O flotă paralelă într-un stat paralel I

Nicolae

6 ani ago

Dar de ce o flotă paralelă într-un stat paralel? Păi pentru că „Anul Marinei” a trecut. Rezultatul este egal cu zero barat. Mai mult decât atât, capătul tunelului este într-o beznă totală, care-şi ţipă neputinţa. Luminiţa a plecat şi nu mai pare să se întoarcă.

Motiv pentru care, în articolul de faţă am ales să-mi folosesc neuronul pentru un exerciţiu de imaginaţie, dezvoltat mai jos. Prin urmare, articolul trebuie citit în această notă. Este structurat pe mai multe părţi, prima parte fiind alocată fregatelor, cea de-a doua corvetelor iar cea de-a treia sistemelor autonome, opţional cu echipaj la bord.

Structura actuală

Flotila 56 fregate este compusă din cele două Type 22 R: „Regina Maria” şi „Regele Ferdinand” şi din crucişătorul uşor devenit distrugător şi retrogradat la fregată, „Mărăşeşti”.
Divizionul 50 corvete, compus din două corvete Tetal I, două corvete Tetal II şi trei (de fapt doar două) vedete torpiloare de clasă „Epitrop”.
Divizionul 146 minare – deminare având în compunere patru nave dragor de clasă „Musca” şi un puitor de mine.
Divizionul 150 rachete navale având în compunere trei nave purtătoare de rachete de clasă „Tarantul” şi bateriile de coastă.
Divizionul 129 Nave speciale şi de sprijin logistic care, cu excepţia celor trei remorchere achiziţionate relativ recent de la Damen, are în compunere nave îmbătrânite şi depăsite moral.

Scurtă descriere a teatrului de luptă, Marea Neagră

Despre Marea Neagră am mai vorbit şi cu alte ocazii. Voi relua, pe scurt, subliniind caracteristicile pe care le consider definitorii. Are o suprafaţă totală de 436 400 kmp fără Marea Azov şi o adâncime maximă de 2 212 m. Cea mai lungă distanţă de la Est la Vest este de aproximativ 1 175 km sau 634 Mm. O navă poate parcurge această distanţă in circa 42 de ore de marş la o viteză medie de 15 Nd. Prin urmare, navele nu au neapărată nevoie de o autonomie oceanică.

Cele mai importante oraşe de la Marea Neagră sunt Batumi, Burgas, Constanța, Giresun, Istanbul, Kerch, Novorossiysk, Odessa, Ordu, Poti, Rize, Samsun, Sevastopol, Sochi, Sukhumi, Trabzon, Varna, Yalta şi Zonguldak.

Aproximativ 380 de km sunt de la Constanţa până în Crimeea, în zona Sevastopolului. Spațiul maritim al României are aproximativ 20 000 de kilometri pătrați, constând din:

ape maritime interioare – 753 de kilometri pătrați;
mare teritorială – 4.487 de kilometri pătrați;
zonă contiguă – 4.460 de kilometri pătrați, și
zonă economică exclusivă – 10.300 de kilometri pătrați.

Iarna temperaturile scad destul de mult, vânturile de nord-vest provocând valuri mari, periculoase pentru navigaţie. În iernile mai reci, pe litoralul nordic al Mării Negre, apa îngheaţă. Nici vara nu este scutită de furtuni, Marea Neagră fiind o mare imprevizibilă, capricioasă, unde calităţile nautice chiar contează. În mod cert, un deplasament superior, mai mare, ajută.

Zona vestică se remarcă prin adâncimile medii destul de mici iar particularităţile Mării Negre constituie, în opinia mea, un mediu favorabil acţiunii submarinelor. Totuşi, zona vestică, puţin adâncă, restricţionează acţiunea acestora, situaţia fiind diametral opusă în zona estică a Mării Negre.

Zonele economice exclusive din Marea Neagră, cel puţin cele recunoscute oficial Sursa: dancaragea.ro

Ceea ce ar trebui să reţinem ar fi, în opinia mea, următoarele:

distanţe scurte, mare capricioasă, adâncimi mici în vest, condiţii propice pentru submarine, o mare unde aviaţia va avea un cuvânt greu de spus.

