S-a vorbit foarte mult despre cele 4 monitoare ale clasei Bratianu care au luptat in cele 2 razboaie mondiale dar Romania nu a operat doar 4 ci 7 monitoare.
Celelalte trei monitoare, Ardeal, Basarabia si Bucovina, au fost nave austriece, repartizate Romaniei dupa incheierea Primului Razboi Mondial.
Astazi ne vom ocupa de monitorul Ardeal (numit de obicei Ardealul).
Initial, nava a fost monitorul austriac Temes, lider al clasei cu acelasi nume, alaturi de Bodrog, si sursa de inspiratie pentru constructorii austrieci la realizarea proiectului clasei Bratianu.
Navele au fost construite, intre 1902-1904, la santierul United Schoenichen-Hartmann din Budapesta/Ujpest, Temes intrand in dotarea flotei austriece in noiembrie 1904.
Temes – lansarea la apa, 1902/1903
Caracteristici tehnice:
– deplasament: 442 to standard, 486 to full;
– dimensiuni: 57.7 x 9.5 x 1.2 m;
– 2 boilere Yarrow, 2 masini cu tripla expansiune, 2 elici;
– putere totala 1400 CP;
– rezerva de carbune 62 to;
– viteza maxima 13 noduri;
– autonomie 500mile marine, la 9.5 noduri;
– blindaj: centura 40mm, turele: 75mm, punte: 25mm, comanda:75mm;
– echipaj: 89
Bodrog-clasa Temes: configuratia originala (sus); cu obuzierul cal.120mm debarcat (jos)
In configuratia initiala, armamentul monitorului a cuprins:
- 2 tunuri cal.120mm/L35 Skoda (licenta Krupp), aceleasi cu ale clasei Bratianu.
Tunurile erau amplasate pe puntea principala, in turele simple, la prova, in borduri, similar clasei Bratianu.
- 1 obuzier cal.120mm /L10 Skoda, acelasi cu cel folosit de clasa Bratianu.
Obuzierul era amplasat pe puntea superioara, la prova, si beneficia de scut care permitea trageri cu elevatie mare, identic cu clasa Bratianu.
- 2 tunuri cu tragere rapida cal.37mm/L42 Vickers, tun produs de britanici sub numele 1-pdr Mark I gun („pom-pom”).
Tunul cantarea 198 kg si tragea proiectile HE, cu masa de 560g, cu 367m/s, la o cadenta de cca 100 lovituri/minut.
Tunurile erau amplasate pe pivoti, pe puntea superioara, in borduri. Tunurile erau asezate esalonat, tunul din babord fiind amplasat in fata cosului iar cel din tribord in spate.
Tunul 37mm/42 Vickers
- 1 mitraliera cal.8mm Skoda M1893, cunoscuta si ca Salvator-Dormus M1893.
Produsa incepand cu 1893 la uzinele Skoda din Plzen, mitraliera M1893 cantarea 20 kg, dispunea de racire cu apa si de sistem de ungere cu ulei. Folosea munitie 8×50 mmR si incarcator cu 30 cartuse, amplasat deasupra. Se distingea prin lipsa tragaciului, declansarea focului facandu-se prin eliberarea unui pendul reglabil, pendul care regla si cadenta de tragere intre 180-250 lovituri/minut. In 1902 a aparut un model imbunatatit – M1902. Nu am date certe dar este posibil sa fi fost amplasata pe puntea principala, la pupa, protejata de un scut. Navypedia vorbeste despre 3 mitraliere cal 8mm/80 dar am preferat sursele maghiare.
Mitraliera Salvator-Dormus M1893 (Skoda M1893)
Pana in 1910, cele doua tunuri cal.37mm/L42 au fost inlocuite cu un tun cal.66mm/16 G. L/18 Skoda.
Tunul facea parte din marea familie de tunuri Skoda cu tragere rapida, cal. 66mm. Varianta cu teava de 18 calibre era destinata salupelor si ca tun de debarcare, apt sa fie transportat si instalat la uscat. Tunul cantarea 98kg si tragea proiectile de 4kg cu viteza initiala de 320m/s si cadenta de 20 lovituri/minut. De regula, austriecii l-au folosit instalat pe piedestalul tunurilor Skoda cal.47mm/L44, ansamblul cantarind 500kg. La Temes, tunul a fost instalat pe puntea superioara, spre pupa, in axul navei.
Observatie: in nomenclatorul austriac, calibrele tunurilor erau mentionate in centimetri, prin rotunjire in sus. Astfel, tunurile cal.66mm apar drept tunuri cal. 7cm iar de aici au fost preluate de autorii romani drept tunuri calibrul 70mm, calibru care nu a existat in marina austriaca.
