Abdullah Gull, presedintele Turciei si Traian Basescu
In contextul unor tensiuni din ce in ce mai crescute in Orientul Mijlociu si mai ales in aceasta perioada in care Turcia are ceva de impartit, practic, cu toti vecinii sai, (cu Israelul a intrerupt toate relatiile, mai putin cele diplomatice, cu Siria este pe picior de invazie, Rusia isi trimite sumbarinele pentru a proteja Cipru de o eventuala escaladare a conflictului, etc) tocmai acum Bucurestiul si Ankara s-au hotarat sa semneze in sfarsit mult discutatul Parteneriat Strategic.
Astfel luni 12 decembrie s-a semnat la Ankara, de catre presedintii celor doua state, Declaratia pentru Parteneriat Strategic intre cele doua tari. „Declaraţia pentru parteneriatul strategic ne va conduce către o dezvoltare în fapt a relaţiilor şi colaborării noastre, nu numai o dezvoltare a lor exprimată în vorbe„, spune preşedintele Turciei, Abdullah Gul. Acesta a mai declarat: „Romania este un aliat al nostru”, iar „relaţiile dintre noi sunt deosebit de apropiate”.
La randul sau Traian Basescu spune ca acest parteneriat: „fixează toate domeniile de maximum interes în relaţia bilaterală. Am stabilit prin acest parteneriat cooperarea în politica externă, cooperarea în politica de securitate şi în mod deosebit în lupta antiteroristă, am stabilit consolidarea cooperării economice, lucru extrem de important, mai ales în această perioadă„.
De ce s-a simtit nevoia sa se semneze acum acest parteneriat?! Practic Turcia este intr-un fel destul de izolata, si aici trebuie amintit faptul ca Congresul SUA a luat in dicutie o recunoastere oficiala a genocidului asupra armenilor, savarsit de armata turca in anii ”20, iar acest lucru este un semnal foarte prost prin prisma relatilor SUA-Turcia.
Daca mai adaugam si foarte proastele relatii dintre Isreal si otomani, iar pe de alta parte foarte bunele relatii dintre Bucuresti si Ierusalim, inclusiv la nivel de sedinte comune de guvern, probabil ca aceasta noua apropiere intre noi si turci are si veleitati politice regionale.
Nu trebuie uitat ca cele doua tari sunt foarte apropiate de foarte mult timp, si desi Turcia nu este foarte incantata de ambitile romanesti la Marea Neagra, se pare ca lagaturile sunt mult mai puternice dacat unele mici asperitati. Romania a declarat in toate ocazile ca sustine cu toata puterea integrarea Turciei in UE, iar colaborarile economice sunt foarte stranse si solide.
In context mai trebuie spus ca UE s-a declarat foarte ingrijorata de anuntul Ankarei care a declarat ca incepand cu 2012, va analiza relatile cu statele Uniunii, datorita faptului ca de la 1 ianuarie 2012, presedentia semestriala a UE revine Ciprului…
Dupa parteneriatele strategice incheiate de Romania cu SUA, Franta si Polonia, cel cu vecinii de mare pare logic si poate aduce beneficii nebanuite. Continutul dicutilor si ce inteleg cele doua tari exact sa faca in acest nou cadru, este deocamdata un mister, insa: „Strâmtorile„-spunea Nicolae Titulescu la Conferinţa de la Montreaux din 1936-„sunt inima Turciei, ele sunt în acelaşi timp plămânii României. Când o regiune reprezintă inima unei naţiuni şi plămânii alteia, logica cea mai elementară comandă celor două ţări să se unească, să se alieze„.
Nu cred ca mai putem adauga ceva…
Sursa: m.rfi.ro