Dupa ce ne-a prezentat marea sa descoperire, cu reducerea la jumatate a dobanzilor la credite, timp de doi ani, Liviu Voinea s-a hotarat sa dea un branci decisiv (am vrut sa zis impuls) ca sa porneasca si mediul privat din loc.
Ce i-a mai trecut prin cap?
Pai i-a trecut cam asa:
Daca ai o firma, sau infiintezi una noua, si creezi cel putin 20 de locuri de munca, statul iti va plati jumatate din costurile totale cu salariile pentru aceste locuri nou create. Schema se aplica timp de sapte ani.
Hai sa vedem cam ce inseamna asta in banuti:
Am, sa zicem, un atelier de mobila cu 30 oameni si mai angajez 20, pe un salariu brut de 860 lei, adica aproape de salariul minim (l-am luat asa pentru ca l-am gasit gata calculat pe site-ul http://www.calculatorsalariu.ro/)
Asta inseamna cheltuieli totale lunare cu salariul de 1100 lei din care 644 lei reprezinta salariul net al angajatului si 456 lei reprezinta contributii colectate de stat.
Pentru cei 20 de noi angajati sumele lunare sunt:
Cheltuieli totale: 22.000 lei;
Venituri nete salariati:12.880 lei;
Contributii colectate de stat: 9120 lei;
Eu platesc normal salariile si contributiile si, trimestrial, merg la finante (cred) cu statele de plata si, probabil, copiile OP-urilor pentru contributiile la bugete, iar statul imi returneaza jumatate din cheltuielile totale.
Adica eu cheltui trimestrial: 66.000 lei din care 38.640 lei salarii nete si 27.360 lei contributii la bugete.
Statul imi da inapoi jumatate din cheltuielile totale, adica 33.000 lei si, aparent, ramane descoperit cu 5.640 lei (33.000 – 27.360).
De ce spun aparent? Pentru ca, la fel cum a stabilit sumele de 500 lei pentru reducerea de rata si 200 lei pentru creditul fiscal (vorbesc de programul de rate reduse pe 2 ani), si aici au facut un calcul destul de simplut care suna cam asa:
Cei 38.640 lei net castigati de noii angajati vor fi folositi, in principal, pentru plata utilitatilor si pe mancare (vorbim despre niste amarasteni platiti aproape cu salariul minim). Exceptand painea, toate bunurile si serviciile platite de ei sunt purtatoare de TVA 24%, adica din cei 38.640 lei cheltuiti de angajati, cca 7.400 lei vor reveni statului din TVA.
Mai departe: scadem TVA-ul din suma cheltuita de salariati si ne raman cca 31.240 lei reprezentand bunuri si servicii realizate de companii ale caror cheltuieli cu salariile reprezinta (luam o valoare aproximativa) cca 40% din cifra de afaceri. Adica, din 31.240 lei, cheltuielile totale cu salariile reprezinta 12.496 lei din care aproximativ 41,45% inseamna contributii la bugete sau, mai precis, alti 5.180 lei pe care-i incaseaza statul.
Pe scurt fata de gaura initiala de 5.640 lei statul castiga 7.400 lei din TVA si 5.180 lei din contributiile la bugete ale firmelor, aferente valorii cumparaturilor facute de unde angajatii mei.
Una peste alta, pentru cei 20 de angajati ai mei statul iese pe plus cu 6.940 lei pe trimestru sau 27.760 lei /an.
Observatii:
1. Cred ca eroarea consta in faptul ca noii mei angajati mancau si faceau cumparaturi si cand erau someri (evident, sume mai mici) deci s-ar putea ca suma castigata anual de catre stat sa fie cel mult o treime din ce au estimat. Totusi, de dragul calculelor, mergem pe varianta initiala.
2. La calculul incasarilor statului din cheltuielile angajatilor nu am luat in calcul, pe de-o parte, cumparaturile fara bon fiscal si, pe de alta, viteza de rotatie a capitalului, in special la comertul cu produse alimentare si bunuri de larg consum. Una peste alta, aici eroarea nu ar trebui sa fie prea mare dar persista problema de la observatia 1.