Principalele misiuni ale flotei

Direct de pe site-ul SMFN, am preluat integral:

Fregatele

• Descurajarea acţiunilor ilegale pe mare prin prezenţa activă în raioane şi pe rute cu risc ridicat;
• Executarea supravegherii comunicaţiilor navale;
• Intervenţia în sprijinul autorităţii naţionale pentru combaterea terorismului naval, a pirateriei şi interzicerea traficului ilicit de substanţe sau mărfuri periculoase;
• Comanda şi controlul unei grupări navale temporar constituite;
• Căutarea şi salvarea pe mare;
• Participarea la acţiuni de asistenţă umanitară;
• Protecţia căilor de comunicaţii, a porturilor şi a navelor de transport cu încărcături importante, a platformelor de exploatare petrolieră şi a activităţilor de exploatare a resurselor biologice în zona maritimă economică exclusivă;
• Participarea la operaţiuni de interdicţie maritimă prin monitorizarea şi controlul traficului maritim, controlul navelor militare şi civile pătrunse în zona de interdicţie;
• Participarea la misiuni pentru evacuarea pe mare a cetăţenilor români din străinătate sau din anumite zone de risc;
• Lovirea navelor de suprafaţă inamice cu rachete;
• Căutarea, descoperirea şi atacul submarinelor, independent sau în comun cu alte forţe specializate;
• Sprijinul forţelor aflate în supraveghere, independent sau în comun cu alte forţe;
• Dezorganizarea comunicaţiilor maritime inamice, independent sau în comun cu alte forţe;
• Sprijinul cu foc a forţelor care acţionează la litoral;
• Participarea la misiuni internaţionale, umanitare şi de menţinere a păcii.

Corvetele

• Căutarea,descoperirea, identificarea şi nimicirea ţintelor submarine inamice;
• Realizarea siguranţei antisubmarin a navelor de luptă şi transport proprii;
• Executarea supravegherii navale, antisubmarin şi sprijinul supravegherii navale;
• Acoperirea unor forţe navale;
• Nimicirea navelor de luptă, de transport şi de desant inamice;
• Executarea cercetării navale.

Dragoarele

• siguranţa împotriva pericolului de mine al căilor navigabile şi a intrărilor în porturile maritime;
• participarea la apărarea obiectivelor militare şi economice din zona de responsabilitate a Fortelor Navale;
• participarea (limitat) la operaţiuni de sprijin umanitar, sub mandat ONU, UE, OSCE, NATO;
• participarea (limitat) la operaţiuni de răspuns în situaţii de criză, asistenţă umanitară şi acţiuni militare împotriva terorismului, conform angajamentelor asumate de România;
• salvarea pe mare;
• acordarea ajutorului navelor aflate în pericol.

Navele purtătoare de rachete

•antrenamentul structurilor de comandă, control şi execuţie;
•prevenirea violării apelor teritoriale române;
•protecţia platformelor de foraj marin;
•operaţiuni de căutare şi salvare;
•protecţia zonei economice exclusive;
•participarea la exerciţii NATO / PfP;
•participarea la operaţiuni de menţinere a păcii şi ajutor umanitar conform rezoluţiilor Parlamentului român.

Ce putem observa lecturând misiunile navelor este că avem o componentă hi şi una low, în sensul în care sunt momente când avem nevoie de nave puternice de luptă, capabile să lupte în toate mediile dar şi momente când aceste nave sunt supradimensionate în raport cu misiunile anticipate. La acest mix se adaugă navele specializate strict pe un anumit tip de misiuni, cum ar fi dragoarele.

O altfel de flotă

Ideea ar fi destul de simplă: o flotă compusă din două tipuri de nave, fregatele fiind componenta hi iar corvetele componenta low. Acestora li s-ar adăuga sistemele autonome – drone – aeriene, de suprafaţă şi subacvatice.

Uneori, cantitatea este o calitate în sine iar războaiele presupun şi pierderi, nici un sistem nu este infailibil.

Fregatele

Se va urmări achiziţia a şase unităţi cu un deplasament de minim 3500 t, ideal 4000 – 4500 t. Bugetul fiind un factor determinant, fiecare unitate nu ar trebui să coste mai mult de 350 milioane de euro, incluzând un prim plin cu muniţie.

În aceste condiţii ar trebui să ne uităm către programul britanic Type 31e dar şi către Danemarca, o ţară care a construit fregatele de clasă „Iver Huitfeldt” şi navele de suport de clasă „Absalon” cu un buget inferior celui al altor marine europene. În cazul programului britanic Type 31e, navele sunt plafonate la 250 de milioane de lire sterline (după Brexit tendinţa a fost de egalizare a lirei cu euro) pentru fiecare unitate iar în cazul „Iver Huitfeldt”, sursele publice estimează un preţ de circa 350 – 400 milioane euro pentru fiecare unitate.

