PACSCAT
Inca un episod despre navele pe perna de aer cu pereti laterali rigizi. Pentru o introducere, de citit episodul 2.0.
2002: La ceva timp dupa ce romanii au renuntat la proiectul unei nave fluviale rapide, un consortiu european condus de firme britanice, la care se adauga parteneri germani si olandezi au obtinut finantare europeana pentru studiul fezabilitatii folosirii navelor pe perna de aer cu pereti laterali rigizi pentru transportul de marfuri pe Rin si Dunare. Proiectul se baza pe conceptul PACSCAT (Partial Air Cushion Supported CATamaran) al firmei britanice IMAA Ltd.
Ca exemplu de realizare practica, durata calatoriei de la Constanta la Passau ar fi fost redusa la 3 zile, mai putin de jumatate fata de timpul necesar unei barje. . Se urmarea crearea unei alternative la transportul rutier.
2007: QinetiQ (baietii destepti ai industriei de aparare britanice) semneaza un contract cu Ministerul Apararii UK pentru dezvoltarea unei nave de debarcare pe baza aceluiasi concept al IMAA, constructorul fiind Griffon Hoverwork Ltd, cunoscut prentru navele sale pe perna de aer, despre care am scris deja aici.
2009: Demonstratorul este construit si incep primele teste, nava fiind livrata MoD pentru evaluare in 2010.
Testele au fost finalizate cu succes si se asteapta o fereastra bugetara pentru a se incepe productia, proiectul fiind unul la care RN se uita cu prioritate.
Departe de a fi limitate la rolurile de carausi fluviali sau maritimi, stabilitatea la viteze mari a navelor tip PACSCAT le face folositoare inclusiv drept platforme de lansare a rachetelor, de vazut exemplele clasei Bora rusesti (doua unitati stationate la Sevastopol) sau Skjold norvegiene.