Volcano este o familie de munitii ghidate, cu bataie extinsa, pentru tunurile navale de 5-inch (127mm), destinate in principal folosirii pentru suport naval de artilerie impotriva obiectivelor de la uscat.
Tehnologia este bazata pe un proiectil stabilizat aerodinamic, cu sabot detasabil, capabil sa asigure o crestere a razei de tragere pe baza cresterii vitezei initiale si a profilului aerodinamic imbunatatit prin solutia subcalibru. Aceasta solutie nu implica propulsia reactiva.
Proiectilele subcalibru sunt complet interoperabile cu toate tipurile de tunuri navale de 5-inch (127mm) si, in special, potrivite pentru Oto Melara 127/54 si pentru noul 127/64Light Weight.
Configuratia munitiei include:
– munitie neghidata, capabila sa bata 70km, cu multiple variante de incarcatura de lupta;
– munitie cu ghidaj terminal IR, cu raza marita de tragere impotriva tintelor navale, cu o bataie de 70km;
– munitie cu ghidaj inertial si GPS pentru bombardament asupra tintelor de la uscat, cu o raza de lovire de 100 km, pentru tunul 127/54, si de 120 km , pentru tunul 127/64LW.
Conform celor de la Oto-Melara programul intentioneaza sa ofere navelor de lupta capabilitatea de a lovi cu precizie, la mare distanta, tinte cu o raza cca 250m (de ex o companie de tancuri sau instalatii logistice), tinte cu o raza de cca 100 m (de ex. punct comanda brigada) si tinte de precizie, cu o raza de pana in 10 m (de ex. buncare si vehicule).
Pentru munitia ghidata, aceasta incepe o planare controlata GPS/IMU, la 60 secunde dupa tragere, cand lovitura se afla la cca 50km si la apogeul traiectoriei balistice (18km altitudine). Faza de planare dureaza intre 140-230 sec iar faza terminala, cand se executa top-attack, cu ghidaj GPS/IMU dureaza alte 10 secunde.
Pentru varianta cu ghidaj terminal IR, Oto Melara intentioneaza oferirea unei capabilitati de lovire antinava, la mare distanta, inclusiv impotriva navelor rapide de patrulare, de dimensiuni mici.
In aceasta versiune cautarea terminala a tintei incepe cand lovitura ajunde deasupra zonei tinta, la o altitudine de 2500m
In ambele moduri lovitura cara o incarcatura de lupta pre-fragmentata semiperforanta. Pentru toate variantele acuratetea loviturii este de sub 20 m.
Succesul testarilor pentru 127 mm a dus la extinderea cercetarilor si testelor pentru munitie Volcano calibrul 76mm (cca 300 turele Oto Melara 76mm se afla in serviciu in mai multe flote militare, inclusiv a noastra). La ultimele teste balistice au lovit tinte situate la 40km, fapt ce ofera capabilitati crescute navelor de mici dimensiuni (fregate, corvete, nave de patrulare) dandu-le posibiltatea sa angajeze tinte terestre si navale de dincolo de raza de tragere a artileriei adverse. Italienii spera sa introduca in serviciu munitia Volcano 76 mm incepand cu anul 2015.
Cerintele operationale pentru o o bataie extinsa, definite initial de marina italiana au fost recent impartasite si de armata de uscat italiana dar si de cea germana.
Ca o consecinta se intentioneaza extinderea familiei de munitii subcalibru la calibrul 155mm (italienii testeaza, impreuna cu germanii de la Diehl, munitii subcalibru pentru 155mm) si la calibrul 105 mm (momentan este la nivel de intentie).
Totodata, italienii si-au anuntat intentia de a NU extinde familia Volcano pentru calibre EST (152 si 122 mm).
Cercetarile pentru obtinerea unei raze de tragere marite au avut loc in mai multe tari, solutiile cele mai intalnite fiind Base Bleed care permite o extindere a razei de tragere de cca 30%, RAP (Rocket Assisted Projectile) si solutia cu eleroane de ghidaj, fara propulsie suplimentara, ilustrata cel mai bine de catre Excalibur.
Comparativ cu acestea, solutia subcalibru, stabilizata aerodinamic, cu ghidaj IMU/GPS sau IR terminal, prezinta avantajul sporului de raza de tragere (de 3-4 ori fata de 30% pentru solutia Base Bleed), al uzurii reduse a tevii tunului (fata de solutia RAP care reduce la jumatate durata de viata a tevii) si al costului (cca 40.000$/127mm si 20.000$/76mm fata de Excalibur care a pornit de la 54.000$ si a sarit de 100.000 $ pe lovitura).
