„Moscova are doua instrumente majore pentru a controla miscarile politice ale Chisinaului. Una este parghia transnistreana, a doua migratia din Rusia. Niciuna dintre ele nu a fost in realitate folosita pana acum!”, avertizeaza prof. Dan Dungaciu.
Ca in fiecare an in decembrie, presedintele Putin s-a adresat Dumei in discursul sau asupra natiunii. Ce impresie v-a facut?
E un discurs care, structural si tematic, este in ton cu cele anterioare. Dar in 2013 avem de-a face cu un discurs incomparabil mai triumfalist decat cel din 2012. Succesele Rusiei sunt mult mai accentuate, se simte un Putin relaxat, mai stapan pe sine, mai convins de importanta Rusiei pe plan mondial.
In prima parte, cea dedicata explicit problematicii interne, ne dezvaluie un presedinte in chip de „tatuc al natiunii”, care este „in tot si in toate: e-n cele ce sunt”, vorba poeziei. Putin avertizeaza, de pilda, despre adaptarea la „tehnologiile de inginerie genetica si a genomului uman”, vorbeste chiar si despre ce forme trebuie sa capete examinarile elevilor din licee, scris sau oral, si cum trebuie acestea sa fie luate in considerare la examenele din universitati, atentioneaza si asupra modului defectuos in care se dau licentele in constructii etc…
Totul pe un fundal occidental: pune accentul, din toata Constitutia, pe cel de-al doilea capitol, dedicat – cum altfel? – pentru „drepturile si libertatile omului si ale cetateanului”. Mai mult, cere explicit „dezbateri publice”, implicarea „societatii civile si a ONG-urilor” in orice decizii strategice ale guvernului.
Care au fost succesele mentionate de catre Vladimir Putin?
Tot discursul presedintelui rus sugereaza faptul ca Rusia se redreseaza. E un discurs pozitiv, repet, despre o Rusie aflata pe calea cea buna, iar partea critica, partea in care presedintele este nemultumit, apare de fiecare data dupa ce succesul este mentionat. Apare, ca sa spun asa, dupa virgula… Rusia are un PIB masiv, printre primele cinci in lume, dar exista probleme de competivitate etc. Cam aceasta este reteta.
Dintre succesele raportate as mentiona unul foarte important pentru rusi. Este vorba despre chestiunea demografica. Anul 2013 a fost, daca vreti, anul in care esecul demografic al Rusiei a fost adus in prim planul cel mai pregnant.
Sigur, tema nu e noua, dar in 2013 s-au publicat doua lucrari in Vest care au marcat decisiv spatiul dezbaterilor. Prima este a lui Ben Judah, fost reporter Reuters la Moscova, care publica „Imperiul fragil”, iar a doua e semnata de Ilan Berman, vice-presedintele American Foreign Policy Council, si care se numeste si mai transant: „Implozia: sfarsitul Rusiei si ce inseamna asta pentru America”. Ambele pleaca de la ideea fragilitatii demografice a Rusiei si sugereaza ca de acolo va veni esecul.
E interesant insa ca Putin ne arata clar ca intelege provocarea si de aceea in actualul discurs despre starea natiunii anunta ca, in conformitate cu ultimele statistici din ianuarie pana in octombrie pentru anul 2013, „in Rusia s-a inregistrat o crestere naturala a populatiei”. Iar presedintele conchide triumfator: „Aceste rezultate le avem pentru prima data din 1991!”. Sigur, urmeaza partea de dupa virgula, in care lucrurile nu mai arata asa de bine, dar pe fond Rusia schimba trendul inceput in anii ’90, cand declinul a fost dezastruos, si una dintre mizele principale va fi ca „aceasta schimbare pozitiva sa fie ireversibila”. Cat de reale si de durabile sunt aceste modificari vom vedea, dar este cert ca problema demografica ramane o preocupare majora acolo.
Ce referiri a facut presedintele Putin la Ucraina sau R. Moldova?
Ucraina este mentionata, practic, tangential, fara nicio referire la Vilnius, dar ca si potential membru al Uniunii Vamale, iar speranta este ca problemele de la Kiev se vor rezolva pasnic prin discutii interne si – cum altfel? -, fara interventii din afara.
Despre R. Moldova nu spune nimic, dar cred ca republica este totusi vizata de doua ori. Prima data cand Putin da un semnal ca limba rusa, universitatile, programele de educatiei ale Federatiei Ruse trebuie sa devina tot mai influente in spatiul CSI. R. Moldova este in CSI, deci este tinta, iar limba rusa este inca, (nu e clar de ce), limba obligatorie in stanga Prutului.
A doua referinta indirecta la R. Moldova este mult mai grava, si se refera la situatia emigrantilor din Rusia. Daca as fi politician la Chisinau treaba aceasta m-ar ingrijora profund. Ce spune Putin? Ca cea mai importanta chestiune care necesita o ampla discutie in societate este cea a relatiilor interetnice, cu tot cortegiul de probleme aferente: economice, sociale, educationale, de coruptie. Dar chestiunea care trebuie urgent reglementata este cea a statutului fortei de munca a emigrantilor.
R. Moldova are sute de mii de cetateni care lucreaza in Rusia, fie ca e vorba despre cei care sunt stabiliti acolo, fie de migratie sezoniera. Oricum, ei trimit dolari acasa – remitentele in dolari sunt mai mari decat remitentele in euro -, iar electoral voteaza in consecinta. Putin spune o chestiune esentiala: trebuie schimbat actualul sistem de taxare, iar muncitorii sau comerciatii straini trebuie inregistrati, trebuie sa primeasca un soi de „patenta”, adica permis de munca pe baza caruia vor putea fi si angajati.
