Dupa ce in articolele anterioare vorbeam la inceput despre introducerea unui nou tanc in inventarul armatei romane (« Va avea Romania un nou tanc? Si daca da, cum va arata? », « Tancul Altay », « Un nou tanc usor pentru parasutistii americani »), apoi despre proiecte abandonate (« De la tancul TR-125 la TR-2000 – proiecte ingropate ») si modernizari ale TR-85 ( « Ce facem cu tancurile noastre ?! ») si T-55 (« T-55 M8A2 Tifon2 si mai vechiul AGM » , « Masina grea de asalt a infanteriei»), recent dezbatand si asemanarile intre TR-85 si Leopard1 versus perspective de modernizare similare (« TR-85M2, o certitudine cu multe necunoscute »), in acest articol ne propunem sa studiem cerintele probabile pentru tancul romanesc si posibilitatea de modernizare a TR-85 mai in detaliu.
Dar sa pornim cu inceputul, si anume carnetul de sarcini. Daca la inceputul deceniului trecut, viziunea asupra carnetului de sarcini aproximativ al MApN era cea de aici, probabil ca anumite cerinte s-au schimbat sau au evoluat. Daca le luam pe rand, un ansamblu probabil de necesitati ar putea fi:
– tunul cal.120mm standard NATO (poate cu optiunea celui de 125mm cum ofera, dual, ucrainenii ) – cu intrebarea daca un echivalent L-44 Rheinmetall mai este suficient pentru urmatorii 15 ani sau ar trebui sa ne orientam catre L-48 – L-55 (cu restrictiile de rigoare date de capacitatea actualei platforme de a primi o astfel de arma). Asta deoarece au aparut blindaje echivalente a 1000-1200mm RHA, noi tipuri de protectii active si pasive, de obicei stratificate in adancime, dar si noi tipuri de proiectile, inclusiv rachete ghidate lansabile pe teava tunului (ex.: Lahat). Incarcarea tunului ar trebui probabil pastrata pe sistem manual, un autoloader fiind scump, dificil de intretinut sau cu comportament problematic in lupta. La limita, o solutie de tip turela Falcon, pe modelul iordanian cu tehnologie Ruag, ar putea exista ca si alternativa mai scumpa, eventual export si serie limitata;
Al-Hussein/Challenger cu tun Ruag CTG 120 in turela Falcon
– protectie imbunatatita atat la nivelul blindajului de baza si suplimentar, completat de sisteme de bruiaj activ (ex.: Shtora), sisteme active hard-kill (Trophy, Arena, Quick-kill) si soft-kill cat si la nivel de protectie anti-mina/IED sub podea, in special in pozitia soferului (inclusiv protectie activa – Electro-Magnetic antimina). De asemenea protectia plafonului trebuie imbunatatita semnificativ datorita rachetelor antitanc cu lovire in ax vertical. Protectia activa ar fi completata de un radar milimetric care sa informeze asupra amenintarilor. Este necesara si o protectie interioara in caz de penetrare, de tip spall-liner. Problema la acest capitol este ca blindajul variantei de baza TR-85 nu prea trece de 400mm RHA. Exista si dezvoltari autohtone de blindaj compozit insa putine detalii sunt publice;
– agregat de 1200-1500CP pentru a pastra mobilitatea si a permite un raport CP/tona adecvat chiar si in urma cresterii cu cateva tone a masei vehiculului (cu eventuale modificari ale suspensiei, transmisiei si caii de rulare). Si acesta este restrictionat de un raport performanta/pret/dimensiuni, spatiul interior putand fi modificat doar intre anumite limite;
– inversarea pozitionarii motorului, acesta putand fi amplasat in fata prin schimbarea sensului de mers, pentru un plus de protectie a posturilor de lupta (exemplu modificarile facute de ucraineni pentru MLI-urile lor grele sau Merkava israelian). Posibil ca modificarile sa necesite costuri ceva mai mari, insa optiunea ar trebui studiata. Aceasta ar necesita si inlocuirea placilor de blindaj frontal si spate.
