Romania Military

O nuculară, două nuculare

Iulian

De la primul discurs din dimineața zilei de 24 ianuarie 2022 președintele federației ruse, vladimir vladimirovici putin, a amenințat voalat cu folosirea armelor nucleare. Ținta era oricine se opune războiului neprovocat, nejustificat, ilegal (chiar și imoral după normele sociale actuale) denumit ‘operațiune militară specială’.

[…] Acum câteva cuvinte importante, foarte importante pentru cei care ar putea fi tentați să intervină în evenimentele în desfășurare. Cine încearcă să ne împiedice, și cu atât mai mult să creeze amenințări pentru țara noastră, pentru poporul nostru, să știe că răspunsul Rusiei va fi imediat și cu asemenea consecințe pe care nu le-ați experimentat niciodată în istoria voastră. Suntem pregătiți pentru orice dezvoltare a evenimentelor. Au fost luate toate deciziile necesare în acest sens. Sper că voi fi auzit.

 

Apoi, în nenumărate ocazii, am auzit simfonia atomică. De la vova (liderul mesianic al rusiei), de la lavrov, de la ambasadori, de la trompetele de casă ale Kremlinului. Ultimii care au primit mesajul de prietenie au fost chiar finlandezii, după decizia de a intra în NATO. UK, USofA, Polonia, Italia, NATO, UE, chiar și România au fost ținte ale mesajului. În 2022, de la începerea invaziei, rusia amenință în fiecare zi cu RS-28 Sarmat (NATO SS-X-29/SS-X-30 Satan II), R-36M (NATO SS-18 Satan), RT-2 Topol (NATO SS-25 Sickle), RS-24 Iars (SS-29) toate țările care contează și se opun (diplomatic și logisic).

Evident, mesajul rusiei ajunge la un număr mare de indivizi. Statistic, acțiunile gândite cu zeci de ani în urmă și actualizate pentru secolul XXI dau roade.

[…] Unii din ei (n.a. adica cei ce comentam) sunt români din Ucraina aflați pe statul de plată al ucrainenilor, alții (n.a. adica cei ce comentam) sunt troli de la noi la care noul ordin de zi pe unitate este demonizarea rușilor și a tuturor celor ce au curajul de a emite alt tip de păreri. Iar lucrurile nu s-au terminat, depinde unde și de la ce moment o să fie percepută amenințarea aia existențială – https://www.theguardian.com/world/2022/may/10/putin-nuclear-weapons-us-intelligence-avril-haines
Presupun că femeia știe ce vorbește. […] Cred că în primăvara viitoare cea mai mică problemă a noastră ar fi faptul că am putea avea din nou graniță cu rușii.

 

Acesta este un comentariu de zilele acestea, de aici de la noi. Scopul acestui text este de a demonta această idee și pe cele asemănătoare care (1) sunt enunțate de părțile interesate și (2) sunt propagate de utilii care sunt țintă a campaniei părților interesate (vezi 1). Mediul unde le-am văzut? Comentarii pe Facebook, comentarii sau articole pe site-urile de știri, postări pe Twitter, la diverși influensări galben-scipicios.
 

Armele nucleare

Ar trebui să știm că în timpul Războiului Rece factorul de descurajare a fost conceptul de distrugere reciprocă (MAD, engl Mutually Assured Destruction). Însă decidenții militari au luat în calcul și un alt concept – un război nuclear limitat sau în urma căruia să se poată supraviețui. Rezultatul acestui concept au fost armele nucleare tactice, ambele superputeri sperând ca ele să fie folosite doar în Europa. Aceiași decidenți însă au realizat că în momentul în care este folosită o armă tactică, partea care se va afla în dezavantaj va fi tentată să treacă la nivelul următor – armele strategice – cu riscul de a ajunge la ultima confruntare.

De-a lungul timpului am fost la un pas de iarna nucleară în mai multe momente – Criza Rachetelor din Cuba și anul 1983 fiind două asemenea momente. Perioadele de tensiune au fost reflectate și de mișcarea acelor Ceasului Apocalipsei, acesta ajungând teribil de aproape de miezul nopții.

