Presedintele egiptean Mohamed Morsi a respins marti seara ultimatumul dat de opozitie si mai voalat de catre propria sa armata, refuzand sa-si prezinte demisia. Astfel ministrul egiptean al apararii il rugase pe Morsi sa puna capat protestelor prin renuntarea pasnica la putere, insa sfatul Gen. Abdel Fattah al-Sisi a fost respins.
Generalul egiptean i-a cerut presedintelui sa renunte la putere dupa ce minstrul de interne egiptean, Gen. Muhammad Ibrahim, a ordonat ca intraga structura de forte a ministerului sau, politie, informatii, etc, sa treaca imediat sub comanada miliatara, pentru ca guvernul Fratiei Musulmane nu mai reprezinta interesele poporului egiptean.
Surse militare care si-au pastrat anonimatul au declarat ca armata este gata sa preia puterea de la guvernul prezidat de Mohamed Morsi si s-o predea unui Consiliu National, format din reprezentantii cetatenilor si tehnocrati, pana cand situatia se va linistii si se vor putea organiza noi alegeri generale.
Pe de alta parte Administratia Americana se pare ca il sustine pe Morsi, atat presedintele Barak Obama cat si Seful Statului Major Inter-arme, generalul Dempsey, au avut marti dimineata convorbiri telefonice lungi si agitate cu omologii lor egipteni, in sprijinul pastrarii actualei structuri politice cu Fratia Musulmana la putere. Americanii au propus armatei egiptene ca Morsi sa-si pastreze functia si prerogativele, dar in schimb sa fie organizat un fel de guvern provizoriu sub autoritatea unui technocrat recunoscut de toata lumea. De asemenea americanii au incercat sa determine armata egipteana sa nu-i dea lui Morsi ultimatumul, sau macar sa nu-l puna in aplicare la expirarea lui.
Insa miercuri seara in jurul orei 20.00 armata egipteana l-a demis pe Morsi, a suspendat Constitutia tarii si a declarat ca vor fi organizate alegeri anticipate, atat prezidentiale cat si parlamentare. In acest moment se pare ca Mohamed Morsi este arestat si se afla in incapacitate de as sustine mandatul prezidential. La fel ca si in cazul debarcarii fostului presedinte Hosni Mubarak, favoritul pare a fi fostul inalt functionar ONU, Mohamed El-Baradei , care si de aceasta data este dat ca fiind liderul opozitiei, desi americanii se pare ca nu sunt chiar foarte incantati de el, din motive care-mi scapa.
Insa de aceasta data problema pare mult mai spinoasa decat a fost in cazul lui Mubarak. Daca atunci singurul plan era indepartarea de la putere a presedintelui, astazi Fratia Musulmana pare a fi miza tulburarilor interne, o parte importanta a demonstrantilor sustinand ca Morsi cu tot cu Fratie au cam tradat interesele Egiptului si s-au aliat cu SUA si Israelul. Sa nu uitam ca doar cu doua saptamani in urma Morsi a rupt relatile diplomatice cu Damascul si a cerut ca ambasadorul sirian sa paraseasca Cairo in cel mai scurt timp, desi Egiptul nu este implicat in razboiul sirian.
Daca Egiptul cade si el sub focul deja faimoasei “Primavare Arabe”, situatia din zona imediata Israelului poate deveni cu adevarat exploziva, tocmai datorita faptului ca razboiul civil din Siria este in toi, Libia nu mai exista si in general intreaga lume araba da in clocot, cu o diponibilitate de clocoti chiar mai rau decat acum. Datorita conflictelor din Africa de Nord cantitatea de arme disponibila pe piata neagra si calitatea lor, a crescut dramatic, iar controlul asupra arsenalelor unor intregi tari s-a evaporat.
Cu un Egipt macar nesigur, daca nu chiar ostil in urmatoarea perioada, cu un conflict sirian care nu se mai termina si in care Rusia s-a implicat adanc, cu o Libie imposibil de stabilizat si controlat, pericolul ca revoltele anti-americane si anti- israeliene sa se extinda spre cele doua bastioane americane din Africa de Nord, Iordania si Maroc, este tot mai mare. Asa cum scriam intr-un alt articol, americanii au trimis trupe in Iordania nu pentru a ajuta rebelinuea siriana, ci pentru a impiedica cu orice pret “exportul” acesteia catre Regatul Hasemit.
Daca insa Iordania nu va putea fi ferita de tulburari si va cadea si ea la randul ei sub impactul “Primaverii Arabe” situatia din Orientul Mijlociu va atinge in mod sigur si destul de repede un nivel de agitatie browniana care va crea fiori atat la Bruxelles cat si la Washington sau Tel Aviv. Cu o intreaga Africa de Nord incontrolabila, concomitent cu cresterea agresivitatii fata de Statele Unite si Israel, cu un Israel inconjurat efectiv de tari neguvernabile, sansele unui razboi total in zona cresc rapid si dramatic.
Daca pana mai ieri occidentalii in frunte cu americanii, aplaudau “democratizarea” tarilor arabe, astazi s-ar putea sa-si muste mainile cu multa convingere, pentru ca aceasta “democratizare” a insemnat in cavsi-totalitatea cazurilor instalarea anarhiei si imposibilitatea guvernarii unor vaste reginui a caror potential conflictual este imens.
Asadar daca Egiptul cade si el prada dezordinii, sansa sa vedem revolutii in Iordania si Maroc cresc semnificativ, iar in acest context ne mai trebuie doar o Turcie radicalizata si cu asta basta! Si oricum am invarti-o Morsi este si era presedintele legitm al Egiptului, ales absolut democratic, asadar ce vedem acum este, constitutional vorbind, o lovitura de stat militara. Numai ca datorita tulburarilor masive din ultimii doi ani, economia Egiptului este din ce in ce mai subreda si oricina ar prelua puterea se poate trezi dupa cateva luni cu alte milioane de egipteni in strada cerandu-i demisia! Si cercul se invarte si se tot invarte, economia se prabuseste, iar pana la urma ne putem trezi in Egipt cu un guvern de mana forte, islamist si foarte putin cooperant.
Dar democratie am vrut, democratie avem, fara sa intelegem ca sunt diferente foarte mari si semnificative intre europeni si arabi, fara sa intelegem ca democratia este de facto o inventie europeana adaptata modelului nostru de viata si care nu poate fi exportata atat de usor. Iar democratia functioneaza doar daca respectiva societate a atins un anumit nivel de educatie si independenta financiara, pe o anumita structura sociala si economica.
Si trebuie sa recunoastem ca o asfel de “efervescenta” in tarile arabe nu s-a mai vazut de foarte mult timp, iar pana cand intreaga zona va atinge un nou nivel de echilibru, s-ar putea ca stare de dezordine si potential razboi civil sa se extinda si catre alte tari, considerate pana acum stabile.
GeorgeGMT