Cand vorbim despre o criza a rachetelor, automat ne duce gandul la criza rachetelor nucleare din 1962, cand SUA si URSS au fost aproape de declansarea unui razboi nuclear, pe motivul amplasarii de rachete rusesti in Cuba.
Sa nu uitam ca atunci presedintele Kennedy a declansat alerta DEFCON grad 2, adica ultimul pas inaintea unui atac nuclear. La DEFCON 1, gradul de alerta anunta atacul nuclear ca fiind iminent.
Desi situatia de alerta acum este doar la nivel 4, asta nu inseamna ca situatia e pe roze.
Nord coreeni isi continua cu perseverenta programul de dezvoltare a rachetelor ICBM, ultimele teste aratand ca sunt tot mai aproape de a fi capabile sa atinga tinte pe teritoriul SUA.
Testele efectuate cu succes pe 4 iulie si apoi pe 27 iulie 2017 din provincia Chagang, au constat in lansarea unor rachete balistice Hwasong 14, codificate NATO KN 20. care au atins o altitudine maxima de 3724 km. Specialistii americani estimeaza o raza maxima de 10 000 km, pe parcursul a 45 minute de zbor.
Ar fi suficient pentru a atinge Chicago sau Denver.
Au existat multe zvonuri, neconfirmate, despre un transfer ilegal de tehnologie din Ucraina catre Corea de N, acesta fiind explicatia pentru saltul brusc al razei rachetelor nord coreene.
Motorul rachetei seamana cu cel rusesc RD 250, motor cu combustibil lichid folosit la ICBM uri.
Se pare ca este vorba de o fabrica din Dniepr, aproape de zona separatista, unde s-a produs inclusiv gigantica SS 18 Satan.
Oricum, programul rachetelor balistice coreene a facut un salt imens, depasind cu mult estimarile analistilor militari.
Traiectoriile rachetelor sunt „loftate”, estimarea fiind facuta pentru o traiectorie balistica normala.
Semnatura singurului gras nord coreean pe ordinul de lansare
In plus, referitor la racheta purtatoare, au aparut si informatii despre deja posibila realizare a miniaturizarii bombelor atomice nord coreene. Asta ar insemna ICBM cu focos nuclear – marele cosmar – daca sunt in mainile unui dictator paranoic.
In total, se pare ca au intre 30 si 60 de bombe nucleare.
Oricum, dupa povestile cu armele de distrugere in masa din Irak, parca suntem in bancul cu Petrica si lupul.
Pe de alta parte, chiar daca numarul nu e corect si miniaturizarea nu e sigura, testele bombelor nucleare sunt confirmate de cutremurele masurate in zona.
Teste nucleare – gradul cutremurului produs
Dupa unii experti, la testul din 2016 e posibil sa fi fost testata o bomba cu hidrogen.
De curand Coreea de Nord amenintase cu atacarea bazei din Guam, unde se afla cele mai mari depozite de munitii si combustibili americane din zona Pacificului.
Se pare ca s-au mai linistit acum.
Cam astea sunt motivele pentru care Trump vorbea de „fire and fury”.
Intre timp, SUA au testat cu succes pe 30 mai sistemul de aparare al teritoriului SUA, GMD . Teoretic, este singurul sistem care poate distruge rachetele nord coreene ICBM, inainte de a lovi teritoriul american.
Multi experti afirma totusi ca testul este departe de a simula o interceptare reala. Oricum este un sistem departe de a fi un scut 100% fiabil.
Test GMD
Sistemul THAAD a facut si el un test reusit in 30 iulie. Oricum acest sistem este de baza in apararea Coreei de Sud. Nu poate apara SUA impotriva ICBM.
O veste mai proasta, inclusiv pentru noi, este ca testul cu SM3 Block II A, a esuat pe data de 21 iunie. Aceasta racheta dezvoltata de SUA si Japonia, urma sa fie amplasata si la Deveselu. Lansarea a fost facuta de de pe distrugatorul USS John Paul Jones, asta dupa ce in februarie a efectuat un test reusit.