Programul britanic merge mai departe, în data de 10 decembrie 2018 fiind selectaţi următorii ofertanţi:

BAE Systems/Cammell Laird cu proiectul „Leander”

Fregata „Leander” propusă de BAE Systems este dezvoltată dintr-o corvetă. Sursa foto: BAE Systems

Babcock/BMT/Thales cu proiectul „Arrowhead 140” („Iver Huitfeldt”)

Proiectul Arrowhead 140 dezvoltat din Iver Huitfeldt. Sursa foto: Babcock International

Cei de la Babcock mai au în portofoliu şi proiectul „Arrowhead 120”

Proiectul Arrowhead 120, dezvoltat de Babcock International. Sursa foto: Babcock International

Atlas Elektronik UK/Thyssenkrup Marine Systems, se presupune că vor utiliza „MEKO A-200”

Meko A200. Sursa foto: wikipedia

Oricare dintre navele de mai sus ar fi o soluţie bună pentru noi, fiecare având plusurile şi minusurile sale. Pe de altă parte, nu am introdus în comparaţie alte proiecte întrucât, fie nu cunoaştem încă bugetul alocat – programul olandezo-belgian pentru patru fregate şi 12 vânătoare de mine estimat la 4 miliarde euro sau noua fregată de 6 000 t de la Damen, fie sunt prea scumpe (de exemplu „Belharra”, cinci unităţi pentru marina franceză la un cost total de 3,8 miliarde euro).

În aceeaşi măsură, în cazul „Meko A200” nu înţeleg cum se vor încadra în programul britanic (presupunând că Atlas va veni cu „Meko A200”) în condiţiile în care Egiptul urmăreşte achiziţia a două unităţi cu 1 miliard de euro. Însă aşa vorbeam şi despre „Gowind 2500” iar francezii au produs o mare surpriză în materie de preţuri, oferind în competiţia autohtonă patru unităţi la 1,2 miliarde, complet înarmate. Ei bine, mă gândesc că un program multianual pentru şase unităţi ar putea produce şi mai multe economii.

Tip navă	Leander	Arrowhead 120	Arrowhead 140	Meko A200
Lungime (m)	117,00 [1]	120,00	138,70	121,00
Lăţime (m)	14,60	19,00	19,80	16,34
Pescaj (m)	4,50	~4	6,45	5,95
Deplasament (t)	3677	~4000	6645	3700
Echipaj	137	80 + 80	160	152
Autonomie (mm)	7600 Mm@16 Nd	6000 Mm@15 Nd	9300 Mm@18 Nd	8000 Mm@16 Nd
Viteza (Nd)	25	+ 24	+28	28
Raport lungime/lăţime	8,01	6,31	7	7,40
Raport imersiune/lăţime	0,30	0,21	0,32	0,36

[1] Leander poate fi oferită în mai multe versiuni de lungime: 99 m, 102 m, 117 m şi 120 m.

După cum povesteam în articolul despre calităţile manevriere ale navelor, un indiciu asupra vitezei şi manevrabilităţii unei nave îl constituie raportul dintre lungime şi lăţime, de obicei de la 4 până la 11, unde valorile mici se iau pentru nave mici, lente şi manevrabile iar valorile mari se iau pentru navele mari şi rapide.

În articolul despre calităţile nautice am vorbit prima dată despre raportul dintre imersiune şi lăţime care are legătură cu stabilitatea statică de drum. Acest raport poate avea valori de la 0,10 până la 0,50. Navele care au raportul imersiune/lăţime mare au stabilitate redusă, dar o bună stabilitate de drum care reprezintă capacitatea navei de a-şi menţine direcţia de deplasare stabilită rectilinie. Navele care au acest raport mic au o bună stabilitate, dar au mişcări violente de ruliu.

Ca reper şi pentru comparaţie, distrugătoarele „Arleigh Burke Flight II” au un raportul lungime lăţime 7,57 iar raportul imersiune lăţime 0,32 distrugătoarele clasei fiind cunoscute pentru excelentele calităţi nautice.

Ar fi trei nave în zona aceasta: „Leander”, „Arrowhead 140” – „Iver Huitfeldt” şi „Meko A200”.

Orice navă de luptă este un compromis în funcţie de sarcinile și misiunile pe care trebuie să le îndeplinească. Pentru că suntem în zona calităţilor nautice, nescufundabilitatea fiind una dintre ele, ar fi interesant să vedem care sunt standardele de construcţie folosite la navele de mai sus, mai ales în considerarea preţului redus al acestora în raport cu alte nave similare.

Ca idee: până la proba contrarie, fregatele norvegiene de clasă „Nansen”, un proiect Navantia, semnificativ mai scumpe decât „Iver Huitfeldt”, sunt momentan în centrul unei investigaţii unde norvegienii îi cam arată cu degetul pe spaniolii de la Navantia, acuzând defecte de fabricaţie care ar fi condus la scufundarea lui „Helge Ingstad”.

