Va propun sa ne uitam putin la organizarea unitatii de MQ-9C Gray Eagle si modul ei de folosire, asa cum a fost difuzata pe canalul Youtube al BattleOrder:
Tactics of the U.S. Army’s Deadliest Drone – YouTube
Mai jos, cateva idei care pot fi desprinse din aceasta prezentare si care eu am considerat ca ar merita retinute.
Cateva dintre tipurile de misiuni pe care le pot executa aceste aeronave fara pilot uman ambarcat:
- Recunoastere
- Supraveghere
- Lovire
- Spionaj/razboi electronic
- Releu de semnal
Daca facem abstractie de capacitatea de lovire a acestor drone, pentru restul misiunilor este foarte importanta persistenta deasupra campului de lupta, autonomia de pana la 27 de ore a UAV Gray Eagle (42 de ore in versiunea MQ-1C-25 ER) fiind esentiala si semnificativ superioara celor 9 ore ale UAV RQ-7 Shadow sau celor maxim 2,5 ore in cazul elicopterelor Apache. Este de asemenea adevarat ca Gray Eagle are nevoie de piste pregatite pentru operare, pe cand RQ-7 poate fi lansat si de pe catapulte, ceea ce compenseaza partial diferenta de autonomie: astfel RQ-7 poate fi lansat rapid mult mai aproape de front pe cand MQ-1C are nevoie de timp pentru a parcurge distanta de siguranta fata de aeroport, ceea ce duce la un timp de raspuns/reactie mult mai lung pentru ultimul. RQ-7 poate opera si de pe piste sumare cu o lungime de doar 216 metri lungime, in timp ce Gray Eagle are nevoie de 1372 metri de pista.
Mai trebuie mentionat ca ultima versiune de RQ-7, si anume M2 Nightwarden este cu 54 kg mai greu (masa totala de 330kg), capabil de un plafon de zbor de pana la 6,1km si are o autonomie de pana la 16 ore, ceea ce il apropie de capacitatile predecesorului lui Gray Eagle, si anume MQ-1 Predator. Nightwarden este compatibil cu sistemele lui Shadow (mare parte dintre componente si interfete, precum si sistemele de operare, dupa o usoara modernizare), ceea ce inseamna ca echiparea escadrilei 142 Recunoastere de la Giarmata oeprand Shadow 600 ar putea fi usor modernizata.
Pana la introducerea lui Gray Eagle, la nivel de organizare, la fiecare 2 companii a cate 4 elicoptere de atac era alocat cate un pluton a cate 4 UAV de tip RQ-7BV2 Shadow. La esalonul superior, o escadrila de 24 elicoptere de atac si recunoastere Apache beneficiaza de 3 plutoane de UAS Shadow (12 aeronave in total) precum si de o companie de MQ-1C Gray Eagle.
Altitudinea maxima de zbor de 7,6km, scoate Gray Eagle din raza de actiune a sistemelor AA MANPAD si VSHORAD, precum si a unei parti a mai vechilor SHORAD. De asemenea, distanta de lovire de pana la 8km folosind rachete Hellfire ii ofera un avantaj similar in plan orizontal.
Prin introducerea rachetelor din categoria Spike ER/NLOS (distanta 16km/32km) sau a munitiilor dirijate GBU-69 (distanta 32km) capacitatea de supravietuire ar creste simtitor, cu conditia ca senzorii sa poata detecta tinte la astfel de distante sau ca informatia sa fie furnizata de terti.
In modul recunostere/supraveghere, drona poate pastra o distanta de siguranta data de performanta senzorilor ambarcati iar altitudinea ii poate oferi o vedere de ansamblu pe care elicopterele nu o pot avea fara a se expuna. Astfel, lucrand in echipa UAV-elicopter (Man-UnManned-Teams), tintele detectate si eventual marcate de drona, pot fi lovite in afara razei vizuale de armele de pe elicopter, ambele elemente operand in conditii maximizate de siguranta.
Ca nivel de integrare intre aeronave operate uman si drone, nivelurile posibile sunt:
- UAV controlat de statia de baza care la randul ei trimite imaginile captate catre platforma aeriana operata uman
- UAV controlat de statia de baza, UAV trimite direct imaginile captate catre platforma aeriana operata uman
- UAV controlat de statia de baza, UAV trimite direct imaginile captate catre platforma aeriana operata uman, senzorii UAV fiind controlati de aceasta din urma
- UAV controlat direct de platforma aeriana operata uman, statia de baza supervizand operarea.
- UAV controlat direct de platforma aeriana operata uman in toate etapele misiunii, statia de baza nemaifiind necesara.
In mod practic se prefera pana acum operarea doar pe palierele 1, 2 si 3, majoritatea aeronavelor de atac avand maxim 2 piloti la bord, acestia avand alte misiuni principale decat operarea UAV, ceea ce duce la supraincarcarea graduala a acestora pe masura ce se adauga etapele de control al dronei. Pentru interfatarea judicioasa cu mai multe sisteme de drone si sincronizarea misiunilor aeronavei cu echipaj umane cu aceste UAS-uri, este necesara prezenta unui al treilea membru al echipajului, dedicat acestui tip de misiune.
O companie de Gray Eagle atasata la nivel de divizie este formata din 3 plutoane sprijinite de un pluton de intretinere format si el din 3 sectiuni si un punct de comanda, operarea putand fi asigurata de 2 pana la 3 locatii/piste simultan. Fiecare pluton este format din 4 aparate si 2 statii de control la sol universale (Universal Ground Control Station), fiecare statie fiind operata de aproximativ 9 militari.
Ca ritm de operare, compania poate sustine in ritm normal pana la 3 misiuni a cate 24 de ore simultan pe zi in cazul pistelor separate si 4 misiuni in cazul unei singure locatii de lansare. In cazul unui efort de intensitate ridicata, ritmul poate urca la 5 misiuni pe zi in primul caz, respectiv 6 pentru locatia consolidata.
Am gasit interesant de enumerat aceste aspecte operationale, doar pentru a intelege care este nivelul actual de integrare al unor astfel de platforme in armata americana si care este doctrina de operare, comparativ cu sistemele de drone cu care incepe sa se inarmeze si Romania si nivelul de asteptari pentru acestea in campul operational din viitorul apropiat.
Este o ocazie buna sa ne amintim si de unele dintre intrebarile ramase inca fara raspuns cu privire la integrarea si capacitatile programului Watcheeper X romanesc…
Marius Zgureanu
Citeste si:
Textron Shadow 600 si Nightwarden
UAV-uri in pachetul de ajutor american pentru Ucraina
UAV si senzori electro-optici pentru MApN
Australia cumpara UAV Integrator
Vizita oficialilor romani la Elbit Israel
Elbit Hermes 450/Watchkeeper… putina istorie
Stalker VXE, record de durata a zborului
Australia renunta la achizitia de MQ-9B
Cu ce drone se mai chinuie ucrainenii…
Airbus Zephyr – record de anduranta
Roiul dronelor, episodul II: PERDIX si ODSUAS
Gremlins X-61A si XQ-58A Valkyrie
Drone VTOL de atac Revolver 860 in Ucraina
Drona submarina oceanica… si UAS lansabil de pe submarin