– adaugarea in optiune a 1-2 arme in turele teleoperabile, cal. 7,62mm/ 12,7mm / 14mm sau 20mm, eventual grenade cal. 40mm (vezi turelele: UMB Digital Bit, RCWS-RO = Remote Control Weapon Station for Small Caliber Guns ). Statiile de arme ar avea nevoie de module interschimbabile in functie de tipul de misiune, inlocuirea trebuind sa se faca cu mijloacele existente in atelierul de campanie;
– capacitatea de a primi modular sisteme secundare suplimentare de armament, gen mortier cal.82mm, lansator rachete multirol STAR-80L sau antitanc, aruncator de flacari, etc.
– aducerea la zi a sistemelor de conducere a focului si vedere zi/noapte precum si a unui sistem de comunicatie si management in timp real al luptei, eventual interconectabil cu un sistem similar aflat pe MLI-84M sau pe sistemele AA Gepard, dar si cu infanteria de sprijin, artileria si aviatia de sprijin la sol;
– asigurarea unei vizibilitati la 360 de grade din habitaclu, eventual folosind si camere de luat vederi, si ergonomia deosebita a posturilor de lupta, asigurand confort pe perioade indelungate pentru echipaj, dar si comunicare facila in tanc precum si capacitatea de preluare a unor sarcini intre militari. O contributie importanta ar putea-o constitui parerea utilizatorilor versiunii TR-85M1.
– capacitate de ingropare in teren si de daramare obstacole, cu lama de buldozer aferenta;
– sistem imbunatatit de gestiune a avariilor si de stingere a incendiului;
– climatizare cu consum redus si protectie NBC (Nucleara, Biologica si Chimica) de ultima generatie;
– capacitate sporita de camuflare in teren folosind vopseluri speciale, strat exterior din materiale speciale sau huse (exemplu Nakidka). Racirea gazelor de evacuare si reducerea semnaturii radar si termice.
– conceptie modulara atat in ceea ce priveste amenajarea interioara cat si modulele de blindaj aditional (usor de inlocuit in teren), modulele de arme si anumite piese si subsisteme care sa fie usor de accesat, demontat si inlocuit (inclusiv motorul, teava tunului, etc.) cu un set restrans de unelte.
– capacitatea de a trece vaduri de apa (cu adancimede cativa metri) fara pregatire speciala;
– identificarea unor platforme derivate, de la masina grea de transport si lupta a infanteriei (ex. BMPV-55/64), masina de sprijin in lupta (ex.: BMPT), sasiu pentru platforme antiaeriene tun/rachete/radare, artilerie grea auto-propulsata, lansator de rachete sol-sol, vehicul de geniu, de deminor, pod mobil de asalt, la vehicul de interventie-tractare/depanare si punct de comanda.
– disponibilitatea de a aplica o parte semnificativa din aceste modernizari si pe platforma T-55 sau T-72, ca si posibile modificari si modernizari ce pot fi oferite la export dar si pentru parcul de rezerva al MApN.
Operatiunea de montare a unui tun cal.120mm in turela TR-85 creeaza o gama larga de probleme, cum ar fi cele de spatiu (incastrarea monturii in interiorul turelei, cursa maxima a tevii la tragere in spatiul interior al turelei – tocmai solutia de recul redus duce la o cursa mai lunga a culasei in compartiment cu 100-300mm, riscand ca la anumite unghiuri de tragere sa loveasca plafonul), de stabilizare (reculul mai mare ar putea crea probleme stabilizarii) si de masa (influentand inclusiv mecanismul de rotire si stabilizare a turelei), iar utilizarea franelor de gura poate duce la afectarea stabilizatoarelor proiectilelor SABOT subcalibru.
Singurul exemplu de productie in serie pentru retrofit al tunului de cal.120/125mm in turela de T-55 este cel al ucrainenilor de la KMDB (Kharkiv Morozov Machine Building Design Bureau), rezultatul fiind T55 AGM / Typhon2 (detalii si aici).