În cazul „Leander” s-au utilizat următoarele standarde: Lloyds Naval Ship Rules ✠100A1, NS2 Frigate, SA1, AIR, ESA, RSA, LA, LAP, TA2, LMC, PSMRL, CCS, RAS(ABV)(NT), ELS, FIRE**, ESC**, LSAE**, CEPAC2, MD, SH, POL(I, IV, V, VI, AFS), ENV(A, BWT, OW, IHM, NOx-3, SOx, RS). Aţi înţeles ceva? Staţi liniştiţi, nici eu! 🙂 Unul dintre standardele utilizate la construcţia navelor guvernamentale (militare sau pentru paza de coastă) mai este şi ANEP 77.

Propulsia, capacitatea sistemului energetic, hangarul şi helipadul dar şi spaţiile configurabile de la bord sunt de asemenea importante, împreună creând o platformă optimă pentru senzorii şi armamentul instalat.

Tip navă	Leander	Arrowhead 120	Arrowhead 140	Meko A200
Tip propulsie	diesel-electric	CODLAD	CODAD	CODAG WARP
Putere instalată	9,1 MW motoarele principale	n.a.	cca. 32,8 MW	cca. 32 MW
Propulsie	2 elice	2 elice	2 elice	2 elice + 1 waterjet
Hangar	Da	Seahawk/NH90 sau AW-159 Wildcat şi MQ-8C Firescout	Da	Da
Helipad	Da	Da: AW-101Merlin/MH-60 Seahawk	Da, MH60R/EH-101	Da, un elicopter mediu
Tun	Da	până la 127 mm	Da, 2 x 76 mm, 1 x 127 mm	Da, 76 mm
Vertical Launch System	Da	până la 16 celule	până la 32 celule în Mk 41 + până la 24 celule Mk 56	până la 32 celule

În afară de „Arrowhead 140” şi de „Meko A200”, în cazul celor două nave britanice arhitectura navală nu este definitivă.

În ceea ce priveşte programul Type 31e, aş putea paria că va câştiga proiectul „Leander”, pentru raţiuni ce ţin de standardizarea Royal Navy.

Preferinţele mele merg de asemenea către „Leander” şi „Arrowhead 140” sau „Iver Huitfeldt”, ambele fiind, în opinia mea, o alegere excelentă pentru noi. Cred că amândouă s-ar încadra într-un ipotetic buget de 350 000 000 euro/unitate, armament inclus sau nu, rămâne de văzut. Meko A200 este şi el un concept interesant însă nu cred că s-ar încadra în bugetul propus, rămâne totuşi să urmărim programul britanic.

Organizarea modalităţii de achiziţie

În mod cert, recenta licitaţie pentru achiziţia corvetelor multifuncţionale poate fi considerată un eşec. În acest caz specific a fost foarte evidentă lipsa noastră de experienţă în a administra un astfel de proiect, primul proiect naval mare după zeci de ani. Modalitatea defectuoasă de organizare a licitaţiei şi criteriul preţului cel mai redus ne-au adus astăzi în situaţia de a avea două licitaţii foarte importante şi în strânsă legătură una cu cealaltă suspendate.

Un program pentru achiziţia celor şase fregate despre care am vorbit mai sus ar trebui să aibă ca model licitaţia americană pentru noua fregată – FFG(X). Sau programul corvetelor finlandeze 2020 despre care am mai scris aici. Practic, mai întâi vom stabili (solicitând oferte tehnice şi comerciale constructorilor reputaţi urmate de dialog şi negociere directă cu fiecare dintre ei până la alegerea unei soluţii) ceea ce intenţionăm să utilizăm în materie de sistem de management al luptei, senzori şi armament urmând ca de-abia mai apoi să solicităm mai multor constructori navali propuneri tehnice şi comerciale. Practic, nava urmează să fie construită în jurul senzorilor şi armamentului, scopul ei fiind să asigure o platformă modulabilă, stabilă, cu o semnătură mică şi cu potenţial de dezvoltare pe parcursul duratei de viaţă (minim 30 ani).

Din punct de vedere al armamentului instalat, ar trebui să avem în vedere un lansator vertical cu până la 32 de celule pentru rachete anti-aeriene cu rază lungă și medie, tun de 127 mm, până la 12 rachete antinavă în lansatoare cvadruple, CIWS reactiv şi artileristic, montate de la început sau spaţiu prevăzut pentru ele. De asemenea, ar trebui să solicităm beneficii industriale asociate şi un lot semnificativ de muniţie, având în vedere perioada lungă pe care aceasta poate fi stocată cu o întreţinere minimă şi puţin costisitoare. Iar aici ma refer la rachete, tot ce ţine de muniţia de artilerie ar trebui integrat în ţară, obligatoriu.

Va urma

Nicolae Hariuc