NU! ARDEALUL NU SE DA! Cu aceste cuvinte se incheia un articol ce-ar fi trebuit publicat in ziarul “Facla” din 9 august 1940, articol ramas nepublicat in urma unor interese obscure, altele decat cele ale natiunii romane.
Articol ce urma sa apara in preajma odiosului Dictat de la Viena impus Romaniei in 30 august 1940, prin care s-a cedat Ungariei 43492 km/patrati din teritoriul Transilvaniei, vechi teritoriu dacic, regatul lui Gelu care, pentru nelinistea noastra ce dureaza de peste o mie de ani, a avut nesansa sa fie calcat si placut de catre migratori maghiari ce n-au mai vrut nicicum sa plece de-aici. Migratori ai caror urmasi considera astazi ca au drepturi depline asupra Transilvaniei, cerand autonomie, alipirea la Ungaria si alte cereri halucinante ce n-au nicio legatura cu europenismul, dreptul international si buna vecinatate, toate acestea, din pacate, sub ochii nepasatori ai autoritatilor noastre. Nu pot intelege de ce, dar sa speram ca institutiile cu rol in siguranta nationala isi fac treaba, altfel…
Poate ca totusi continua ceea ce Serviciul Special de Informatii al Regatului Romaniei (SSI) facea in prima jumatate a anului 1940, culegerea de informatii vitale pentru evenimentele ce vor urma. Spre exemplu, iata ce scria intr-o nota adresata unui “om de incredere”, datata august 1940, un ofiter de informatii roman aflat in misiune la Berlin, ofiter a carui soarta ramane necunoscuta si astazi, insa, foarte probabil, acesta a cazut la datorie. Ramane doar unul din multimea de eroi necunoscuti si nestiuti de pe Frontul Invizibil…Iata ce scria acesta: “Instructiunile mele actuale imi ordona in primul rand sa ma interesez de informatiile politice care ne privesc pe noi; eu trebuie sa ma interesez la Ministerul de Externe si la alte foruri de tot ceea ce se petrece in legatura cu noi. Pentru aceasta platesc neintarziat sume mari. O instructiune a d-lui Ribbentrop, semnata de el, respectiv prevazuta cu observatiile lui, ar fi onorata imediat cu 2000 de marci, daca priveste Romania (respectiv Transilvania si Dobrogea).
Si pentru notite si scrisori ministeriale si lucrari similare despre probleme romanesti platesc bine, chiar daca nu atat de bine ca pentru instructiunile lui Ribbentrop. Materialul informativ militar intereseaza in present in al doilea rand, desi acum, ca si mai inainte el este de dorit”. Sa speram!
Desi in curand “aniversam” 74 de ani de la porcaria de Dictat, atat de drag unora de prin Budapesta, Harghita si Covasna, in articolul de fata nu ne propunem a vorbi despre acel moment nefericit pentru poporul roman, cu toate ca istoria impunerii lui, vizibila si invizibila, este interesanta si dureroasa totodata, ci ne propunem a vedea cum este cu “drepturile depline” ale maghiarilor, ale Ungariei care se viseaza “mare” in jurul “Coroanei Sfantului Stefan”, coronita fiind insa pe deplin ingropata de catre otomani in secolul al XVI-lea, spre rusinea si disperarea lor. Ca unii, astazi ca si in trecut, sunt lipsiti de simtul realitatii este un adevar incontestabil. Alo, Spitalul 9, Balaceanca, mai aveti locuri libere!?
Potrivit unor date statistice ungare, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe teritoriul Ungariei create pe 17 ianuarie 1867 (uniunea realizata prin Acordul austro-ungar cu privire la realizarea statului dualist Austro-Ungaria, desavarsita la 8 iunie 1867, cand imparatul Franz Iosif I al Austriei a fost incoronat si rege al Ungariei. In asemenea conditii s-a realizat “Unio duarum nationum contra plures/Unirea a doua natiuni contra altora”, ceea ce a avut drept prima consecinta desfiintarea autonomiei Transilvaniei si incorporarea ei, pentru prima oara in istorie, in teritoriul statului ungar), traia o populatie de 20500000 de locuitori, dintre acestia doar 9500000 erau unguri, restul de 11000000 de locuitori fiind popoare conlocuitoare.
