Nu ma refer aici la economia acestei exceptionale tari asiatice ci doar la o anumita ramura a ei: industria militara. Aceasta micuta tara asiatica – doar 100.000 kmp – inconjurata de tari mari si foarte puternice – Japonia si China, cu un dusman de moarte gard-n gard – Coreea de Nord, este un adevarat miracol in industria de aparare.
Cand lumea occidentala da din colt in colt intr-o incercare generala de a creste productia de armament si munitii, sud-coreenii semneaza pe banda rulanta contracte cu oricine are bani sa le cumpere produsele si, chiar daca nu ai bani – cazul Poloniei care negociaza un credit sindicalizat cuprins intre +15 si 22 miliarde de dolari – lucrurile se pot rezolva.
Coreea de Sud exporta de la avioane militare FA-50 si KF-21, la obuziere, masini de lupta pentru infanterie, artilerie reactiva, tancuri, sisteme de aparare antiaeriana cu raza medie si scurta, munitii etc.
Iar vanzarile merg foarte bine. In acelasi timp, calitatea sistemelor de arme vandute de coreeni este una foarte ridicata daca ne uitam la tarile care apar pe lista clientilor: Australia, Norvegia, Polonia, Finlanda sunt doar cateva natiuni care in mod clar nu fac rabat la calitate.
Obuzierul autopropulsat K9 Thunder este, intr-un fel, vedeta industriei sud-coreene, piesa de artilerie fiind puternic exportata catre numai putin de 8 natiuni cu o posibilitate reala ca cea de-a 9 sa fie chiar Romania.
In 2022 exporturile de armament ale Seulului au atins un nou record – 17,3 miliarde de dolari. In topul primelor 25 de natiuni in privinta exportului de tehnica de lupta, Coreea este plasata doar in urma Chinei (ne referim la tarile asiatice din top 25). In 2023 lucrurile s-au mai calmat si sud-coreenii au ocupat locul 9 la nivel mondial cu un total de 14 miliarde de dolari. A contat foarte mult mega-contractul cu polonezii, ne referim doar la ce s-a semnat ferm pana acum – 12,4 miliarde dolari in 2022.
In februarie 2024, compania sud-coreeana LIG Nex1 calca si ea apasat si semneaza impreuna cu sauditii un contract in valoare de 3,2 miliarde de dolari pentru sistemul anti-balistic M-SAM2.
Este adevarat ca in Asia nu sunt tari mari exportatoare de armament, cu exceptia Chinei si Coreei de Sud, dar sumele atinse sunt demne de tot respectul, in conditiile in care Japonia nu prea exporta deloc pe aceasta piata, iar India practic nu conteaza la capitolul exporturi, cu doar 1,7 miliarde de dolari anul trecut.
Iar ambitiile sud-coreenilor sunt foarte mari, presedintele tarii – Yoon Suk yeol – declarand ca telul tarii sale este ca, in 2027, Coreea sa fie a patra exportatoare de armament dupa Statele Unite, Rusia si Franta, iar odata cu decaderea Rusiei de pe aceasta piata (razboiul cu Ucraina si foarte proasta reclama pe care chiar rusii o fac tehnicii lor de lupta), poate chiar ca tara asiatica sa spere la locul trei.
In 2008 Coreea de Sud se afla pe locul 8 in topul mondial al exportatorilor de arme.
Cresterea brusca a cererii pentru produsele industriei de aparare sud-coreene nu s-a materializat prin livrari intarziate sau contracte intinse pe multi ani ci, dimpotriva, coreenii au reusit sa raspunda cu o viteza uluitoare cererilor nou-venite, iar cel mai elocvent caz este cel al productiei de obuziere pe senile K9 Thunder.
Hanwha Aerospace, compania producatoare, a crescut rapid productia, prin instalarea unei a doua linii de asamblare reusind astfel sa fabrice 160 de K9 per an, iar in 2024 – odata cu constructia celei de-a treia linii se va atinge o cadenta de 240 K9 Thunder pe an. Impresionant, cu atat mai mult cu cat trebuie sa tinem cont de faptul ca si industria orizontala, cea care fabrica subansamblele necesare (de la tun si pana la senile), tine pasul fara probleme.
Seulul a fost capabil sa trimita primele tancuri K2 Black Panther in Polonia la doar cateva luni de la semnarea contractului, odata cu primele obuziere si impreuna cu primele vehicule de lansare pentru rachetele sol-sol K239 Chunmoo, incluzand aici si “indigenizarea” sistemului pe camionul polonez Jelcz P882.
Pe langa calitatea indubitabila a produselor sud-coreene, capacitatea de productie joaca si ea un rol extrem de important, mai ales daca ne uitam la tarile occidentale care se chinuie sa-si creasca productia de arme si munitii si cu toate acestea termenele sunt cam largi.
Ca un exemplu de rapiditate in livrare avem cazul Poloniei, tara care a primit primele 10 tancuri K2 si primele 29 de obuziere K9 la doar patru luni de la semnarea contractului, iar in cazul avioanelor FA-50, primul aparat ajuns in Polonia a venit la doar 10 luni de la semnare.
Este un miracol?! Este, dar nu unul cu accente religioase ci unul plamadit de seriozitatea cu care guvernul sud-coreean isi sustine industria militara, de seriozitatea companiilor implicate. Iar lumea se uita si trage invataminte, acum se vede cine poate si cine doar se lauda ca ar putea.
Tot acum se castiga clientii pentru urmatorii 20-30 de ani, se extinde piata, se creeaza o reputatie buna, iar rezultatele vor veni. In acelasi timp, aceasta “ploaie de bani” care s-a pogorat peste economia sud-coreeana hraneste dezvoltarea tehnologiei militare locale. Companiile au mai multi bani pentru cercetare-dezvoltare, au garantia unei piete de desfacere, cerere in crestere astfel incat toate ingredientele sunt acolo pentru ca industria militara din micuta tara asiatica sa-si un avant chiar mai mare decat si-a luat pana acum.
Sa-si ia avant si sa ramana in frunte.
Si cred ca este evident pentru toata lumea cum ca coreenii cei democrati au propriile lor fabrici de pulberi.
GeorgeGMT