider al unei formatii mixte de avioane de lupta. Ca niciodata, avionul Mig-29 avea probleme mari si la echipamentele de navigatie si radarul de avertizare, acestea punand mari probleme la indentificarea situatiei aeriene, iar rachetele dincolo de raza vizuala R-27 aveau raza de actiune limitata comparativ cu cartea tehnica. Cu toate aceste limitari, Mig-29 o data ajuns in aer, era exceptional in zbor. De fapt caracteristicile sale exceptionale in conjunctie cu display-ul de dirijare a rachetelor montat pe casca, il faceau imbatabil in lupta aeriana apropiata comparativ cu avioanele F-14, F-15, F-16 Block 50/52/60, F/A-18. In raza de 16 km sunt aproape imposibil de invins, si cu sistemul infrarosii de cautare/incadrare tinte, colimatorul pe casca automat si rachetele R-73, sunt practic imposibil de invins. Imi amintesc de o lupta aeriana cu avioanele F-16, cand m-au invins o data, dar asta dupa ce si-au luat 18 rachete R-73 de la mine in antrenamente de lupta. Mai mult, cu o intoarcere instantanee de 28° pe secunda, comparativ cu 26° pe secunda la avioanele F-16, ne pastram superior gradul de agilitate, cu toate ca aveam sistemul de comenzi mecanic in raport cu electronica americana. Au fost momente in care americanii au refuzat vehement sa mai ia parte cu noi la evaluari de situatii tactice, datorita suprematiei in aer indiscutabile ale avioanelor Mig-29.”
Cele 24 de avioane Mig-29 din dotarea Luftwaffe au fost scoase la vânzare in anul 2003, unul fiind in muzeu, un altul dat americanilor pentru evaluare si restul de 22 de avioane fiind vandute polonezilor la simbolica suma de 1euro bucata.
Realitatea spusa de un pilot rus care nu a vrut sa dezvaluie numele in anul 2014….:
„Avionul Mig-29 a fost vandut altor tari fie cu capabilitati limitate si noi, fie utilizate noi si apoi revandute. Tarilor tratatului de la Varsovia, aveau aparate Mig-29 cu capabilitati de atac a unei singure tinte si resursa motoarelor de 350 de ore. Rusia are din anul 1989 resursa la motoare de 680-1000 de ore si capabilitati de atac a 4 tinte simultan, plus echipamentele de atac si navigatie schimbate si modernizate. Problema avioanelor Mig-29 la viteza supersonica in interceptare si atac a fost rezolvata prin schimbarea materialelor de fabricatie a derivelor si stabilizatoarelor, intrucat acestea prezentau urme de fisuri in urma depasirii suprasarcinii de 7G la peste 1300 km/h. Acum nu mai sunt probleme, avionul putand sustine lupta aeriana la 9G la peste 1400 km/h. Singurul avion care ii poate face fata avionului Mig-29 este tot un avion rusesc, acesta fiind varul mai mare Suhoi Su-27, dar chiar si asa, ambele aparate avand aceeasi capacitate instantanee de viraj la 28°, Mig-ul 29 se mentine superior la viteza ascensionala de 330 m/s, fata de Su-27 cu 300 m/s si rachetele cu raza medie R-27 au aceleasi capabilitati la ambele avioane. In plus, pilotii de pe Su-27 trebuie sa fie atenti cu Mig-29, caci tonoul executat de acesta este superior si avionul fiind mai mic comparativ cu Su-27, este o tinta mult mai dificil de invins in raza vizuala.”
Se speră cu ocazia apariției avionului evoluat Mig-35 și care va fi livrat din anul 2018 in armata Rusiei, compania să renască cu alte proiecte de avangarda.
Material facut cu ajutorul unui studiu, traducere, adaptare, cercetare din interviuri de profil aeronautic
Oliver Armand SuperBlackbird