Asadar, ungurii nu reprezentau nici 50% din populatia tarii lor, deci, cu alte cuvinte, ei erau minoritari in propria tara! Mai mult decat atat, in Transilvania ce astazi o revendica cu tupeu si minciuna cat incape, procentul populatiei maghiare era cu muuult mai mic decat sustin iredentistii astazi. Spre exemplu, potrivit recensamantului OFICIAL ungar din anul 1840, din cei 1699239 locuitori, numai 474451 erau maghiari si secui (poate se trezesc totusi secuii astazi, si nu se mai considera…maghiari), adica mai putin de 28% din totalul populatiei. Si ca “cireasa de pe tort” s-alunece mai bine pe gatul autonomistilor, intr-o lucrare a lui Keleti Karoly din anul 1884 se arata ca, potrivit datelor statistice ungare din anul 1880, din populatia de 2084084 de locuitori ai Transilvaniei, numai 630477 erau maghiari si secui, adica circa 30% din intreaga populatie. Deci, cum este cu “descalecatul” si “tinutul nimanui, nelocuit”, bai hahalere autonomiste si revizioniste!? Sa continuam…
Recensamantul efectuat de autoritatile ungare in anul 1919 a stabilit ca populatia
Transilvaniei era de 4570009 locuitori, din care 1136375 erau maghiari si secui, adica mai putin de 25% din totalul populatiei. Si recensamantul efectuat de autoritatile romane in anul 1919 dupa MAREA UNIRE, a stabilit ca din 5114211 locuitori ai Transilvaniei, numai 1305120 erau maghiari si secui, ceea ce reprezinta 25,50% din totalul populatiei.
Fata de aceasta situatie demografica total dezavantajoasa pentru revizionismul maghiar, conducatorii maghiari de-atunci au adoptat o serie de legi ce reglementau masurile appreciate ca necesare pentru MAGHIARIZAREA FORTATA a celor 11000000 de cetateni de alta nationalitate, precum:
-“Legea nationalitatilor” din 9 decembrie 1868, adoptata in absenta deputatilor romani si sarbi care parasisera sedinta Dietei in semn de protest, stabilea un regim juridic popoarelor conlocuitoare printr-o fictiune expusa in preambul: “toti cetatenii Ungariei formeaza din punct de vedere politic o natiune, natiunea ungara unitara si indivizibila, indiferent de nationalitatea careia ii apartin”. Asa, deci celor aproximativ 300 de familii de grofi le era teama ca “marea natiune maghiara” va fi inghitita si se va pierde in multimea dominanta formata de cei ce vorbeau alta limba, de cei ce traiau aici de milenii. Daca inaintasii lor au folosit sintagma “unitar si indivizibil”, de ce oare astazi, pe autonomisti, ii deranjeaza!!??
-“Legile invatamantului” din anii 1868, 1870, 1876, 1879, 1883, 1892, 1904 si 1907 au condus in mod treptat la lichidarea posibilitatilor legale de instruire in limba nationalitatilor majoritare, inclusiv cea ROMANA. Da, astazi autonomistii si revizionistii o cer, ei, MINORITARII!?
-“Legile din domeniul presei” din anii 1867, 1872 si 1914 erau menite sa restranga si, in final, sa suprime dreptul “celor integrati in Marea Ungarie” la folosirea libera a limbii materne, la promovarea valorilor culturale, istorice, etc. N-au reusit!
-“Legile electorale” din anii 1874 si 1912, prevedeau pentru Transilvania votul censitar, acesta fiind rezervat doar elitelor, rezidentilor si nobilimii maghiare de-acolo, prostimea nu era intrebata, romanii considerati de catre ei, “iobagi, zdrentarosi, ciobani” nici nu erau luati in calcul, acestia fiind incorsetati in dispozitii ce le restrangeau substantial dreptul la vot. Daca ar fi fost luati in calcul, ar fi rasturnat cu siguranta “visele umede maghiare”, insa autonomistii de astazi vor Referendum si-alte voturi! Sa-i bagam in seama? Categoric, NU!