Solutia ucrainenilor se pare ca a constat in taierea unei parti a sectiunii frontale a turelei pentru a face loc mecanismului de prindere al tunului, mai voluminos fata de cel initial:
Specificatiile tunurilor L/50calibre (2,6 tone teava + 2,1 tone montura= total 4,7 tone) cu recul redus KBM1 de 125mm si KBM2 de 120 mm pot fi gasite pe pagina uzinei KMDB, ele beneficiind si de un sistem de autoincarcare adaugat in spatele turelei lui T-55AGM, similar cu cel al Oplotului. Comparativ cu acesta, tunul Rheinmetall L/44 120mm (NATO-standard) are 1,2 tone teava plus alte 3,3 tone montura inchizatorului (culasei), ceea ce duce la o masa totala de 4,5tone, in timp ce tunul A308 cal.100mm al TR-85 are doar 3,15 tone, retrofitul insemnand un adaos de mai mult de o tona la masa tancului. De remarcat viteza la gura tevii a tunului ucrainean, de 1700m/s, similara cu cea a Rheinmetall L-55. Cele 2 tunuri ucrainene sunt cu recul redus, 26-31cm si doua frane de recul.
Tot in categoria tunurilor cu recul redus merita mentionate:
- RUAG Land Systems’ 120 mm Compact Tank Gun L-50 (CTG), posibil cel mai performant in acest moment. Doteaza prototipul WPB Anders-ului polonez si cel Al Hussein al Challenger-ului iordanian echipat cu turela Falcon cu profil redus. Potrivit brosurii, acest tun are 6m lungime, dispune de o frana de gura cu o eficienta de 40% (masa reculului find scazuta de la 50 de tone la 26), insa sistemul compact al inchizatorului (culasa) este mai greu, cantarind 2,6 tone metrice in comparative cu cele 1,1 tone metrice ale clasicului L44 Rheinmetall. Nu doar WBP Anders este echipat cu tun Ruag, CV90120-T este si el echipat cu acelasi tun Ruag de 120mm compact. Tunul Ruag a fost proiectat initial pentru un nou tanc suedez, care a fost in cele din urma abandonat in favoarea constructiei sub licenta a Leopard 2A5/STRV122.
CV90120-T expus la MSPO, cu tun RUAG-120mm
- Tunul Rheinmetall 120LLR L/47, masa de recul redusa cu 10% (impulsul de recul scazut de la 29 kN la 21 kN), forta de recul scazuta de la 700kN la doar 250kN si eficienta de frana de gura crescuta cu 40-50%. Este dezvoltat pentru platforme usoare, cum este cazul PL-01 si CV-90 ale celor de la BAE Systems, balistica fiind similara cu a Rheinmetall L44 cal. 120mm (care are viteza la gura tevii de 1580m/s, 2 frane de recul hidraulice, presiune in camera 7100 bari max.). Durata vietii tevii LLR L/47 este de aproximativ 200 de lovituri cu munitie DM53, 600 lovituri cu DM63 sau 800-1400 lovituri cu munitie de antrenament (sabot/Heat), existand insa cazuri in care teava trebuia inlocuita dupa doar 50-60 de lovituri, lucru aplicabil si celorlalte tipuri de tevi.
- Tunul MG253 al IMI (denumit si RG-120)/Slavin Land Systems (dezvoltat din MG251 al Merkava III si IV) israelian, oferit ca si modernizare pentru tancul Sabra. MG253 are 530mm distanta maxima a reculului, o reducere de 40% a fortei reculului comparativ cu MG251, 5,56m lungime si o masa totala de doar 3,3 tone (masa tevii = 1,2 tone), destul de mica si apropiata de masa tunului A308 cal.100mm, daca datele sunt corecte.
- Tunul frantuzesc 120mm L/52 FER (Faible Effect du Recul) cu recul redus produs de Nexter pentru clasa de vehicule de 25 de tone, cum ar fi vehiculul blindat EBRC, inlocuitor al AMX-10RC. Tunul este derivat din cel M1 al AMX-56 Leclerc (chromium plated gun), avand aceeasi lungime de 7,1m (din care 6,2 metri teava), o masa de 2,5tone, frana de gura cu camera dubla, cursa de recul de maximum 550mm. Prin comparatie, originalul GIAT-120mm GIAT CN120-26/L52, are 3,5 tone si o viteza la gura tevii 1790m/s.