Daca tragem linie vedem ca:
Statul si-a marit incasarile cu 27.760 lei pe an iar eu mi-am redus costurile cu forta de munca cu 132.000 lei pe an adica o caruta de bani, bani cu care voi achizitiona bunuri si servicii din care, din nou, statul ia 25.548 lei din TVA si cca 17.650 lei din contributiile la salarii ale furnizorilor mei de bunuri si servicii, aferente achizitiilor facute de mine (calcul similar cu cel de mai sus).
Per total, statul isi creste incasarile anuale cu 70.958 lei daca eu intru in program cu muncitorii mei.
Frumos? Frumos!
Unde-i hiba?
Pai hiba consta in faptul ca eu nu am motive sa-mi maresc numarul de angajati (nu am piata de desfacere si contracte suficiente) dar sunt foarte interesat de schema. Cum fac sa ma lipesc de bani?
Metoda I
Am un foarte bun prieten, pe care-l pun sa infiinteze o firma, cu acelasi profil cu a mea. Eu trag obloanele la firma mea, dau muncitorii in somaj dupa care ii angajeaza prietenul la firma lui. Daca tot n-am activitate ii inchiriez spatiul meu de lucru, cu o chirie care sa acopere, cel putin, impozitele pe teren/cladiri, ratele/amortizarile utilajelor.
Hai sa vedem ce inseamna:
Firma prietenului va avea 30 noi angajati, cu salarii brute de 860 lei.
Cheltuielile lunare vor fi 33.000 lei din care 19.320 lei salarii nete si 13.680 lei contributii la bugete.
Pe trimestru vom avea:
Cheltuieli totale: 99.000 lei;
Salarii nete: 57.960 lei;
Contributii la bugete: 41.040 lei;
Prietenul se duce cu statele de salarii si copiile OP-urilor cu contributiile iar statul ii returneaza 49.500 lei.
Ce inseamna asta? Statul nu incaseaza nimic pentru ca nu sunt contributii noi, muncitorii fiind aceiasi pentru care se plateau deja salarii si contributii de catre firma mea, dar plateste trimestrial 49.500 lei adica 198.000 lei pe an. Abia din banii astia recupereaza 38.322 lei din TVA si 26.474 lei din contributiile la bugete ale furnizorilor de bunuri si servicii spre care vor fi cheltuiti cei 198.000 lei.
Concluzionand, anual trag statului o teapa de 133.204 lei adica vreo 30.000 Euro.
Poate nu e mult dar pentru un atelier parlit este mai mult decat bine.
Ganditi-va ca miscarea asta se poate face in alt domeniu, cu salarii la nivelul celui mediu pe economie (ca sa exploatam la maximum facilitatea) si cu 60 sau 100 de angajati.
In privinta relatiei cu prietenul, stiti cum se rezolva: contract de imprumut, legalizat la notar, din care reiese ca are sa-mi dea o suma de bani de ordinul X, ca sa nu-mi faca surprize. Evident, va avea si el un salariu atractiv (500-600 Euro lunar).
La sfarsitul perioadei de aplicare a schemei (se vorbeste despre 7 ani dar nu sunt sigur) imi cesioneaza firma sau, daca schema mai este valabila si atunci, o inchide si facem miscarea in sens invers, eu fiind cel care creeaza noi locuri de munca.
Metoda II
Daca nu am gasit omul care sa se bage in afacere si/sau vreau sa maschez mai bine miscarile, ca sa-i incurc pe cei de la fisc, pastrez 10 oameni iar pe ceilalti 20 ii dau in somaj si-i angajeaza un prieten de-al meu care are o firma de reclama, materiale publicitare si papetarie, ei figurand in contracte ca agenti publicitari/agenti distribuitori etc dar, in realitate, ei raman si lucreaza in atelierul meu.
Plata salariilor catre ei o maschez sub forma unor plati catre prieten, pentru livrari fictive de papetarie si birotica si pentru distributie fictiva de flyere.