Criza Rachetelor din Cuba din octombrie 1962 a fost o confruntare directă între Statele Unite și uniunea sovietică, fiind considerat cel mai apropiat moment de un conflict nuclear. Eșecul invaziei din 1961 (planificată ca urmare a revoluției din Cuba) și teama de noi operațiuni au dus la un acord secret între Nikita Hrușciov și Fidel Castro în iulie 1962 prin care rachete nucleare sovietice urmau să fie instalate în Cuba. DEFCON-2.

În noiembrie 1983 exercițiul Able Archer 83 avea ca temă o schimbare de conducere în URSS urmată de invadarea câtorva țări în Europa și culmina cu folosirea de NATO a armelor nucleare. Exercițiul a fost atât de realist încât URSS a considerat că sub acoperirea exercițiului, NATO va lansa un atac nuclear. Așa că forțele nucleare ale URSS ajung și ele în alertă. DEFCON-1.

Referitor la Criza Rachetelor din Cuba, domnul Petre Opriș are un text foarte bun (Încărcături nucleare sovietice şi ameninţările formulate de mareşalul Rodion Malinovski şi amiralul Serghei Gorşkov (ianuarie-februarie 1962)) care se referă la măsuri care urmau să fie luate în Europa de țările Pactului de la Varșovia. Referitor la exercițiul Able Archer 83, o lectură interesantă este un raport declasificat al President’s Foreign Intelligence Review Board (PFIAB) (The Soviet „War Scare”).

Conform tuturor teoreticienilor, practicienilor și utilizatorilor, orice folosire a unei arme atomice intră în una din categoriile:

Conform datelor publice și considerând corecte datele din primul rezultat oferit de Google, în 2020 totalul ar fi fost de 13400, împărțit astfel:

 

Aspectul nuclear al invaziei din Ucraina merită câteva studii serioase. Autorul va accentua în continuare doar ceea ce consideră a fi aspectele evidente, fără a ajunge la finețe. Așadar, finețea și sudoarea rămân școlilor doctorale de top patronate de academiile de poliție, informații și militare din România.
 

rusia azi

În 2000, rusia a anunțat doctrina sa, aceasta având un concept nou interesant – dezescaladarea (engl de-escalation) sau escaladarea–dezescaladarea. Aceasta presupunea ca în cazul unui atac convențional care depășea capacitatea de apărare a rusiei ea ar fi putut răspunde folosind arsenalul nuclear. Această posibilitate nu a fost invocată niciodată de rusia în următorii ani. Dar această abordare a fost eficientă, probabil limitând opțiunile vestului de a răspunde războiului din 2008 din Georgia.

În timpul Războiului Rece, descurajarea implica pierderi inacceptabile pentru inamic. Strategia de dezescaladare presupune provocarea de ‘pierderi controlate‘ care pentru inamic sunt ‘inacceptabile subiectiv, depășind beneficiile pe care agresorul se așteaptă să le obțină ca urmare a folosirii forței militare‘. Eficiența acestei abordări presupune existența unor mize diferite într-un conflict.

Pentru ediția din 2010 au existat voci care au susținut posibilitatea de folosire a armelor nucleare în conflicte convenționale. Vocile nu au fost ascultate iar în 2010 condițiile în care armele nucleare puteau fi folosite au devenit mai stricte – dacă în 2000 puteau fi folosite în situații critice pentru securitatea națională, în 2010 puteau fi utilizate doar dacă existența statului era amenințată, restul condițiilor fiind neschimbate față de 2000.

În iunie 2020 vova a semnat un decret – Principiile politicii de stat a federației ruse în domeniul descurajării nucleare. Folosind de mai multe ori expresia ‘descurajare nucleară’, în legătură cu documentul există următoarele idei care merită menționate:

 

Principiile comunicării ruse

O vorbă din bătrâni spune că ‘presupunerea este mama tuturor eșecurilor‘. Cum însă (1) nu a fost disponibil un manual de operațiuni psihologice sovietic; (2) creierul funcționează similar pentru orice Homo Sapiens; (3) principiile segmentării și construirii mesajului sunt asemănătoare indiferent cine o face, autorul consideră că se poate folosi de un material american pentru câteva aspecte teoretice.