Si aici urmeaza surpriza: Putin spune ca valoarea acestui permis va fi determinata de situatia pietii muncii si a veniturilor medii ale populatiei dintr-o anumita zona. Pretul variaza si va incuraja doar acele categorii de care Rusia are nevoie, respectiv persoane educate, profesionalizate, vorbitoare de rusa, iar permisul va fi valabil doar pentru regiunea in care va fi emis. Putin sugereaza aici un sistem de control prin care poate regla, politic, relatiile cu orice tara care are emigrati.
Care vor fi efectele pentru R. Moldova?
Vedeti, Moscova are doua instrumente majore pentru a controla miscarile politice ale Chisinaului. Una este parghia transnistreana, a doua migratia din Rusia. Niciuna dintre ele nu a fost in realitate folosita pana acum! Prima este o parghie majora, este harponul prin care Moscova tine Chisinaul ancorat de ea. Teoretic, cel putin, exista la indemana Chisinaului posibilitatea de a face aceasta parghie ineficienta.
Dar eu cred ca a doua parghie poate fi mai periculoasa. Daca pana acum ne temeam ca Moscova putea pune vize emigrantilor si astfel sa afecteze echilibrul electoral din republica – pentru ca migrantii estici s-ar fi ridicat impotriva Chisinaului -, de data asta aflam ca, de fapt, nici macar nu e nevoie de vize! E doar nevoie de masuri administrative, adica de reglementarea pietii.
Obligatia permisului de munca, a platii taxelor, a legalizarii, daca vreti, a migrantilor din R. Moldova, va crea enorme nemultumiri acolo. Si toate risca sa se intoarca impotriva Chisinaului, pentru ca nu imi imaginez ca furia lor se va descarca pe Moscova, ci pe Chisinaul pro-european, pe UE, pe Occident. Deci e un subiect de urmarit, pentru ca are potential exploziv enorm in perspectiva alegerilor din 2014.
Cum apare politica externa a Rusiei?
Prima observatie pe care as face-o este ca Putin individualizeaza pozitia Rusiei inclusiv prin atribute morale. Putin are un discurs conservator, in care morala, in special cea crestina, apare in prim plan. Calul de bataie este confuzia valorilor din Occident, in care binele si raul sunt relativizate, ceea ce duce la fundatura morala.
Putin se urca pe umerii lui Berdiaev si spune ca valorile conservatoare sunt singurele care te pot propulsa spre progres. Putin stie de ce spune asta. Este iarasi un steag pe care il ridica sa se vada bine. Este vorba despre amplele critici generate in spatiul CSI, inclusiv in R. Moldova, de chestiuni precum legalizarea minoritatilor sexuale, cerute de europeni. Putin o foloseste pentru ca asta e o tema simpla, dar eficace si usor de manipulat politic. Occidentul e corup moral, si-a uitat menirea, valorile, deci e in criza profund. Cam ce spunea cu cateva luni in urma la Londra si presedintele ungur Viktor Orban…
A doua observatie ar fi ca Putin puncteaza ca niciodata in ceea ce priveste succesele de politica externa. Siria este un exemplu, Iran al doilea. In Siria, Rusia a reusit sa evite un razboi, si, „impreuna cu partenerii nostrii” – adica si cu America, deci America este un partener nerostit ca atare al Rusiei! – s-a reusit punerea sub control international al armamentului chimic. Moscova diplomatica este pe harta, spune Putin, si aici are dreptate. Resurectia diplomatica a Rusiei este un fapt.
A treia observatie este ca proiectul Eurasia merge mai departe, cel al Uniunii Vamale la fel. Pe 1 mai 2014 va fi definitivat Tratatul Uniunii Economice Eurasiatice si va intra in parlamentele Rusiei, Kazahstanului si al Belarusului. Urmeaza Armenia, Kirghistanul…
Dar Ucraina?
Buna intrebare. Putin nu spune explicit, sugereaza ca si Kievul poate fi interesat, dar eu cred ca e o naivitate sa ne imaginam ca rusii au dat 15 miliarde si au redus pretul gazelor pentru Kiev fara ca acesta sa fi semnat deja apartenenta la Uniunea Vamala, fie si fara sa isi asume calitatea explicita de membru. Dar asta vom vedea in curand.
Cum se prefigureaza relatia cu Europa?
Aici e una dintre cele mai interesante provocari. Putin vorbeste despre promovarea integrarii euroasiatice „fara sa ne opunem altor procese integrationist”, incluzand aici procesul mai matur de integrare europeana! Putin spune ca „ne vom baza pe complementaritate si vom continua sa lucram cu prietenii nostri europeni pentru noi acorduri”. Chestiunea este esentiala. Este acceasi idee a unei cooperari economice de la Atlantic la Pacific, exact ceea ce vor si germanii, dar nu numai, prin promovarea Acordului de Asociere (AA)! Nu e vorba evident despre extinderea UE, pentru ca AA, prin acordurile de liber schimb, vizeaza in primul rand spatiul de complementaritate economica cu Rusia.
Iar faptul ca noul ministru de externe german este Frank Walter Steinmeier, un soi de eminenta cenusie a cancelarului Schroder atunci cand se redesena relatia speciala Berlin-Moscova, nu va face decat sa intareasca acest trend. Va tine sau nu acest proiect, cum va fi realizat, urmeaza sa vedem. Dar e clar ca aici va aparea provocarea cea mai mare a Bruxellesului in relatia cu Moscova, un Bruxelles care, repet, are acum la Berlin o Germanie care nu va abdica de la parteneriatul cu Rusia, promovat si de populari, ba chiar il va intari odata cu cooptarea social-democratiilor la guvernare.
Dan Dungaciu, interviu pentru Ziare.com