De cateva luni, Rusia a devenit un protector pentru al-Assad punandu-si in joc toata reputatia internationala pentru Siria.
Ce a determinat Rusia sa faca acest lucru? Care este motivul pentru care ii pasa de al-Assad?
Adevarul este ca nu ii pasa! Rusia nu are interese private in Siria si nici nu ii pasa de al-Assad. Afacerile cu armament si portul din Tartus au doar o valoare simbolica. Interesele Rusiei sunt legate de doua chestiuni si nici una nu are legatura cu Siria.
Primul interes pentru rusi este acela ca trupele americane si resursele destinate acestora sa fie concentrate in afara fostelor state sovietice (sfera de influenta a Moscovei). Trupele americane sunt concentrate in Orientul Mijlociu, acest lucru ofera Moscovei mai mult ,,spatiu de manevra” pentru a-si spori influenta in statele ex-sovietice. In timp ce Washington-ul si-a concentrat trupele si resursele in Irak si Afganistan, Rusia a primit o ,,fereastra” de oportunitate pentru a creste influenta Kremlinului in state precum Belarus, Ucraina, Moldova etc.
Aceste miscari ii permit lui Putin sa tina deschisa „Eurasian Union” si sa o creasca. Eurasia Union nu este similara cu URSS, dar se aseamna foarte mult. Proiectul lui Putin incearca sa reintegreze economia si politicile fostelor state sovietice sub tutela Rusiei. Al doilea interes al Rusiei este procesul de reintegrare a fostelor state sovietice, miscare ce s-a dovedit mai dificila ca niciodata, unele state intorcand spatele Kremlinului pentru o alianta cu NATO (ex. Georgia). Aici apare oportunitatea numita Siria.
O Sirie stand in picioare ca o provocare pentru Washington creeaza iluzia unei super puteri numita Rusia. Incercati sa va amintiti cand a facut America pasul inapoi intr-o decizie cu privire la geopolitica! Rusia si-a luat angajamentul de a neutraliza arsenalul chimic al regimului Assad, demonstrand astfel chiar daca nu are resursele unei superputeri, cuvantul ei cantareste cat al uneia.
Afirmatiile lui Obama si Putin trezesc memoria Razboiului Rece, statele din proximitatea Rusiei simt presiunea unei super puteri, acest lucru a facut ca decizia Armeniei de a intoarce spatele integrarii in Uniunea Europeana sa nu fie surprinzatoare. Rusia a reusit sa integreze Belarus si Kirghistan in Eurasian Union si are o lista de state ce au anuntat intentia de a se integra in aceasta comunitate: Tajikistan (decembrie 2012), Armenia (septembrie 2013) si Georgia (inca nu s-a luat o decizie).
Conform planului rusesc, se asteapta ca Moldova si Ucraina sa faca aceeasi mutare ca Armenia. Chiar si Georgia (tara ce a fost in razboi cu Rusia) a intrerupt legaturile cu NATO si doreste sa promoveze relatiile cu Moscova. Din punctul de vedere al ,,micutului” vecin – NATO a fost incapabil sa intervina in razboiul din 2008 si acelasi lucru se intampla acum in Siria.
Aceste miscari dau impresia ca Rusia este in continuare o superputere si America una ajunsa in declin. Daca SUA decide sa preseze cu planul unei interventii militare in Siria, motivul real este „suflarea” imaginii de superputere a Rusiei. Legat de Siria, Washington-ul nu poate face mare lucru, doar un deceniu de razboi gen Afganistan/Irak.
In geopolitica, un proxy war nu inseamna ca jucatorii importanti au un interes pentru regiunea respectiva. De exemplu, nimanui nu ii pasa de Afganistan pana la inceputul anilor ’80, apoi s-a transformat intr-un teatru de operatiuni in care Uniunea Sovietica si SUA isi ,,incordau muschii”
Scenariul se repeta in Siria, unde Rusia si SUA duc un joc de poker asteptand ca rivalul sa cedeze.
NeroFlash