Recunosc că în ultima vreme am tot citit despre luptele navale purtate în timpul Războaielor Napoleoniene iar articolul de astăzi se încadrează tot în acea epocă, mai precis imediat după ce bătălia de la Trafalgar s-a încheiat cu victoria Marinei Regale a Angliei.
Goeleta cu gabieri Recouvrance, ca să înțelegeți despre ce vorbim în articol…
Este foarte greu să ne imaginăm astăzi, în epoca internetului și a știrilor care ne parvin imediat ce s-au întâmplat sau chiar în timp ce se întâmplă, cum circula informația la începutul celui de-al XIX-lea secol. Practic, poșta, ordinele sau știrile despre rezultatul unor bătălii erau transmise cu ajutorul navelor specializate și al celor care efectuau curse regulate. Englezii le denumeau „Packet boats”. Navele specializate folosite în acest scop de Marina Regală erau de obicei nave foarte rapide, fregate, slupuri de război, bricuri, goelete (schooner la țările anglo-saxone) sau cutere.
Ca să ne apropiem de subiectul articolului de azi, goeleta sau schooner-ul (l-am văzut uneori scris în română ca „scuner” sau chiar „șuner”) este o navă rapidă, definită de greementul său: cel mai adesea două catarge / doi arbori, cel din prova (trinchetul) mai mic decât cel din pupa (arborele / catargul mare) cu bompres și vele pe straiuri – focuri în prova, randă mică trapezoidală pe trinchet și randa mare trapezoidală pe arborele mare. Unele goelete (voi folosi denumirea românească preluată din franceză) aveau și vele pătrate pe arborele trinchet caz în care erau denumite goeletă cu gabier. Pentru cei care-și mai aduc aminte, „Speranța” lui Anton Lupan („Toate pânzele sus!” de Radu Tudoran) era o goeletă. În fine, cei care vor să vadă ce înseamnă o goeletă pot găsi mai multe detalii, inclusiv o poveste frumoasă, așa de sâmbătă dimineață, într-un articol mai vechi publicat pe rnhs.info dând un simplu click aici.
Goeletele erau nave rapide caracterizate de capacitatea lor (superioară navelor cu trei catarge și vele pătrate) de a naviga bine și cu vântul din față. Erau preferate adesea de oameni care se… grăbeau: contrabandiști, traficanți de sclavi, corsari sau pirați dar și de marinele militare ale vremii pentru acțiuni de recunoștere, transportul ordinelor și al poștei militare etc șamd
Murătura, pe numele ei englezesc, HMS Pickle este goeleta care a dus acasă în Anglia vestea bună a victoriei de la Trafalgar dar și vestea proastă a morții lui Nelson. Povestea pe larg în cele două documentare de mai jos, din păcate doar în engleză, fără subtitrare.
Probabil că marinarii din ziua de astăzi ar considera condițiile de la bordul goeletei complet inacceptabile, de-a dreptul inumane. Imaginați-vă (de altfel reiese și din documentar) vreo 40 de oameni (doar bărbați, pe vremea aia femeile aduceau ghinion 🙂 ) trăind, muncind și luptând pe o ambarcațiune de vreo 25 m lungime, aproape 6 m lățime și un deplasament de circa 130 tone, dotată cu opt caronade de 12 livre. HMS Pickle avea două punți, niciuna dintre ele având înălțimea necesară pentru a sta în picioare în interior…