Asa cum sugereza si titlul, fortele terestre indiene au publicat o cerere de informatii pentru oferte de la potentiali constructori de Masini de Lupta a Infanteriei. Se are in vedere o achizitie de mari dimensiuni, numai putin de 1700 de vehicule in diverse configuratii.
Planul este ca noua MLI sa inlocuiasca sovietica BMP-2 „Sarath”, aflata acum in dotare si produsa in India sub licenta.
Si ca sa nu lasam loc vreunei confuzii, cand indienii cer MLI ei se gandesc la masina de lupta a infanteriei clasica, adica pe senile, nu la surogate 8×8 “in rol de MLI” precum altii, mult mai civilizati si mai bogati, de mai la nord si mai la vest de sub-continentul Indian.
Revenind la hindusi, acesti au planuri mari dar nu sunt foarte grabiti, deocamdata cauta oferte. Eventualii doritori trebuie sa prezinte vehiculul in doar trei variante constructive (MLI clasic de lupta, centru de comanda si vehicul pentru recunoastere – 55%, 25% si 20%), dar trebuie ca propunerea sa aiba la baza un proiect modular, usor de modificat si pe baza caruia – fara mare batai de cap – sa fie dezvoltate si alte variante: transportor de trupe pe senile, mortier autopropulsat, evacuare medicala etc.
Programul este impartit in trei etape si prevazut sa dureze intre 18 si 20 de ani de la semnarea contractului, asadar – cum spuneam mai sus, nici o graba inca.
Prima etapa – productia unui maxim de 200 de vehicule sub forma de productie de pre-serie. Ar trebui sa fie gata la maximum doi ani de la semnare;
Etapa a doua – constructia de serie a unui numar de maximum 700 de vehicule de-a lungul a sase sau sapte ani;
Etapa a treia – productia restului de masini, pana la 1700 de bucati, ca si modernizarea primelor loturi la standardele vehiculelor noi.
India spera sa ajunga la o cadenta de fabricatie cuprinsa intre 75 si 100 de MLI pe an.
Din punctul de vedere al caracteristicilor tehnice generale avem:
-echipaj format din trei militari
-grupa de cel putin opt soldati
-nivelul de protectie la carcasa 5 STANAG 4569A, optional chiar 6 prin adaugarea de blindaj suplimentar, rezistenta anti-mina nivel 3 STANAG 4569B.
Se are de asemenea in vedere ca MLI-urile sa fie dotate cu sisteme de protectie atat pasive cat si active pentru a face fata armelor anti-tanc si lansatoarelor de grenade reactive.
Armamentul principal va fi constituit dintr-un tun automat de calibrul 30mm (minim) plus o mitraliera 7,62mm. Optional turela trebuie sa poata fi dotata cu rachete AT (patru bucati), iar MLI sa poata primi inca o turela (automata de aceasta data) care sa sustina o mitraliera grea de 12,7mm.
Evident ca totul trebuie garnisit cu sisteme electronice moderne, display-uri color, “situational awareness”, iar vehiculele de recunoastere vor avea in dotare mini-drone.
Mai vor indienii ca noua lor MLI sa poata dezvolta o viteza maxima de macar 70km/h pe asfalt, 35km/h pe teren framantat, totul la o autonomie de cel putin 400km si, se pare, ca va trebui sa fie si amfibie.
Raportul putere/masa ar fi de 30cp/tona.
Dar indienii au o problema si este inca una mare, inca de la sfarsitul aniilor “90 DRDOul bastinas mestereste la o MLI autohtona si, evident, ca nici acum n-a reusit sa ofere macar un prototip functional, dar speranta moare ultima, iar “Made in India” primeaza…
Iar daca lucrurile vor merge la fel ca in cazul Tejas, al motorului pentru Tejas, Arjun, al rachetei AT a DRDO si a altor programe locale, sansa este sa mai treca 20 de ani pana la prima productie de serie si abia atunci isi vor da seama ca au pierdut timpul degeaba si ca fieratania nu-i buna de absolut nimic.
Sau poate s-au invatat lucruri utile din programele mai sus mentionate desi sa dezvolti o MLI de peste 20 de ani si sa nu ai nimic de pus pe masa inca nu arata prea incurajator.
“Abhay” se numeste MLI dezvoltat de DRDO.
In privinta actualei MLI indiene – BMP-2 „Sarath”, lucrurile stau cam asa: program demarat in 1984 cu 700 de bucati achizitionate, din care 400 construite local sub licenta, pana in 1991. Mai apoi numarul vehiculelor a crescut prin contracte subsecvente pana la 1250 in 2007, iar la inceputul lui 2020 India detinea un total de 2500 de BMP-2.
Pe 2 iunie 2020 s-a semnat ultimul contract (deocamdata) pentru inca 156 de BMP-2 „Sarath”.
In privinta posibilelor candidate, aici lucrurile nu sunt deloc in favoarea indienilor, macar si pentru ca in lume nu sunt multi productaori de MLI-uri pe senile. Ba putem sa spunem ca sunt mai multi producatori de avioane multirol decat de MLIuri…
Ar fi, evident, germanii cu “Puma” si “Lynx” (acesta din urma pare sa poata fi “amfibizat”), rusii cu noua lor generatie de MLI pe senile Kurganets-25, cu atat mai mult cu cat K-25 ruseasca vine din standard in doua variante (exact pe cerintele indienilor) atat MLI grea cat si transportor de trupe usor si ambfibiu.
Ar mai fi coreenii de la Hanwha Defense cu MLI “Redback”, iar acestia trebuie luati in serios macar din doua motive: au legaturi politice si economice foarte bune cu India, au deja un produs excelent achizitionat chiar de tari NATO (Polonia si Norvegia) – obuzierul autopropulast K 9 Thunder.
Asadar si corenii sunt de luat in seama.
Dar sanse este sa mai treaca mult apa pe Gange pana cand acest program sa fie pus pe picioare si demarat, India are de asemenea lansate programe pentru un nou tanc, pentru un nou avion multirol de lupta, submarine nucleare de atac si purtatoare de rachete balistice, obuziere etc, iar achizitia unei noi MLI nu este nici pe departe atat de presanta precum inlocuirea MiG 21/27, a T 72 sau constructia de submarine.
Sa fim sanatosi si sa mai aruncam cate un ochi din cand in cand.
GeorgeGMT