- Tunul cu recul redus Oto Melara 120mm L/45, oferit pentru turelele Hitfist/Hitfact instalabile pe Centauro 8×8. Ca si omologul francez, este conceput pentru vehicule de 25 de tone si are cursa de recul de 550mm maxim.
- Tunul cu recul redus Denel GT12 120mm, cu masa tevii de 2,4 tone, in curs de dezvoltare, destinat Rooikat-ului 8×8 sud-african
- Tunul cu recul redus cal.120mm XM291, dezvoltat si testat in SUA la sfarsitul anilor 1980, tun care prevedea si adaptarea usoara a unei tevi de cal.140mm la culasa existenta, conceputa sa accepte proiectile de ambele calibre. Scopul a fost obtinerea unei solutii interimare de crestere a puterii lui M256 prin cresterea lungimii tubului, si apoi prin cresterea calibrului, solutia incluzand si un tub din material compozit – plastic armat cu carbon, ca si invelis al tevii de otel.
XM360 si XM361 – diferente
https://www.youtube.com/watch?v=-22ifmdoOiE
Evolutie ulterioara a XM291, cererea initiala pentru tunul american XM360 era de a furniza aceeasi putere de foc ca si actualul M256 de pe M1A2 Abrams (comparatie intre cele 2 modele aici), la o masa mai redusa (1860 kg fata de cele 3780 ale Rheinmetall L-44), sa poata utiliza aceeasi munitie si dezvoltarile in curs, sa produca impuls redus pentru vehiculele din clasa de 20 de tone datorita franei de gura, precum si operarea in distant (curent continuu 600V). La acestea s-au adaugat ulterior cererea de a putea trage fara frana de gura pe tancurile din seria M1 Abrams precum si operarea mecanica a culasei, sistemele fiind testate la US Army ARDEC/Benét Laboratories. Varianta XM360 E1 adauga presiune la gura tevii si impuls mai ridicate, un recul mai redus precum si un spatiu suplimentar pentru arma coaxiala.
Turela XM1202 si noul tun XM360
Sunt in studiu si alte modele in aceasta categorie de tunuri – vezi aici si aici.
Chinezii de la Norinco ofera si ei un tun de 120mm (masa 2,6 tone) pentru modernizarea T-55, insa caracteristicile si performantele sale nu sunt pe deplin cunoscute si probabil putin accesibile noua.
Continuand cu exemplele de insertie a tunului in turela, un derivat al T-55 cu tun de 125mm este Al Zarrar, construit de chinezi pentru Pakistan, insa aici e vorba de constructie de la zero si nu retrofit, in timp ce raspunsul rusilor la un T-55 cu tun mai mare de 100mm, adica de 115mm, a fost T-62.
Chinezii au mai incercat pe diverse prototipuri, cum sunt derivati ai Type59/69, cresteri ale calibrului tunului – vezi poza de mai jos:
Solutia pentru chinezi a constat in cele din urma in inlocuirea turelei turnate cu una sudata si tun cu incarcare automata de 125mm, relevanta fiind seriile Type-85 II/Type59G, Type-96A si MBT-2000 Al-Khalid.
Autoloaderul celor de la Meggit Defense
Solutia de incarcare manuala a tunului ar putea fi dublata de o optiune automatizata, ofertabila la export, foarte interesanta fiind varianta celor de la MeggitDefense care propun un autoloader compact pentru M1A1 Abrams (prezentare aici). Sistemul, actionat electric, dispune de o magazie compacta pe 2 randuri cu 34 de lovituri cal.120mm (acelasi numar cu cel disponibil in magazia actuala), sistemul de autoincarcare fiind unul de volum redus si cu o trapa de mici dimensuni pentru comunicarea cu magazia. Astfel intregul ansamblu poate fi instalat in cadrul magaziei actuale a Abrams, fara modificari, pastrandu-se si al 4-lea membru al echipajului care poate opera si manual tunul, iar protectia este crescuta datorita tuburilor-container in care se incarca proiectilele in magazie.