Privind ultimele 80 de zile, mesajele de amenințare au avut mai mulți destinatari, în funcție de contextul în care au fost transmise inițial:
1. Mesajele difuzate la televiziunile ruse au avut ca audiență principală populația rusă și ca audiență secundară populația vestică. Audiența principală a trebuie să susțină în continuare, prin orice mijloace, efortul de denazificare; să suporte privațiunile și consecințele sancțiunilor; să înțeleagă că rusia e puternică și că de fapt vestul e pe marginea prăpastiei; că visul la occident este inutil pentru că cine merge în vest va sfârși. Audiența secundară trebuie să se teamă de mijloacele de distrugere pe care le are rusia; cum amenințările directe sunt străine populației vestice obișnuită cu politețea, de data aceasta situația este serioasă și trebuie să se teamă. Evident, din punctul de vedere al gânditorului rus este de preferat ca populația vestică, după ce a aflat de acele imagini din presa liberă vestică, să înceapă să facă presiuni asupra decidenților politici.
2. Mesajele oficiale ale ambasadelor rusiei se adresează populației din acele țări și liderilor politici din acele țări. Sunt mesaje directe de amenințare, cu consecințe în general vagi și nespecificate.
3. Mesajele transmise de ministrul lavrov sau purtătoarea de cuvânt zaharova sunt destinate, în principal (în funcție de mesaj) diverselor țări (prietene sau nu), grupuri de țări, alianțe, organizații și secundar populației ruse.
4. Mesajele transmise de vova, în funcție de context, sunt destinate sau supușilor sau adversarilor/inamicilor sau ambelor categorii.

La elaborarea mesajelor care ajung la cetățeanul vestic se ia în calcul piramida lui Maslow; dezavantajul său este că se aplică foarte bine majorității culturilor vestice dar nu toate societățile pun același accent pe aceleași nevoi. Mesajele de amenințare se bazează pe nevoia de siguranță fizică și stabilitate și sunt construite în jurul acestei necesități. Evident, există factori care influențează comportamentul. Stresul (fizic, emoțional sau mental) poate afecta răspunsul și importanța dată treptelor din această ierarhie.

Există o mulțime de situații când la încercarea de a satisface o nevoie poate apărea un conflict. Există mai multe tipuri de conflicte:

O linie de persuasiune este argumentul folosit peentru a obținerea comportamentului sau atitudinea dorită de la cetățean. Liniile de persuasiune urmăresc să exploateze, să minimizeze și să creeze vulnerabilități, existând patru pași pentru a construi o linie de persuasiune: (1) identificarea unui argument principal; (2) identificarea argumentelor secundare, care să sprijine argumentul principal; (3) determinarea tipului de apel care va fi folosit; (4) determinarea tehnicii celei mai potrivite pentru a avea succes.

Un apel este o abordare folosită pentru a prezenta un argument, tonul argumentului; cele mai folosite apeluri sunt legitimitatea, inevitabilitatea, apartenența, nostalgia, autoconservarea. Tehnicile sunt metodele folosite pentru a prezenta argumentele secundare; cele mai folosite sunt generalitățile cu încărcătură emoțională, transferul, răul cel mai mic, opinia omului de rând, mărturii, insinuarea, concesii minore, simplificarea, comparația și contrastul, exemplul, povestirea, statistici, explicații. Simbolurile sunt o reprezentare vizuală, audio sau audiovizuală folosite pentru a transmite și întări o linie de persuasiune; pentru a fi eficiente simbolurile trebuie recunoscute, trebuie să aibă însemnătate pentru subiect și să fie relevante pentru el.

O linie de persuasiune va fi mai convingătoare dacă se adresează mai multor nevoi.

