Desi Spania nu este chiar o tara bogata (a patra economie a UE), daca o comparam cu primele trei: Germania, Franta si Italia (mai ales la nivel de structura si performanta economica), este la nivel mondial o natiune extrem de serioasa. Iar daca ne uitam la programele spaniole de achizitii militare nu avem decat de unde invata (noi romanii) ca si din gradul ridicat de absorbtie a fondurilor europene.
Cine a fost prin Spania stie ce infrastructura de foarte buna calitate au ibericii, ce autostrazi, drumuri nationale sau cai ferate.
Revenind la “necazurile” spaniolilor, ei, bine, Madridul este membru in consortiul care fabrica avonul de transport de mare capacitate Airbus A 400M. Pornit greu, cu depasiri de termene si buget, a trecut vremea si A 400M a atins o anumite maturitate operationala, bolile copilariei au fost lasate in urma iar astazi “greul” Airbus isi face treaba fara probleme.
A 400M poate face cam orice iti da prin cap, transport de toate felurile, alimentare in aer si poate fi configurat precum un joc LEGO.
Spania a comandat 27 de aeronave dar prin 2013 ministerul apararii de la Madrin a gasit de lucru doar pentru 14 avioane, restul de 13 bucati vor fi insa platite, desi la acest moment nu stie ce se va face cu ele.
Cel de-al treisprezecelea A 400M a fost deja livrat fortelor aeriene regale spaniole pe 13 iulie, in timp ce cel de-al 14lea va sosi in mai 2023. Pana aici toate bune, “necazul” vine din faptul ca nu se stie ce vor face cu restul de 13 unitati care vor fi livrate intre 2025 si 2030.
Madridul se gandeste sa le vanda cu atat mai mult cu cat A 400M are ceva clienti, se vinde relativ bine dar clubul clientilor potentiali de A 400M nu este atat de mare din motive obiective cat si subiective.
La capitolul motive obiective avem faptul ca acet tip de aparate grele de transport sunt in general scumpe la achizitie si au costuri de operare destul de piperate. In plus, ai nevoie de o baza aeriana dedicata, mecanici, ingineri, piese de schimb. Nu orice natiune africana isi permite sa opereze A 400M sau C 130 J, nu mai discutam despre C-17 Globemaster III.
Subiectiv vorbind, A 400M sufera de aceeasi “boala genetica” de familie europeana: costuri mari cu operarea si intretinerea precum toate sistemele de armament (pe zona aero) dezvoltate de europeni. Acum nu stim daca A 400M detine recordul mondial la ora de zbor per km, nu stim daca este in relatii apropiate cu fratele sau Eurofighter (asta detine mama tuturor recordurilor la costul orei de zbor), dar ce stim sigur este faptul ca A 400M nu este de nasul orisicui, trebuie bani multi.
Astfel incat, subiectiv si obiectiv, piata acestor aparate nu este una foarte larga (precum aparatul de transport militar mediu curier al Airbus, C-295) si vanzarile catre alti clienti decat membrii consortiului care-l fabrica merg binisor, dar nu sparg gura targului.
Daca Spania va putea sa vanda cele 13 aparate A 400M ramane de vazut, oricum, privita din perspectiva romaneasca tot sa ai astfel de intrebari existentiale. Noi, tragem de C 130B/C, sapte C-27J Spartan si cam atat. Ar avea Romania ce sa faca cu cateva A 400M?! Evident ca da, ne-am permite sa le operam in conditii normale? Ei bine, chiar nu stiu sa raspund la aceasta intrebare, s-ar putea ca Airbusul turbopropulsor sa fie peste posibilitatile noastre financiare.
Cu toate acestea Airbus A 400M este un avion superb, care denota personalitate. Greu sa-l uiti daca ai avut exceptionalul noroc sa-l vezi de aproape.
In acelasi timp discutiile, care pareau inchise, despre o eventuala achizitie a F 35A mocnesc tacut, dar nu au disparut cu totul. Desi Madridul a fost categoric in declaratii: “Nu ne trebuie noua F 35A, noi mergem pe Eurofighter si viitorul avion european de generatie a V-a!”, lucrurile nu s-au stins de tot, cu atat mai mult cu cat toata lumea este de acord ca la un moment dat vor trebui sa cumpere macar F 35B intru inlocuirea batranelor AV-8 Harrier de pe unicul portavion spaniol.
GeorgeGMT