Un alt tip interesant de navă adoptată recent de marina statului Singapore este littoral mission vessel – în traducere liberă navă de luptă în zona litoralului.
LMV Independence au înlocuit navele de patrulare de clasă Fearless (nave de patrulare de circa 500 tone deplasament, înarmate cu un tun de 76 mm, lansatoare de torpile și rachete antiaeriene Mistral), contractul pentru LMV fiind atribuit în 2013, toate cele opt unități fiind astăzi în apă. Navele, un proiect al Saab, au fost construite în Singapore, de ST Marine sub coordonarea Agenției de Știință și Tehnologie Militară din Singapore.
La proiectarea lor s-a avut în vedere reducerea numărului membrilor echipajului prin adoptarea pe scară largă a automatizării și implementarea unui centru integrat de comandă în care au fost întrunite puntea de navigație, centrul de luptă și sala mașinilor. De asemenea, s-a urmărit ca navele să poată administra sarcini de mică intensitate, ele fiind în esență niște nave de patrulare – offshore patrol vessel.
Au un deplasament de 1200 tone, o lungime de 80 m și o lățime de 12 m. Propulsia este de tip CODAD (MTU) și asigură o viteză maximă de 27 Nd (50 km/h) și o rază de acțiune de 3.000 mile marine (5.556 km). Sunt dotate cu helipad pentru operarea unui elicopter mediu.
Radarul principal este de la Thales, NS 100, AESA ce lucrează în banda S completat de un radar de navigație Kelvin Hughes SharpEye și de unul de control al focului de la Sagem. Poate duce acțiuni de război electronic și sunt dotate cu contramăsuri.
Armamentul este compus dintr-un tun rapid Oto Melara de 76 mm, două stații telecomandate de 12,7 mm Hitrole, o stație telecomandată cu tun de 25 mm tip Mk38 Mod 2 Typhoon și 12 rachete antiaeriene VL Mica.
Singapore a construit opt unități din această clasă, costul estimat potrivit unei surse relativ obscure fiind de cel puțin 200 milioane USD per unitate. Mult? Puțin? Propulsia, senzorii, probabil automatizările și chiar și proiectul navei au venit din surse externe (MTU, Thales, Kelvin Hughes, Saab etc), însă după cum arată lucrurile, cei din Singapore au știut foarte clar ce-au vrut și, deosebit de important, au fost capabili să integreze toate aceste sisteme. O parte din bani au rămas cu siguranță acasă.
Navele arată foarte bine, în special zona punții de comandă.
Cred că merită evidențiate câteva aspecte:
navele au același tip de propulsie (integral diesel) precum fregatele de clasă Formidable, ceea ce nu poate decât să ajute, atât în ceea ce privește logistica întreținerii cât și costurile de exploatare.
Mi-a atras atenția preferința marinei din Singapore pentru anumite produse europene: Thales, MBDA. Din nou, de mare ajutor din punct de vedere al logisticii și al costurilor aferente exploatării.
De asemenea, mi se pare interesant faptul că navele nu au rachete anti-navă la bord (este posibil să poată totuși utiliza astfel de rachete) dar au 12 rachete antiaeriene VL Mica ceea ce, în opinia mea, ne arată ce consideră ei ca fiind o amenințare mai mare.
Navele de asalt amfibiu
Actualele nave amfibii ale Singapore. Sursa foto: wikipedia
Programul este denumit Joint Multi Mission Ship (JMMS) și, cam toată lumea se întreabă dacă va fi o navă optimizată să opereze doar elicoptere sau și avioane. Pe scurt, toată lumea se întreabă dacă, după Japonia și Coreea de Sud, marina statului Singapore va construi și opera portavioane sau nu. Pentru că interesul pentru F-35B și l-au manifestat deja…
Se pare că cei din marina Singapore au avut ocazia să vadă cât de eficiente pot fi navele de acest tip, în special în cazul unor dezastre naturale sau pentru combaterea pirateriei. Având în vedere că Singapore este alcătuit din foarte multe insule, o astfel de navă își va dovedi cu prisosință utilitatea.
Are 170 m lungime, 30,8 m lățime și un pescaj de 6,6 m, deplasamentul total fiind de 19000 tone. Echipajul este de 290 de oameni și poate acomoda 400 de militari. Viteza maximă este de 20 Nd (37 km/h), raza de acțiune de 7000 Mm (12964 km) la viteza de 15 Nd (28 km/h) iar autonomia este de 30 de zile. Nava pare destul de bine înarmată: tun de 76 mm, 16 celule de lansare verticală, 2 x 21 RAM, tunuri de 30 mm. Se remarcă din nou un focus deosebit pe apărarea antiaerienă.
Ministerul nu ne arată decât o umbră care aduce cu propunerea celor de la ST Marine:
Sursa foto: MINDEF
Viitorul marinei Singapore
Ei bine, acest viitor arată ca în infograficul de mai jos, unde putem remarca actualele/viitoarele nave din dotarea marinei Singapore:
submarinele de clasă Invincible – 4 unități planificate din care 2 livrate/aproape finalizate.
Sursa foto: MINDEF
Am vorbit în articolul trecut despre poziția importantă pe care Singapore o deține în Asia, controlând strâmtoarea Malacca, probabil cea mai importantă cale de navigație de pe planeta asta.
Această poziție importantă vine însă și cu mari responsabilități dar, mai ales, cu imense bătăi de cap din partea celor două mari puteri din Pacific, puteri aflate pe un aparent curs de coliziune: SUA și China. Singapore este cumva la mijloc, între cele două mari puteri.
În acest context, mi se pare că merită să urmărim programele de dotare ale marinei Singapore. Cu excepția navelor amfibii, toate celelalte tipuri de nave prezentate în cele două articole ar putea fi utile și în Marea Neagră în flota știm noi cui. Nu neapărat în același număr.
În esență, direcția în care merge marina Singapore mi se pare una de urmat și, de ce nu, fără nicio rușine, chiar de copiat.
Din păcate, nu prea pare să fie cazul…
Nicolae
P.S. Prima parte a acestui articol poate fi citită aici.