Nici sistemul Aegis din care face parte SM 3 nu este eficace contra ICBM.
Se pare ca nici chinezii nu stau degeaba. Un pilot olandez de pe un B 747 cargo, a realizat o fotografie cu un test secret, probabil reusit. de interceptare a unei rachete balistice deasupra muntilor Himalaia pe 22 iulie.
Autoritatile chineze au refuzat sa comenteze.
Pe 19 iulie au testat si rusii sistemul lor A 135 , cu anti rachete balistice, destinat pentru apararea Moscovei. Este singurul sistem care foloseste lovituri nucleare contra ICBM.
Daca unii se ocupa de teste, altii chiar folosesc rachetele din plin.
In razboiul intre rebelii Houthi din Yemen si Arabia Saudita, mai putin prezentat in media, au avut loc numeroase atacuri cu rachete.
Atacurile sunt facute cu rachete balistice cu raza scurta : Scud-B, Hwasong-5, Hwasong-6, Sauditii le doboara in mod frecvent cu PAC 2 si PAC 3.
Rezultatele sunt apreciate de unii ca fiind cu o rata de aproape 100% pentru Patriot, altii spunand ca unele au mai cazut pe teritoriu saudit, fara a face pagube.
Cert este ca rebelii au incercat sa atace cu rachete baze aeriene si se pare chiar Mecca in timpul pelerinajului.
Vechiul meci Patriot – Scud continua si dupa 25 de ani de la incepere.
Daca ne uitam la toate aceste evenimente, este evident ca apararea contra rachetelor balistice este esentiala in orice scenariu de razboi modern.
Coreea de Nord se pare ca a reusit treptat sa se aseze neinvitata la masa celor posesori de ICBM-uri cu incarcatura nucleara, facand foarte complicata orice interventie militara externa.
Fata de situatia din 1963, cand se confruntau SUA si URSS, disputa rezolvata pasnic prin diverse acorduri de dezarmare, toate bazate prin paradoxalul MAD (Mutual Assured Distruction), acum situatia este complicata.
Variantele americanilor
Aparitia unui nou stat posesor de ICBM, care are in primul rand pretentia de a nu fi atacat, in scopul perpetuarii eterne a regimului Kim, face ca orice interventie militara sa fie dificila datorita numarului mare de posibile victime.
Daca SUA si URSS, s-au temut de distrugerea reciproca, la confruntarea cu nord coreeni acest argument nu merge.
Kim este gata sa isi sacrifice intregul popor pentru propria piele.
Situatia cred ca este oricum o criza de tip nou, in care nimeni nu intrevede deocamdata o solutie rapida, cel putin una militara.
In schimb, chiar si in Coreea de Nord, economia nu poate functiona la nesfarsit intr-un regim totalitar inchis.
Inceputul consumerismului in Coreea de Nord
Cu aproape 25 % din PIB alocat cheltuielilor militare, Coreea de Nord este pe primul loc in lume ca procent al bugetului militar.
Este evident ca nu poti functiona mult timp asa. Deja hypermarketurile deschise de chinezi si chiar de japonezi au deschis apetitul populatiei pentru consum.
Recentele sanctiuni economice hotarate de ONU si aplicate de China au inceput sa aiba efecte.
Pretul combustibilor s-a dublat si chiar daca nord coreenii nu au autoturisme, efectul este dramatic asupra tuturor preturilor.
Nu e de asteptat o revolta populara, mai probabila fiind o lovitura a celor din nomenclatura, care, daca privesc ce s-a intamplat in fostele tari socialiste, stiu ca ar putea avea cale deschisa spre lux si imbogatire rapida. ( Este un Deja vu). Probabil, din acest motiv Kim ii mai impusca din cand in cand.
In acest moment chinezii ( paradoxal – tara comunista doctrinar), au cel mai important cuvant de spus in aceasta criza, iar americanii trebuie sa stie sa negocieze.
Este deja un complicat joc politic global.
Orice solutie politica este mai buna decat lansarea rachetelor de orice fel!