Desi pe 18 noiembrie guvernul german a anuntat ca un acord industrial in programul NGF a fost atins lucrurile nu stau deloc asa.
In acelasi timp, directorul general al Dassault Aviation, Éric Trappier, a fost chiar mai dur cand, pe 21 noiembrie, a declarat sec, ca anuntul facut de guvernul de la Berlin este doar: “pseudo political announcement that has been made.”
Pe 25 noiembrie, premierul francez, doamna Elisabeth Borne, a spus – in cadrul unei conferinte de presa comune cu cancelarul german Olaf Scholz – ca s-ar fi ajuns la un acord intre Airbus Defense & Space (Germania) si Dassault Aviation.
Insa, extrem de prompt, un purtator de cuvant al celor de la Dassault, raspunzand unei intrebari de la Reuters, a negat ca asa ceva s-ar fi intamplat. Cele doua companii nu au facut progrese si nu s-au inteles deloc.
Deocamdata francezii nu se inteleg cu germanii si spaniolii pentru distribuirea “sarcinilor de serviciu” in faza 1B a programului. O problema aparte ar fi zona sistemelor de control al zborului. Francezii nu renunta la proprietatea lor intelectuala, iar germanii nu accepta asa-zisele “cutii negre”.
Aceste probleme persista de aproape doi ani si nu exista deocamdata nici o licarire de speranta intru depasirea lor. Este de facto o problema structurala.
Astfel ca francezii cauta solutii de avarie sau macar un plan “B”, iar Adunarea Nationala franceza a inceput probabil sa se gandeasca ca atunci cand Éric Trappier vorbea despre un plan “B” in relatia cu germanii si spaniolii avea bietul om mare dreptate.
In proiectul de buget pentru anul fiscal 2023 a aparut un amendament, modest deocamdata – doar 10 milioane de euro – pentru demararea unui studiu de fezabilitate pentru finantarea de catre partea franceza – fara nicio colaborare – a dezvoltarii si fabricatiei unui viitor aparat de noua generatie.
Si chiar daca efortul financiar pare mare, discutam probabil de foarte multe miliarde de euro, deputatii francezii au in vedere pastrarea capabilitatilor industriei de aparare franceze ca si apararea drepturilor intelectuale ale acestei industrii, adica exact “cuiul lui Pepelea” cu care germanii nu sunt de acord. Prin “drepturi intelectuale” trebuie sa intelegem de fapt experienta tehnologioca dobandita de francezi in zecile de ani de cand isi fabrica singuri avioanele de lupta.
Ar putea insa ca acest amendament sa fie foarte serios, iar francezii sa-si faca deja planurile de retragere din programul SCAF sau sa fie doar un raspuns catre Bundestagul german care de curand a adoptat o rezolutie prin care cere guvernului german sa tina cont de interesele industriale germane atat in programul SCAF cat si in programul franco-german pentru tancul viitorului – MGCS.
Ori cu asemenea intentii ostile de ambele parti foarte greu sa se ajunga la un acord sincer si de durata. In principiu, tancul ar fi al germanilor cu Berlinul sef, in timp ce SCAF ar fi al francezilor, ca natiune-lider.
Insa de peste doi ani cele doua programe nu fac altceva decat sa bata pasul pe loc, iar timpul trece, F 35 se maturizeaza, iar americanii lucreaza deja la alte doua programe pentru aparate de generatie a VI-a, unul pentru fortele aeriene si altul pentru US Navy.
Evident ca nici Marea Britanie & Co nu sta pe loc in programul Tempest desi nici acolo nu se intrevad colaborari prea usoare.
GeorgeGMT