La cetățeanul vestic mesajele foarte puțin alterate au ajuns în principal pe trei căi: social media, presă online și televiziune. Avem și o premieră: dacă primul război din Iraq a fost războiul urmărit la TV, invazia Ucrainei este războiul urmărit online. Ajungem astfel la accesibilitate, care este disponibilitatea audienței dacă se folosește un anumit mijloc de transmitere a mesajului.

Nu vom continua cu alte aspecte – serii, produse, metodologia evaluării rezultatelor. Însă cunoscând acum aceste câteva elemente de bază referitoare la conceperea mesajelor care circulă referitor la invazia Ucrainei, putem vedea cu alți ochi atitudinile și opiniile care ajung la noi pe diverse canale.

Scopul acestei secțiuni care poate părea stingheră în curgerea texului este de a determina în viitor cititorul care primește un mesaj să încerce să îl privească și din altă perspectivă. Pe de altă parte, pericolul este de a vedea manipulare și acolo unde nu e.
 

Mesajul lui putin

Este potrivit să ne întoarcem la discursul președintelui putin din 24 februarie și vom lucra cu materialul clientului. Autorul este nevoit să își ceară scuze pentru calitatea slabă a traducerii; este ceea ce a fost găsit utilizabil online.

Una din tehnicile folosite de cei care doresc să analizeze un mesaj pentru a extrage informațiile necesare deciziei este chiar analiza texului și a mesajului transmis. Rămâne în sarcina cititorului, dacă dorește să aprofundeze discursul președintelui putin, să obțină copia integrală și să o analizeze. Pentru o imagine completă, cunoașterea limbii ruse, a culturii rusiei, a istoriei rusiei sunt necesare.

Permiteți-mi să încep cu ce am spus în 21 februarie. Vorbim despre ceea ce ne provoacă îngrijorare și anxietate deosebită, despre acele amenințări fundamentale care an de an, pas cu pas, sunt create cu grosolănie și fără ceremonie de politicienii iresponsabili din Occident în raport cu țara noastră. Mă refer la extinderea blocului NATO spre est, aducând infrastructura militară mai aproape de granițele ruse.

Este bine cunoscut faptul că timp de 30 de ani am încercat cu insistență și răbdare să ajungem la un acord cu țările lider NATO cu privire la principiile securității egale și indivizibile în Europa. Ca răspuns la propunerile noastre, ne-am confruntat constant fie cu înșelăciune și minciuni cinice, fie cu încercări de presiune și șantaj, în timp ce Alianța Nord-Atlantică, între timp, în ciuda tuturor protestelor și preocupărilor noastre, se extinde constant. Mașina de război se mișcă și, repet, se apropie de granițele noastre.

De ce se întâmplă toate acestea? De unde acest mod obscen de a vorbi din poziţia propriei exclusivităţi, infailibilitate şi permisivitate? De unde vine atitudinea disprețuitoare, disprețuitoare față de interesele noastre și revendicările absolut legitime?

Răspunsul este clar, totul este clar și evident. Uniunea Sovietică la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut a slăbit, apoi s-a prăbușit pur și simplu. Întregul curs al evenimentelor care s-au petrecut atunci este o lecție bună și pentru noi astăzi; a arătat în mod convingător că paralizia puterii și a voinței este primul pas către degradarea completă și uitare. De îndată ce ne-am pierdut încrederea în noi de ceva timp, și atât, echilibrul de putere din lume s-a dovedit a fi perturbat.

Acest lucru a condus la faptul că tratatele și acordurile anterioare nu mai sunt în vigoare. Persuasiunea și cererile nu ajută. Tot ceea ce nu se potrivește statului dominant, celor de la putere, este declarat arhaic, învechit, inutil. Și invers: tot ceea ce li se pare benefic este prezentat ca adevărul suprem, împins cu orice preț, în mod prostesc, prin toate mijloacele. Cei care refuză să se conformeze devin subiecte ale tacticilor de braț înarmat.

