Mărturisesc că, inițial, am vrut să fac un articol cuprinzător, exhaustiv, despre Victory, Nelson și apogeul naval al războaielor napoleoniene, Trafalgar. Nu că nu aș fi știut în mare despre ce este vorba, dar, curând, am realizat că realmente au curs râuri de cerneală pe acest subiect iar eu nu aș fi putut aduce mare lucru în plus…
În cursul documentărilor mele pe acest subiect am găsit cele două documentare de mai jos și am realizat că, văzându-le, poți să înțelegi foarte multe despre marina britanică a acelor vremuri. Pentru că, deși mai toată lumea vorbește despre Nelson și bătălii, dezbate strategii etc ș.a.m.d. mult mai puțină lume vorbește despre ce însemna construcția și operarea unei nave de linie din clasa I așa cum era His Majesty’s Ship Victory.
Împătimit cititor al romanului istoric, am dat la un moment dat peste odiseea Aubrey & Maturin a lui Patrick O’Brien, cărți pe care le-am citit cu o aviditate de care nu mai dădusem dovadă din liceu (și au trecut mulți ani de atunci…). Am redescoperit o lume în aparență romantică, în realitate o lume extrem de dură, plină de neajunsuri și suferințe, însă o lume extrem de interesantă. Ca o scurtă paranteză, sunt curios cum ar reacționa niște marinari militari din ziua de azi dacă mâine ar fi brusc teleportați pe o fregată de secol XVIII… 🙂
Am ales să public acest articolaș într-o zi de weekend pentru că cele două documentare chiar merită să fie urmărite integral, în tihnă, la o cafea/răcoritoare/bere, cei mai norocoși dintre noi de undeva de pe o plajă, la umbră, cu marea susurându-le la picioare…
O navă de linie precum Victory era în secolul al XVIII-lea nava capitală – „capital ship” a vremurilor sale, așa cum a fost cuirasatul în Primul Război Mondial, portavionul în cel de-Al Doilea Război Mondial sau submarinul cu propulsie nucleară și rachete balistice intercontinentale (nucleare și ele, se înțelege) în zilele noastre. Arma navală supremă!
Dacă Revoluția Industrială a apărut în Anglia (și aici sunt interesant de văzut motivele și cauzele pentru care această revoluție s-a declanșat mai întâi în Anglia și nu în Franța sau statele germane), dominația mondială a majestăților sale britanice a fost desăvârșită și menținută (Pax Britannica) cu ajutorul Royal Navy, după ce micul-mare împărat a fost învins și convins să se retragă.
Războaiele napoleoniene au fost corolarul evoluției Royal Navy, evoluție începută cu victoria împotriva Invincibilei Armada trecând prin rușinea administrată de Michiel Adriaenszoon de Ruyter și finalizată cu înfrângerea completă a Franței micului împărat, un om care n-a înțeles niciodată valoarea marinei militare. După acest război, Royal Navy nu a mai avut rival pe mare, cam în același mod în care astăzi, US Navy nu are rivali pe mare. Spre deosebire de alte națiuni europene profund implicate în războaie continentale, Anglia a înțeles de unde vine puterea supremă: inovație și tehnologie, cadru politic și juridic adecvate dezvoltării, progresului și comerț, care comerț înseamnă și în sfânta zi de azi transporturi maritime și, pe cale de consecință, mări libere și controlul acestora. Un lucru atât de simplu și pe care totuși atât de puțini l-au înțeles cu adevărat, unii probabil că niciodată (a se citi furnizori regionali de securitate).
Revenind la Victory, exponenta puterii Royal Navy, o întreagă pădure a fost tăiată pentru a asigura construcția ei și nenumărați oameni au fost luați cu arcanul la oaste pentru a asigura manevrarea și navigația sa.
Închei doar prin a constata că Royal Navy de azi nu este decât o palidă imagine a Royal Navy din timpul lui Nelson, Churchill sau din timpul Războiului Rece.
Extinzând, aș putea opina că 30 de ani de pace și bunăstare și-au lăsat o amprentă dureroasă asupra marinelor militare occidentale iar astăzi, Europa nu este în stare să disloce mai mult de 3-4 nave în același timp într-una din cele mai fierbinți zone – Marea Roșie. Unii chiar s-au făcut iremediabil de râs în acest proces. Să sperăm că am ajuns la fundul sacului și că această nefericită tendință s-a oprit și și-a inversat cursul.
Sper să vă placă, în special lui @Dinu care citea cărțile lui O’Brian și avea dificultăți cu traducerea numeroșilor termeni maritimi. Măcar acum va ști ce semnifică fiecare denumire… 🙂
Vizionare plăcută!
P.S. După cum știți, HMS Victory poate fi vizitată la Portsmouth Historic Dockyard, UK.