Testele de lupta aeriana ale fortelor aeriene ruse cu „noul” derivat al MIG-29 au inceput in ianuarie 2017… la doar 10 ani dupa primul zbor al variantei denumite si MIG-35 si cu atingerea capacitatii operationale planificate pentru 2020.
Si totusi cine cumpara MIG-35, dupa 2020, in afara de aviatia rusa?
Probabil cei care se multumeau cu MIG-21 pana de curand (resursa majoritatii derivatilor MIG-21 cu exceptia celor chinezesti expirand in urmatorii ani) si nu doresc F-16 sau Gripen din motive mai degraba politice… Sa nu mai vorbim de F-35! Mai e Egiptul, care are si F-16 si Rafale… si vrea si MIG-35…
In fine, la un cost sensibil mai ridicat decat MIG-21, dar totusi mai redus decat noile generatii, MIG-35 ofera agilitate datorita raportului forta/masa bun, manevrabilitate foarte buna, dar raza de actiune relativ scurta si masa utila pentru armament relativ redusa… ramanand un foarte bun avion air-defense/point defense. Desi poate decola de pe piste sumar amenajate, datorita prizelor de aer obturabile, ramane problema fiabilitatii si duratei de viata a motoarelor familiei RD-33, mult mai putin „fumegande” in ultimele variante. In fine, SMT-ul e un fel de Sniper+ si ar fi fost o alternativa de modernizare si pentru MIG-urile noastre… daca ar fi fost sa le re-activam, intr-un univers paralel, pe model polonez… pacat ca nu pot folosi motoare vestice, mai fiabile!
Mai multe despre ambele intr-un articol mai vechi, aici.
Marius Zgureanu