Ceea ce vorbesc acum nu se referă doar la Rusia și nu numai pe noi. Acest lucru se aplică întregului sistem de relații internaționale și, uneori, chiar și aliaților SUA înșiși. Prăbușirea URSS-ului a condus la schimbarea frontierelor și redistribuirea bogățiilor lumii, la încălcarea normelor de Drept Internațional, așa cum acestea au fost stabilite după al II-lea Război mondial. Ca urmare, câștigătorii Războiului Rece s-au făcut de rușine, pierzând pacea mincinoasă de după acesta.

Desigur, în viața practică, în relațiile internaționale, în regulile de reglementare a acestora, a fost necesar să se țină cont de schimbările din situația din lume și de raportul de putere în sine. Totuși, acest lucru ar fi trebuit făcut cu profesionalism, fără probleme, cu răbdare, ținând cont și respectând interesele tuturor țărilor și înțelegând propria responsabilitate. Dar nu – a fost o stare de euforie de la superioritatea absolută, un fel de formă modernă de absolutism, și chiar pe fondul unui nivel scăzut de cultură generală și a aroganței celor care au pregătit, adoptat și împins prin decizii care erau benefice doar pentru ei înșiși. Situația a început să se dezvolte conform unui scenariu diferit.

[…] […]

În acest rând, există promisiuni către țara noastră de a nu extinde NATO cu un centimetru spre est. Repet – m-au înșelat și, în termeni populari, pur și simplu l-au aruncat. Da, poți auzi adesea că politica este o afacere murdară. Poate, dar nu în aceeași măsură, nu în aceeași măsură. La urma urmei, un astfel de comportament de înșelăciune contrazice nu numai principiile relațiilor internaționale, ci, mai presus de toate, normele de moralitate și moralitate general recunoscute. Unde este justiția și adevărul aici? Doar o grămadă de minciuni și ipocrizie.

Apropo, politicienii, politologii și jurnaliștii americani înșiși scriu și vorbesc despre faptul că un adevărat „imperiu al minciunilor” a fost creat în interiorul Statelor Unite în ultimii ani. Este greu să nu fii de acord cu asta – așa stau lucrurile. Dar nu este nevoie să fii modest: Statele Unite sunt încă o țară mare, o putere care formează sisteme. Toți sateliții ei nu numai că încuviințează cu resemnare și umilitate, îi cântă din orice motiv, ci și îi copiază comportamentul, acceptă cu entuziasm regulile pe care le propune. Prin urmare, pe bună dreptate, putem spune cu încredere că întregul așa-numit bloc occidental, format de Statele Unite după propria imagine și asemănare, totul este chiar „imperiul minciunii”.

În ceea ce privește țara noastră, după prăbușirea URSS, cu toată deschiderea fără precedent a noii Rusii moderne, disponibilitatea de a lucra cinstit cu Statele Unite și alți parteneri occidentali și în condiții de dezarmare aproape unilaterală, au încercat imediat să pună strângeți, terminați și distrugeți complet. Este exact ceea ce s-a întâmplat în anii 90, la începutul anilor 2000, când așa-numitul Occident colectiv a susținut cel mai activ separatismul și bandele de mercenari din sudul Rusiei. Ce sacrificii, ce pierderi ne-au costat toate acestea atunci, prin ce încercări a trebuit să trecem înainte de a sparge în sfârșit spatele terorismului internațional din Caucaz. Ne amintim asta și nu vom uita niciodată.

Da, de fapt, până de curând, încercările nu au încetat să ne folosească în propriile lor interese, să ne distrugă valorile tradiționale și să ne impună pseudo-valorile lor, ceea ce ne-ar coroda pe noi, pe oamenii noștri din interior, acele atitudini. că deja plantează agresiv în țările lor și care duc direct la degradare și degenerare, pentru că contrazic însăși natura omului. Acest lucru nu se va întâmpla și nimeni nu a reușit vreodată. Nici acum nu va funcționa.

Cu toate acestea, în decembrie 2021, am făcut totuși din nou o încercare de a conveni cu Statele Unite și aliații săi asupra principiilor asigurării securității în Europa și asupra neextinderii NATO. Totul este în zadar. Poziția SUA nu se schimbă. Ei nu consideră necesar să negocieze cu Rusia pe această problemă cheie pentru noi, în timp ce își urmăresc propriile obiective, ne neglijează interesele.