In plus, nu mai este nevoie de usile glisante anti-explozie ale magaziei, aceasta putand fi complet izolata de compartimentul echipajului, cu exceptia trapei de incarcare. Sistemul de transfer cu brat robotic permite incarcarea tunului in elevatii cuprinse intre -3 si +10 grade (video functionare aici), rata de tragere fiind de 12 proiectile pe minut, maximum 15.
Tocmai aceste solutii de recul redus plus schimbarea calibrului tunului, pot duce la o masa adaugata de 1-1,5 tone fata de initial, masa care ar putea fi folosita altfel la cresterea protectiei, destul de reduse pentru standardele actuale, a TR-85 (pana la 400mm echivalent grosime otel laminat in sectiune frontala, pe cand campionii senilelor ating 900-1100mm contra proiectilelor HEAT). Ca si idee, aproximativ 2 tone de blindaj suplimentar MEXAS montate pe o masina de lupta senilata gen Pizarro, fac diferenta intre protectia balistica la cal. 14,5mm perforant si cea cal. 30mm APFSDS.
Zone slabe in blindajul tancurilor, in rosu
Foarte probabil ca o crestere a blindajului turelei, placii frontale si laterale pana la echivalentul a 800mm RHA ar necesita o crestere cu mai mult de 2 tone a masei tancului TR-85, adaugandu-se la adaosul de 1 tona cauzat de noul calibru de 120mm al tunului, totalul putand ajunge la peste 4 tone. Placa frontala precum si unele portiuni laterale si ale turelei ar putea fi decupate si inlocuite cu blindaj de baza de noua generatie, scazand putin din masa totala adaugata, insa operatiunea nu este lipsita de riscuri cu privire la rezistenta finala a sudurilor, adaugand si un cost suplimentar al manoperei si materialelor.
Solutia de modernizare “MIDLife upgrade” Ruag pentru Pz87/Leopard2 A4
Daca la domeniul tunurilor, Ruag este unul dintre favoriti, o colaborare mai extinsa cu acestia ar putea include si solutiile de blindaj, Ruag avand experienta in productia si modernizarea Leopard 2A4/ Pz87 WE, ca si alternativa la colaborarea cu KMW.
SidePRO-ATR (foto: RUAG)
Aceasta expertiza s-ar adauga solutiilor autohtone gen PROTECTCOMB si SPALL-LINER-ului interior, dar si unor solutii simple de tipul DEFLEKT-ului ucrainean, completand protectia antimina a tancului (inclusiv trapa de evacuare ventrala, scaune suspendate, protectie interna pentru barele de torsiune) precum si cea a plafonului la bombleti si arme antitanc (Roof Protection Kit-P), existand 2 solutii majore de blindaje compozite ultrausoare: SidePRO-ATR (contra penetratoarelor antitanc si armelor de tip RPG-7VM ) si SidePRO-KE/IED (contra penetratoarelor cinetice de cal. 14,7mm si exploziilor in vecinatate).
SidePRO-KE/IED (Photo: RUAG)
Alaturi de blindajul pasiv, pentru a compensa lipsa unui blindaj din clasa tancurilor grele, ar fi recomandata adaugarea de masuri de protectie activa (Quick-Kill/Trophy) macar in extraoptiune, care vor adauga alte cateva sute e mii de dolari la pretul modernizarii.
Daca e sa adaugam la masa tancului 4-5 tone, ca rezultat in urma instalarii unui tun cal.120mm si a blindajului suplimentar, agregatul propulsor ar trebui inlocuit ca sa asigure mobilitatea celor 55 de tone ale produsului rezultat, cea mai indicata fiind probabil categoria 1200CP care ar asigura un confortabil 21CP/tona fata de cei 17 actuali. Exista mentiuni ale unor studii in cu privire la TR-85M1 in acest domeniu in cadrul Academiei Tehnice Militare (anul 2002, “Studiu privind dinamica tancului TR85M1 echipat cu motor de 1200 CP”/ „research projects of MTA (Military Technical Academy)” ) dar si un altul al Lacebat (Laboratory for Experimental Research on Armour, Automobile and Tractors): „Studiu experimental asupra performantelor dinamice ale produsului P124-800 echipat cu motor de 850 CP” si „Studiu privind dinamica tancului TR85M1 echipat cu motor de 1200 CP”, pagina disparuta intre timp.
