Titlul poate părea o exagerare pentru unii dintre voi, caicul și șaica fiind denumiri turcești. Explicația este simplă: pe măsură ce influența otomană în cele două principate românești a crescut, terminologia specific marinărească și întreg vocabularul aferent s-au „otomanizat”, denumirile turcești fiind adoptate în limbajul de profil românesc. Nu este ceva ieșit din comun, același lucru s-a întâmplat și după Unirea Principatelor atunci când au fost puse bazele marinei moderne iar terminologia marinărească a schimbat termenii turcești cu cei italieni sau francezi.
Vă invit la o incursiune în trecutul navigației autohtone, cu informații despre principalele caracteristici tehnice ale caicului și șăicii, mențiuni din cronicarii turci cu privire la flotele principatelor românești, Moldova și Țara Românească, precum și expediții surprinzătoare ale corabiilor moldovenești în afara Mării Negre.
Despre toate acestea puteți citi pe rnhs.info accesând acest link.
Lectură plăcută! 🙂
Nicolae