În ultimii ani, modernizarea armatei române a devenit un subiect la modă pentru presa românească. Explicaţia acestui fapt este destul de simplă: România s-a angajat să aloce armatei 2% din PIB ceea ce a condus la achiziţii semnificative de tehnică militară. Semnificative financiar. Şi foarte necesare.
Cred că toată lumea îşi aminteşte de odiseea dotării marinei române cu corvete multifuncţionale, de la momentul la care Guvernul Cioloş a atribuit contractul direct, fără licitaţie, constructorului naval Damen, trecând prin anularea acelei Hotărâri de Guvern, emiterea uneia noi, organizarea licitaţiei ş.a.m.d.
Practic, Guvernul Cioloş a emis Hotărârea de Guvern în decembrie 2016, noul guvern PSD a anulat-o undeva prin 2017, iar în octombrie 2018 sperăm să avem un câştigător al licitaţiei demarate la începutul anului. Construcţia navelor va începe în 2019, dacă totul merge conform planurilor.
Un alt program deosebit de important, prin care se urmărea dotarea marinei cu două fregate Type 22 cumpărate din Marea Britanie, de la BAE Systems, a eşuat de asemenea pentru că Guvernul României nu a alocat ulterior achiziţiei fondurile necesare înarmării navelor. Prin urmare, timp de aproape 15 ani, marina română a exploatat două nave care, datorită indolenţei şi nepăsării politicului, nu au fost niciodată echipate corespunzător denumirii lor de fregate.
Deşi avem tendinţa să considerăm că pe vremuri era mai bine, că mai rău ca azi nu se poate, ei bine, la noi a fost întotdeauna aşa! 🙂
Continuarea articolului vorbeşte despre geneza programului monitoarelor şi-i identifică pe cei care au avut o contribuţie decisivă la redactarea caietului de sarcini al acestora aşa că vă invit să o citiţi pe Romanian Navy Historic Ships (rnhs.info)
Nicolae Hariuc