Despre tratate
Spuneam la un moment dat că, în ziua de azi, o bâtă lungă face cât un tratat bun. România are experiența perioadei interbelice când a desfășurat o amplă activitate diplomatică menită să securizeze granițele României Mari. Cât de bine au funcționat aceste tratate am văzut în 1940 când am pierdut Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței, Transilvania de Nord și sudul Dobrogei.
Nu vreau nici pe departe să sugerez că tratatele internaționale la care România este astăzi parte nu au nicio valoare.
Sursa foto: wikipedia
Totuși, istoria relativ recentă ar trebui să ne determine să facem mai multe pentru armata noastră. Prin noi înșine! spunea mai demult un liberal celebru, ce-i drept în alt context.
Ca să nu existe niciun dubiu, ceea ce vreau să subliniez aici este: chiar dacă astăzi suntem parte a NATO și avem un Parteneriat strategic mai strâns ca oricând cu SUA, inclusiv trupe americane pe teritoriul țării, asta nu înseamnă că noi nu trebuie să avem propria noastră „bâtă”.
De altfel, avem și exemple din istoria recentă: Memorandumul de la Budapesta și situația curentă din Ucraina.
Pentru continuarea acestui articol despre cum încalcă ruşii prevederile Convenţiei de la Montreaux cu acordul tacit al Turciei dar şi despre cele două nave proaspăt intrate în flota vecinilor bulgari vă invit să citiţi articolul integral pe rnhs.info.