In momentul incasarii subventiei de la buget prietenul imi va vira banii sub forma unor plati pentru livrari fictive de mobila sau va vira banii unei a doua firme, pentru servicii fictive de service calculatoare, a doua ii va vira catre a treia pentru servicii fictive de curatenie iar a treia mi-i va vira mie pentru livrari fictive de mobila.
In cazul asta, vorbind doar de 20 de oameni, teapa anuala va fi de doar cca 89.000 lei din care trebuie sa mai scad diferenta de TVA pentru ca am platit cheltuielile salariale +TVA (factura de papetarie, flyere) si am incasat jumate din cheltuieli+TVA (factura de mobila), adica cca 31.000 lei/an. Raman cu un profit (teapa) net de 58.000 lei /an dar, repet, vorbim despre numar minim de angajati si salariu minim. Ce castiga firmele partenere? Aranjam un 5% pentru nimic, le mai deschidem niste usi etc.Oameni suntem.
Cum se pot contracara astfel de actiuni?
Pai simplu, cu ANAF-ul si cu ITM-ul …… si aici intervine politicuuuuul 🙂 )))))
Daca sunt firma de partid sau nu sunt dar cotizez la partid controalele vor fi rare si anuntate in prealabil, inclusiv cele inopinate, si, in plus, voi avea prioritate la programul de restituiri. Va dati seama ca si sefii de la finante si ITM stiu ca vin alegeri si poate mai doresc sa ramana in functie si in mandatul urmator. Care poate …. sigur doresc !
Daca sunt de capul meu, mai bine nu intru intr-o astfel de combinatie pentru ca se termina cu bulau.
Schema este simpla: responsabilul cu finantele din filiala partidului la putere face rost de lista cu firmele din judet intrate in program si-i ia la sentiment.
Update
Metoda III
Nu ma incurc cu niciun prieten si nici nu fac circuite financiare cu alte firme.
Ma duc pe la cunostinte si prieteni, de preferinta detinatori de popasuri turistice si restaurante cu terasa si-i rog sa-mi trimita cereri de oferta pentru mobilier de terasa. Eu, momentan, nu produc asa ceva ci mobilier pentru bucatarie si scoli (sa zicem).
Angajez cei 20 de oameni suplimentari pentru noua activitate pentru ca, nu-i asa, piata este interesata de mobilier de terasa.
In paralel, incep sa concediez din cei 30 initiali, pastrandu-i pe cei mai buni 10 si trimitandu-i in somaj pe palmasi, auxiliari, femeia de serviciu etc. Nu fac asta din prima luna ci treptat, in decursul primului trimestru de functionare a schemei.
Am justificare pentru angajarea celor noi iar statul nu-mi poate impune sa-i pastrez pe cei vechi (imi poate impune conditii sa-i pastrez doar pe cei noi).
Teapa data statului este similara cu cea prezentata la Metoda I.
In afara de faptul ca proiectul este extrem de vulnerabil la frauda mai are o mare problema: DISTORSIONEAZA PIATA si ar fi normal ca sa-si bage nasul si Consiliul Concurentei.
Sa explic:
Sa spunem ca lansez, de buna credinta, o afacere in domeniul productiei de BEM (balabuste electro-magnetice).
Pe piata BEM parametrii medii ai unei afaceri suna cam asa:
Pretul mediu al BEM este de 100 lei;
Profitul mediu al afacerii cu BEM este de 15% din CA (cifra de afaceri);
Costurile cu forta de munca reprezinta 40% din CA;
Adica, din pretul de 100 lei / BEM, 15 lei reprezinta profitul iar 40 lei reprezinta costurile cu forta de munca.
In momentul in care demarez afacerea castigul statului ar trebui sa aiba o structura similara cu cea prezentata la inceputul articolului, la care sa se adauge si impozitul pe profit pentru ca am 15% profit (presupunem ca nu reinvestesc profitul ca sa nu complicam si mai mult).
Totul ar fi perfect dar ……. eu nu sunt singur pe piata.