[…]

Chiar și acum, pe măsură ce NATO se extinde spre est, situația pentru țara noastră se înrăutățește și mai periculoasă în fiecare an. Mai mult, în ultimele zile, conducerea NATO a vorbit în mod direct despre necesitatea de a accelera, de a accelera avansarea infrastructurii Alianței până la granițele Rusiei. Cu alte cuvinte, își întăresc poziția. Nu mai putem continua să observăm ceea ce se întâmplă. Ar fi absolut iresponsabil din partea noastră.

Extinderea în continuare a infrastructurii Alianței Nord-Atlantice, dezvoltarea militară a teritoriilor Ucrainei care a început este inacceptabilă pentru noi. Ideea, desigur, nu este organizația NATO în sine – este doar un instrument al politicii externe a SUA. Problema este că în teritoriile adiacente nouă, remarc, în teritoriile noastre istorice, se creează o „anti-Rusie” ostilă, care a fost pusă sub control extern complet, este reglementată intens de forțele armate ale țărilor NATO. și pompat cu cele mai moderne arme.

Pentru Statele Unite și aliații săi, aceasta este așa-numita politică de izolare a Rusiei, dividende geopolitice evidente. Și pentru țara noastră, aceasta este, în cele din urmă, o chestiune de viață și de moarte, o chestiune a viitorului nostru istoric ca popor. Și aceasta nu este o exagerare – este adevărat. Aceasta este o amenințare reală nu doar pentru interesele noastre, ci pentru însăși existența statului nostru, suveranitatea acestuia. Aceasta este linia foarte roșie despre care s-a vorbit de multe ori. Au trecut de ea.

 

Discursul a fost adresat supușilor ruși și țărilor vestice deopotrivă, conținând viziunea lui putin. De fapt, dincolo de cuvinte, poate fi găsit și inamicul rusiei – libertatea și liberalismul. Adică UE și mai puțin NATO. Inamic care – conform liderului de la kremlin – a meritat o invazie a unei țări, pierderi de vieți umane și degetul pe butonul roșu. Iar vova decide ce este amenințare la adresa existenței statului rus prin puterea pe care și-a acordat-o în 2020.
 

Concert pentru trompete, în 1962

Excelentul text al domnului Opriș conține o felie de istorie din 1962 – răspunsurile comandantului suprem al Flotei maritime militare a URSS la câteva întrebări. Observă domnul Opriș că ‘pentru a se evita cazurile în care cineva ar fi îndrăznit să conteste supremaţia ruşilor în U.R.S.S. şi pe planetă, diplomaţia sovietică putea să fie despachetată de pojghiţa principiilor de drept şi livrată sub formă de ameninţare directă şi dictat‘. Ceea ce am putea spune că este cam ca astăzi, nu?

Mai jos câteva extrase din acele răspunsuri. Se poate observa asemănarea cu mesajele transmise astăzi.

Da, cunosc declaraţia făcută de dl. McNamara în Comisia senatorială a Congresului S.U.A. Primul lucru care sare în ochi în această declaraţie, este tonul ei lăudăros. Cred că cititorii „Pravdei” şi toţi oamenii sovietici sunt de acord cu mine că o asemenea lăudăroşenie, ieşită din gura ministrului de Război al S.U.A. (sic!), este cel puţin nesăbuită. Ea urmăreşte nu o îmbunătăţire a relaţiilor dintre Uniunea Sovietică şi S.U.A., nu slăbirea încordării internaţionale, ci aţâţarea pasiunilor, a isteriei războinice şi, în ultimă instanţă, a cursei înarmărilor. Cursa înarmărilor însă este calea care totdeauna a dus omenirea la războaie.