Este posibil ca agregatul vizat sa fi fost de tip Iveco / Fiat MTCA (Modular Turbo-Charged Aftercooler) de 1270 CP, acesta echipand si tancul Ariete (din aceeasi categorie de masa cu TR-85M1, la cele 53 de tone) dar existand si o varianta mai puternica in dezvoltare, de 1500CP si un volum ocupat de 30 de litri. Alte motoare care s-ar putea integra in categoria compacta de 1200 CP sunt:
- MTU 871 Ka-501 german cu 10 cilindri diesel racit cu apa, folosit pe tancul sud-corean Rotem K1_88;
- Teledyne Continental AVCR-1790, folosit pe Merkava 3
- O optiune mai putin probabila pentru noi ar fi motorul diesel ucrainean 6TD-2 de 1200CP, care echipeaza si T-84 Oplot.
Traseul modernizarii TR-85 ar putea urma si evolutiile venerabilului tanc american M-60, care a ajuns in zilele noastre sa fie modernizat in doua variante principale: Magach/Sabra-ul israelian si Phoenix-ul iordanian. Acesta este inca un tanc competitiv, chiar daca nu poate fi comparat cu greii zilei de azi, Merkava, Challenger, Leopard 2 sau Abrams.
O varianta mai putin cunoscuta de modernizare a M-60 si care propunea elemente comune cu M1 Abrams, inclusiv turela (fara placa de blindaj de uraniu saracit) si tunul M256 cal.120mm, a fost M-60 2000/120S al celor de la General Dynamics Land Systems. Tancul ajungea la 56 de tone cu un motor de 1200CP Continental AVDS-1790-9AR furnizand un 22CP/tona, avand inclusiv suspensiile si calea de rulare preluate de la Abrams. Practic se furnizau sub forma de kit-uri componentele catre tari care detineau uzine in domeniu si care apoi isi putea moderniza singure parcul de tancuri M-60. Tancul a fost oferit Turciei, care a preferat modernizarea mai putin consistenta a Sabra israelian, dar si Egiptului, care si-a modernizat propriul parc la un alt standard, ssensibil inferior lui 120S.
Si daca aceasta punere in comun a unor componente este posibila la scara mare, fie ca vorbim de Abrams M1 & M-60/120S sau de Merkava & Sabra, poate ca aceasta ar fi o cale de tranzitie si pentru TR-85 dar si de achizitie si operare din partea armatei noastre…
Daca toate aceste cerinte, sau macar mare parte dintre ele (in functie de ceea ce va confirma carnetul de sarcini al MApN), nu pot fi atinse modernizand TR-85 la un cost rezonabil, atunci poate ar fi timpul ca in viitorul apropiat sa ne gandim la o noua platforma, cel mai apropiat si mai capabil concurent la categoria 55 de tone fiind Rotem K1-88 cu anumite modernizari si transfer de tehnologie.
ROTEM K1
Sau ramane varianta cu care ne-am obisnuit, stam linistiti inca o vreme si nu facem nimic, ca scuze avem destule: “tancul nu mai e la moda”, “nu sunt bani… si, oricum, cine ne ataca”? Doar sa nu ajungem noi in cativa ani intr-o situatie similara cu cea in care Ucraina e acum, cu toate ca suntem in NATO si Uniunea Europeana!
Marius Zgureanu
T-55 AG(M) – video:
http://hmonghot.com/VnlPX3dWcGhxRVUz
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=VyO_wVphqEU
Aici video cu detalii si din fabrica, in a 2-a parte:
https://www.youtube.com/watch?v=Ua3AEBJQwi8&feature=player_embedded
Surse foto:
http://www.militaryphotos.net/forums/showthread.php?216522-Tank-Guns-of-Present-and-Future
http://defence.pk/threads/tank-guns.229716/
http://z4.invisionfree.com/NSDraftroom/ar/t2071.htm