-“Legile speciale” asigurau reprimarea impotrivirii celor de alta nationalitate, inclusiv si in mod special a romanilor, la aplicarea masurilor arbitrare si de maghiarizare fortata a lor.
Si, in sprijinul maghiarizarii fortate si a “descalecatului”, prin anul 1870 se lansase lozinca: “Daca vrem sa traim pe acest pamant (n.a. Este vorba de Transilvania), trebuie sa ne inmultim si sa ne intarim prin asimilarea elementelor straine”. Ooo, da, cum nu, astazi se simt ei insasi in pericol de “asimilare”!!! Ba chiar de disparitie!
Ca urmare a sesizarii pericolului “minoritar in teritoriul acaparat”, in anul 1892, primul-ministru ungar, Banffy Dezso declara: “Politica guvernului ungar nu poate fi decat o politica sovinista”. El pretindea ca “Nu exista romani in Transilvania. In Transilvania exista populatie de rasa romana, ceea ce este cu totul diferit”. Da, corect, “rasa romana” nu-i totuna cu “rasa mongola”, insa i-as intreba pe autonomisti-revizionisti de astazi cum este cu rasismul!?
In anul 1898, apareau in gazeta “Nemzeti politika a Felvideken/Politica nationala din Ungaria de Nord” (gazeta aparea la Budapesta) sub semnatura publicistului Kosteleszki Geza, urmatoarele randuri elocvente pentru politica maghiara in Transilvania: “Noi trebuie sa realizam fuziunea nationalitatilor sau sa disparem, tertium non datur” (A treia cale nu este cu putinta)…Mare “dreptate” aveai, monser!
Intrucat maghiarizarea populatiei nu mergea prea bine, nu atat de bine pe cat sperau autoritatile maghiare, in anul 1898 s-a votat legea privind ungarizarea denumirilor geografice ale localitatilor si formelor de relief, iar in 1906, avocatul Lengyel Zoltan a fondat “Societatea pentru maghiarizarea numelor”. Au baietii mare experienta cu astfel de marlanii, doar tipa foarte tare “hotii”!
Mai mult decat atat, contele Apponyi Albert, in anul 1907, ca ministru al invatamantului, a initiat proiectul de lege ce avea sa duca la desfiintarea scolilor confesionale romane, slovace si sarbe. Acesta afirma: “Nu pot exista in interiorul statului ungar nici nationalitati, nici drepturi ale nationalitatilor. Nu exista decat o nationalitate, orice supus al Ungariei este ungur. Nationalitatea croata sau romana sau slovaca nu cunoastem si nici nu le vom recunoaste niciodata”. De-asta slovacii si croatii ii plesnesc pe unde-i prind, slovacii cu deosebire, “cererile lor legitime” ramanand doar la stadiul de urlete in van. Noi insa le asiguram totul, toate cererile lor ce depasesc cu mult bunul-simt european sunt bagate-n seama!
Un alt idiot tare adulat astazi de catre organizatiile iredentiste maghiare este contele Bethlen Istvan. Acesta declara in anul 1907, citez: “Suntem ultimii care putem indeplini aceasta datorie. Daca nu vom infaptui aceasta restauratie, vom fi invinsi in lupta necrutatoare ce a inceput intre romani si noi”. Avea dreptate musiu asta, si-au luat-o cu brio la Marea Unire, de-asta 1 Decembrie 1918 este si astazi “zi de doliu” pentru latraii autonomisti! Si ca s-arate ca un adevarat “vitez” maghiar, in anul 1912, Istvan a elaborat un plan detaliat privind “salvarea Transilvaniei de marele pericol romanesc”, pornind de la constatarea ca “oceanul roman” detine superioritatea numerica in intreaga Transilvanie (deci, musiu recunostea ca ei sunt acolo niste alogeni!!!). Ca urmare, a propus guvernului de la Budapesta urmatorii pasi meniti sa schimbe in “bine” situatia demografica: aducerea in Transilvania de coloni unguri; trecerea proprietatilor rurale romanesti in mainile ungurilor; slabirea prin orice mijloace a institutiilor bancare si de credit romanesti; impunerea unui regim economic dezavantajos pentru firmele, breslele si meseriasii romani.