De ce ne-ar interesa pe noi munitia Volcano, avand in vedere flota “numeroasa” de care dispunem?
Pentru calibrul 76mm cred ca nu e nevoie sa spunem de ce. Deocamdata nu avem decat doua sisteme Oto Melara 76mm, pe 22-uri, dar e mai mult ca sigur ca vor dota si viitoarele corvete.
Cu mici ajustari, lovitura subcalibru ar putea fi folosita si pentru tunurile 76,2mm dar nu stiu cat vor mai fi folosite aceste nave si tunurile lor in flota noastra. Poate, dupa taierea navelor, vom utiliza turelele ca artilerie de coasta (zic si eu).
Pentru calibrul 127mm aparent nu ar trebui sa avem vreum interes doar ca, foarte aproape de acest calibru, avem tunurile de 130/58 mm, vreo 75 bucati, produse la Resita, momentan in rezerva, cu o bataie de 27km (fara munitii speciale).
Cum Romania a capatat experienta din productia de munitie subcalibru stabilizata aerodinamic, cu sabot detasabil, producand munitii de acest tip, incepand cu calibrul 25mm si pana la 100mm, nu cred ca ar fi un efort extrem de mare si de costisitor pentru a adapta lovitura subcalibru de 127mm pentru tunul de 130mm. La lovitura propriu-zisa nu trebuie umblat ci trebuie adaptati sabotii detasabili pentru a se potrivi cu incarcatura de azvarlire si teava de 130 mm.
Sigur, trebuie facute foarte multe teste balistice pentru a modifica softul de calcul balistic conform noilor parametri.
Ce bataie ar avea tunul de 130mm cu astfel de munitie e greu de spus. Am putea face babeste, cu o mare marja de eroare: daca pentru tunul de 127/54 obtinem 100 km iar pentru tunul 127/64 obtinem 120 km, pentru tunul de 130/58 (cu o incarcatura de azvarlire cu cca 5% mai mare) am putea obtine o bataie de 110-113km dar asta nu se va putea stabili exact decat dupa teste repetate.
Ce ar insemna asta?
Ar putea insemna o revitalizare a programului ATROM, utilizand calibrul 130mm in loc de 155mm, mai usor cu cateva tone, cu o bataie si o cadenta mai mare de tragere, o crestere a mobilitatii si o reducere importanta a costurilor sistemului.
Un astfel de sistem, cu o bataie in jurul a 100 km, ne-ar putea oferi o aparare de coasta cu bataie mai mare decat a sistemelor mobile Styx, cu o mobilitate mai mare si cu o “speranta de viata” mult mai mare in caz de conflict. Sistemul datalink si raza mare de tragere le dau posibilitatea de a se dispersa pe distante mari, efectuand, coordonat, trageri precise asupra unei tinte navele (de exemplu putand sa loveasca o tinta navala, in fata Constantei, avand un tun amplasat la Mangalia, unul la Medgidia, unul la Murfatlar, altul la Cogealac, Corbu etc.)
Ca utilizare in operatiunile terestre, sistemul poate oferi o solutie de combatere a artileriei cu bataie lunga, a suparatoarelor Smerch, Uragan si alte MLRS, la fel cum poate lovi sistemele, punctele de comanda, comunicatii, depozitele si elementele de infrastructura, adanc in spatele liniei frontului.
Combinat cu sisteme de detectie a radarelor antibalistice (statii gonio) sistemul poate lovi aceste radare, inainte ca ultimele sa poata sa-si stranga catrafusele si sa-si schimbe pozitia.
Un succes al unei astfel de adaptari ne-ar da posibilitatea ca, atunci cand cand italienii vor omologa munitia de acest tip pentru calibrul 155 mm, sa putem efectua adaptarile necesare pentru 152mm si, mai tarziu, cand vor introduce munitiile pentru 105mm sa putem face adaptarile pentru 100mm, pentru tancuri si tunuri AT.
Ca vom cumpara munitii si vom face adaptari sau vom cumpara licente si vom face modficari sau, pur si simplu, vom face reverse engineering pentru calibrele noastre ori vom dezvolta munitiile in baza propriilor cercetari este mai putin important.
Important este sa ne miscam pentru ca toata lumea incearca sa mearga in aceasta directie si nu este bine sa ramanem in urma.
Eroul Bula