Temes – anul 1914. Pe puntea superioara, spre pupa, se vede tunul cal.66mm
Temes nu a avut o activitate prea bogata in Primul Razboi Mondial, lovind o mina si scufundandu-se in raul Sava la 23.10.1914, cu pierderea a 31-33 de vieti.
Temes scufundat – imagini din 1915
In iunie 1916 a fost ranfluat si bagat in reparatii si modernizari, la Budapesta, reintrand in serviciul marinei austriece in iulie 1917.
Operatiunea de ranfluare a monitorului Temes – iunie 1916
Nava a reintrat in serviciul marinei austriece cu modificari ale armamentului, astfel:
– Au fost debarcate obuzierul cal.120mm/L10 si tunul cal.66mm/L18;
– Au fost instalate 2 tunuri cu tragere rapida cal.9cm/42 G. L/45 K.12 TAG/BAG;
Tunul cal. 9cm/42G. L/45 K.12 TAG/BAG
Nu am gasit date despre ele, codificarea TAG/BAG insemnand ca erau destinate atat luptei impotriva torpiloarelor cat si impotriva baloanelor, probabil printre primele tunuri proiectate dual purpose. Posibil totusi sa fi fost o codificare austriaca a tunurilor germane cal.88mm FlaK L45. Tunurile erau instalate la pupa, in axul navei, in doua turele simple, inchise, suprapuse;
– Au fost instalate 2 tunuri Skoda 47mm/42 L44, de acelasi tip cu cele ale clasei Bratianu. Tunurile au fost amplasate pe puntea superioara, in borduri;
– Navypedia vorbeste si despre 2 mitraliere cal.8mm/80.
Avand in vedere ca deja era anul 1917, cel mai probabil candidat ar fi mitraliera Schwarzlose M.7, folosita masiv de trupele de uscat si de marina austriaca, in rol terestru, naval si antiaerian. Mitraliera cantarea 41.4 kg cu tot cu afet si avea racire cu apa. Cadenta de tragere era de 400-580 lovituri/minut iar alimentarea se facea cu banda cu 250 cartuse.
Mitraliera Schwarzlose M.7 pe afet antiaerian
La sfarsitul anului 1918, monitorul Temes a fost internat de catre iugoslavi care l-au inclus in flotila lor, sub numele de Drina.
La 15 aprilie 1920, in urma acordului de partajare a flotei austriece, nava a fost repartizata Romaniei care a rebotezat-o Ardeal.
Temes – post 1916. Tunuri cal.90mm/L45 la pupa si cal.120mm/L35 la prova
Observatie: in serviciul marinei austriece au activat doua monitoare Temes. Dupa ce nava despre care vorbim in articol s-a scufundat, in iulie 2015 a intrat in serviciu o alta nava Temes, din clasa Sava, o nava mai mare si mai moderna. Dupa repararea si reintrarea in serviciu a navei originale, in iulie 2017, cea de-a doua nava a fost rebotezata Bosna.
In serviciul Marinei Militare Romane, nava a suferit modificari repetate.
In 1929, cele 2 tunuri Skoda cal.120mm/ L35 au fost inlocuite cu tunuri cal.120mm/ L50 Skoda-Bofors Mk4, la fel ca la clasa Bratianu.
Intre 1937-1940 nava a trecut prin modificari ample:
– Blindajul a fost crescut la 70mm pentru centura, 45mm pentru punte si 75mm pentru comanda;
– Au fost debarcate tunurile cal.90mm/L45 si mitralierele cal.8mm;
– A fost instalat al treilea tun cal.120mm/L50 Skoda-Bofors Mk4, la pupa navei, in turela simpla, repetand asezarea triunghiulara a artileriei principale a clasei Bratianu;
– Au fost instalate 2 tunuri antiaeriene germane cal.37mm/83 SK C/30, similare celor de pe clasa Bratianu. Primul a fost amplasat pe comanda, in locul obuzierului cal.120mm/L10, al doilea pe o platforma instalata in fata turelei cal.120mm/L50 de la pupa navei;
– Au fost instalate 2 tunuri automate Rheinmetall cal.20mm/65 C/38.
Intrat in serviciu in 1940, tunul avea o cadenta ciclica de 480 lovituri/minut si una practica de 220 lovituri/minut. Tragea proiectile HEI (134g, 835m/s) si API (148g, 800m/s), folosind incarcatoare cu 40 de lovituri. Bataia maxima era de 4.900m iar plafonul maxim de 3.700m. Erau instalate pe pivot, avand masa totala de 416kg, care permitea o elevatie de la -11 la +85 grade;
– A fost instalata o mitraliera jumelata Hotchkiss cal 13.2mm/76, similara celor de pe clasa Bratianu, pe fosta platforma a proiectoarelor;
Este posibil sa se fi trecut de la propulsia pe carbune la cea pe pacura dar nu am gasit date.