Din fericire pentru romani, statul austro-ungar a existat doar 50 de ani (1868-1918), bataia crunta pe care si-au luat-o in WW I a pus capat actiunilor de maghiarizare fortata a romanilor din Transilvania, Maramures, Crisana si Banat.
Astazi vedem ca se-ntampla lucruri similare in Ardeal…Scopul tuturor acestora este clar pentru toata lumea, exceptandu-i pe guvernantii nostri dispusi sa faca pact si cu Iuda (UDMR, PCM, etc) pentru ciolanul numit Romania. Sunt convins ca multi vor sari de fund in sus declarandu-ma extremist, rasist, comunist, securist, etc. Tuturor acestora le spun sa nu se oboseasca, sunt imun la cretinisme, sunt nationalist, sunt unionist, sunt roman si iubesc Romania. N-am nimic cu etnicii maghiari de buna credinta care respecta legile tarii in care traiesc si, bineanteles, Constitutia. Si, ca sa le dau tuturor acestora o tema de meditatie si idei/cuvinte de rumegat, inchei cu continuarea slovelor de inceput, datate 9 august 1940, NU! ARDEALUL NU SE DA!
“Cred unii –nu sunt de pe la noi- ca Romania are de dat ceva cuiva, ca s-ar rupe pamant romanesc pentru a se da unor straini pentru simplul motiv ca tipa de 20 de ani ca le trebuie ceva ce nu li se cuvine…Ei bine, sa se stie raspicat: nu dam nimanui nimic! Si nu dam pentru ca ceea ce avem este al nostru, dupa toate legile omenesti si divine, dupa sfanta dreptate pe care nu o vom lasa sa o franga nimeni.
Ardealul nu-l avem de dat pentru ca el este romanesc din vecii vecilor…In sprijinul acestei afirmatii putem aduce marturia multor carturari de seama straini, printre care si unguri…Daca ni se cere pamantul romanesc sa ne socotim ultragiati si sa procedam corespunzator…O tara nu se da!
Se poate oare ciunti trupul Ardealului? Intrebati pe Horia si Iancu, intrebati miile de mucenici si de eroi care au framantat sangele lor fierbinte cu acest pamant romanesc, intrebati masele de tarani si lucratori care cu sudoarea fruntilor ne dau painea de fiecare zi, intrebati generatiile viitoare, intrebati muntii si vaile, si toate au sa raspunda, cu glas de tunet, care va zgudui temeliile cerului: NU! ARDEALUL NU SE DA!
Ni se cere astazi sa multumim pe altii, nemultumindu-ne pe noi! Ni se cere sa ne legam cu mainile proprii lantul de gat, sa punem jugul pe grumazul neamului si sa tragem la plug…Oare asta e dreptatea pe care vor sa ne-o impuna? Iar daca ne ameninta cu dezastre, tinem sa le declaram fatis ca nu numai destinul neamului nostru e in mana noastra ci si al acelora care ravnesc la avutul tarii, cand tara noastra va fi in flacari si daca ne va fi dat sa ne prabusim, noi vom tiri in prapastie pe toti acei care au ridicat mana contra noastra. Vor pace in Balcani? Atunci sa ne respecte! Noi am luptat veacuri pentru Ardeal si nu intelegem, si nu intelegem, repetam, sa-l facem dar nimanui. Mai mult! Noi stim ca cel care va incerca sa-l ia isi va semna sentinta de moarte”.
FRUMOASE RANDURI, ACTUALE CUVINTE! “Marea adunare a natiunii maghiare” de la Tusnad fuse si se duse…Acum, marea intrebare tocmai se-nfiripa, CE URMEAZA?
WW