Pe piata mai sunt si alti producatori si, daca ma duc sa vand BEM tot cu 100 de lei nu ma va baga nimeni in seama, pentru ca sunt un necunoscut, nu reusesc sa vand, trag obloanele si ma pune si statul sa platesc inapoi subventia.
Ce fac?
Pai profit de faptul ca statul imi returneaza 20 de lei din cei 40 cheltuiti cu forta de munca si reduc pretul la BEM la 80 de lei. Structura de pret va fi:
Costuri cu forta de munca: 20 lei (40-20);
Alte costuri: 45 lei;
Profit: 15 lei
In felul asta vand cu 20% sub pretul pietei si, cu un marketing destept, imi fac loc pe piata.
In plus, obtinand acelasi profit la o CA redusa cu 20%, imi imbunatatesc ratele de profitabilitate (cu 25%) si rentabilitate (cu 30%) si-mi cresc sansele sa iau credite de la banci.
Deja statul va incasa cu 20% mai putin TVA (fata de estimari) din vanzarea produselor mele.
Ce vor face concurentii?
Daca am spus ca profitul mediu pe domeniul asta de activitate este de 15% iar eu am redus preturile cu 20% inseamna ca i-as obliga sa vanda in pierdere ca sa mai poata concura cu mine.
Solutia 1
Concurentul se uita la structura costurilor si incepe sa le impinga in jos, reducand concomitent si rata profitului, pentru a-si alinia preturile cu cele oferite de mine.
Cam asa:
| Parametru |
Initial |
Dupa aliniere |
| Cost forta de munca |
40 |
35 |
| Alte costuri |
45 |
40 |
| Profit |
15 |
5 |
| Pret |
100 |
80 |
Ce inseamna asta pentru bugetul de stat:
- incasarile din impozitul pe profit se reduc de trei ori;
- incasarile din TVA se reduc cu 20%;
- incasarile din contributiile cu forta de munca se reduc cu 8.75% si, aditional, vor aparea si niste someri care vor trebui platiti de la buget;
- incasarile din TVA si contributiile aferente celorlalte costuri de productie scad cu cca 8.9%;
Solutia 2
Concurentul apeleaza la una din metodele de fraudare prezentate mai sus si statul va iesi in castig de la mine dar isi va lua teapa de la el.
Solutia 3
Concurentul isi baga picioarele si inchide afacerea. Statul nu mai pupa incasari din TVA, impozit pe profit, contributii la bugete dar, in schimb, se alege o liota de someri care trebuie platiti.
Solutia 4
Concurentul incearca un timp Solutia 1 dupa care se orienteaza catre Solutia 2 sau Solutia 3.
Indiferent de solutie, statul se alege cu gaura la buget si cu mediul concurential distorsionat.
Sigur, orice iesire de pe piata e inlocuita de un alt concurent dar, dupa ce apele se linistesc, statul se va trezi cu un sector BEM redus cu 20% (datorita reducerilor de preturi) reducere foarte putin compensata de cresterea cantitativa a vanzarilor (nu suntem in perioada de expansiune economica, doar ne taram). Asta inseamna, cum am explicat la Solutia 1, reduceri de incasari la buget.
Ce e mai rau, o parte din piata va fi formata din producatori onesti care aduc sporuri de incasari la buget dar majoritatea pietei va fi formata din cei care vor frauda, vreme de 7 ani, schema financiara, producand alte gauri la
Probabil ca pentru un socialist ca Voinea o schema care sa reduca preturile la un produs cu 20% este o victorie pentru poporul proletar dar, cand se va trezi, de preferinta dupa alegeri, ca s-a produs o gaura imensa la buget ne va tranti niste impozite de ne vor sari ochii.
N-ar fi nici prima si nici ultima data cand o patim de la politicieni.
O metoda sigura de a rezolva problema banilor pentru campania electorala.
Ma intreb: Voinea e doar cazut din pom si nu si-a dat seama ca programul e puternic deschis pentru frauda sau a facut programul special pentru a asigura bani de campanie pentru partid?
Eroul Bula