Echipajul a crescut la 129 oameni iar viteza maxima a scazut la 10 noduri.
Monitorul a pastrat raza de actiune de 500 mile marine dar la viteza de 8 noduri.
In urma acestor modificari, Ardeal a devenit un fel de Bratianu mai mic, mai lent dar la fel de bine inarmat.
Ardeal, dupa modernizarile din 1937-1940
La 27 iunie 1940, monitorul a primit ordin sa se deplaseze la Reni pentru a asigura ordinea in port si a proteja operatiunile de evacuare din Basarabia. Operatiunea s-a incheiat la 30 iunie cand sovieticii au patruns in oras iar „Ardeal” s-a retras spre Galati, cu navele de transport pline cu rafugiati.
In primavara anului 1941, avand in vedere planurile germane de invadare a Iugoslaviei, Ardeal s-a deplasat la Orsova unde a asigurat libertatea traficului impotriva oricarei tentative iugoslave de a bloca senalul navigabil al Dunarii. Pana dupa cucerirea Odessei, monitoarele au asigurat, prin rotatie, prezenta in portul Orsova.
La 22 iunie 1941, Ardeal, impreuna cu alte 3 monitoare si 2 vedete, formau Forta Navala Fluviala Galati, avand ca misiuni sprijinirea flancului Armatei a IV-a, contrabaterie asupra artileriei sovietice de la Giurgiulesti si monitoarelor de la Reni, impiedicarea deplasarii navelor sovietice in amonte de gura Prutului, impiedicarea debarcarilor sovietice in Delta si in Dobrogea si, daca va fi posibil, distrugerea / capturarea flotei fluviale sovietice (5 monitoare si 22 vedete).
La declansarea operatiunilor, Ardeal, impreuna cu Bratianu si o vedeta, au ocupat pozitii la gura Siretului. Prima actiune a avut loc pe 23 iunie cand navele sovietice (2 monitoare si 2 vedete) au incercat sa forteze plecarea de la Reni spre Ismail si au bombardat Galatiul, fiind respinse. Au urmat incercari repetate de evadare, respinse de monitoarele noastre, intercalate cu bombardamente asupra artileriei sovietice de la Giurgiulesti. Duelurile cu navele sovietice au continuat pana in noaptea de 9/10 iulie 1941 cand acestea au reusit sa se strecoare spre Ismail.
La 20 iulie, dupa ce navele sovietice s-au retras de pe bratul Chilia, Ardeal si Bratianu au format Detasamentul Tactic Valcov, avand ca misiune controlul accesului din Marea Neagra pe bratul Chilia, actiune pe care au desfasurat-o prin rotatie, toate monitoarele pana la 23 august 1944.
La 23 august 1944, Ardeal se afla in reparatii, la Braila sau Galati.
In noaptea de 26/27 august monitoarele au primit ordin sa plece la Giurgiu pentru a impiedica traversarea Dunarii de catre germani si pentru a captura sau distruge navele germane care se retrageau pe Dunare.
La 28 august, Ardeal si Lahovari au intrat pe bratul Borcea si au capturat 7 nave si 19 slepuri.
La 29 august, monitoarele au primit ordin sa urce pana la frontiera iugoslava, ca sa captureze sau sa distruga orice nava germana, si au continuat deplasarea pana la Turnu Magurele.
La 30 august, Ardeal si Lahovari s-au deplasat in zona Calarasi – Oltenita pentru a impiedica retragerea trupelor germane in Bulgaria.
Pe 31 august navele au primit ordin sa se deplaseze la Braila, ulterior la Reni unde navele au fost confiscate de sovietici, echipajele romanesti fiind debarcate. In final navele au ajuns la Ismail unde au fost rebotezate, Ardeal devenind Berdiansk.
Pe 20 noiembrie 1944, Berdiansk (Ardeal) a fost adus de la Ismail la Galati, pentru reparatii, ulterior fiind transferat in porturile sovietice.
In serviciul sovietic, Ardeal a suferit cateva modificari, fiindu-i marit blindajul puntii, deasupra masinilor, la 70mm.
Tunurile si mitralierele antiaeriene au fost debarcate si inlocuite cu 4 tunuri automate cal.37mm/63 70-K, asezate in configuratie romb, pe puntea superioara si pe platforma de langa tunul cal.120mm/L50 de la pupa, si 4 tunuri automate cal.20mm/70 Oerlikon MkIV, asezate in borduri, 2 pe puntea principala si 2 pe puntea superioara.
Berdiansk, ex Ardeal
In 1948 nava a intrat in conservare iar in iulie 1951 a fost restituita Romaniei.
In serviciului Marinei Militare Romane, nava a mai operat, sub denumirea M207, pana in 1959 cand a fost taiata.
Cristian Ganciu