[…]

În ce mă priveşte aş putea declara că suntem în stare să ştergem de pe faţa pământului dintr-o singură lovitură racheto-nucleară orice obiective, toate centrele industriale şi politico-administrative din S.U.A. şi să distrugem ţări întregi care şi-au pus teritoriile la dispoziţie pentru bazele militare americane situate în jurul Uniunii Sovietice şi al celorlalte ţări socialiste.

[…]

acum suntem mai puternici şi, bineînţeles, nu vom rămâne pe loc. Nu avem nevoie să mai sporim prea mult trupele noastre de rachete şi stocurile de arme. Pe viitor nu se va mai desfăşura un proces de acumulare, ci de reînnoire şi perfecţionare firească a armelor. Ceea ce avem este suficient pentru a zdrobi orice adversar potenţial dacă ne vor ataca pe noi sau ţările socialiste prietene.

[…]

guvernul S.U.A. a făcut să treacă prin Congres cel mai mare buget militar pe care l-au avut vreodată statele în timp de pace. Acum însă Congresului i s-a prezentat noul proiect de buget pe anul 1962-1963 care prevede cheltuieli militare şi mai mari. Acestea ating cifra cu adevărat astronomică de 55,1 miliarde dolari, ceea ce reprezintă aproximativ 60 la sută din toate alocările bugetare.

[…]

În condiţiile actuale trebuie căutate soluţii care să ducă la pace şi nu la război. Trebuie să ne gândim cum să micşorăm încordarea din relaţiile dintre state şi să nu admitem ca stocurile acumulate pentru ducerea războiului să fie puse în funcţiune.

[…]

Uniunea Sovietică va promova şi de acum înainte politica de pace şi coexistenţa paşnică, luptând pentru realizarea dezarmării generale şi totale, pentru lichidarea rămăşiţelor celui de-al doilea război mondial şi întărirea securităţii popoarelor. Dar dacă patria noastră va fi atacată, forţele armate ale Uniunii Sovietice sunt gata oricând să răspundă agresorului printr-o lovitură nimicitoare şi vom zdrobi pe cei care ne vor ataca, sau care vor ataca pe aliaţii noştri.

 

Concert pentru trompete, astăzi

După prima amenințare vagă a lui vova din 24 februarie, cântecul secțiunii de trompete din orchestra propagandei ruse a devenit asurzitor – parlamentari, lavrov, zaharova, televiziuni, jurnaliști, influensări, ambasadori și ambasadele au repetat mesajele. Ca și în cazul discursului inițial al președintelui putin, mesajele au avut mai mulți destinatari: toți cei care s-au opus declarativ sau acționând, supușii ruși, prietenii rusiei.

Suedia și Finlanda au declarat după începerea invaziei că iau în considerare să adere la NATO; au fost amenințate de madam zaharova (‘Finlanda și Suedia nu ar trebui să ia decizii de securitate bazânduse pe shimbarea atitudinii față de alte țări, aderarea la NATO având consecințe militare și politice‘). Marea Britanie a furnizat Starstreak și NLAW aflând de la TV cum ar fi dacă ar fi ținta RS-28 Sarmat (NATO SS-X-29/SS-X-30 Satan II). Finlanda a decis să își depună candidatura pentru NATO și a aflat că ‘este o eroare, neexistând nici o amenințare la adresa securității sale’ și că vor avea la graniță Kh-47M2 Kinjal. Asemenea, alte țări din UE au aflat cum ar cădea pe teritoriul lor focoasele nucleare. Dacă nu mă înșeală memoria, am aflat tot de pe o hartă cum ar fi dacă România ar fi lovită cu două arme nucleare.

Toate acestea după ce, înainte de 24 februarie am aflat solicitarea (solicitare este un eufemism, era mai degrabă un ultimatum după părerea autorului) de revenirea la situația din 1990 din punct de vedere al membrilor NATO. Una dintre cerințele repetate a fost ieșirea NATO din România și Bulgaria.

Privite alături de discursul lui vova din 24 februarie, cântecele trompetelor ne dau imaginea propagandei ruse. Evident, au existat și acțiuni care s-au mulat perfect peste ‘sufletul abisal al poporului rus’ – identificarea IFF devenită simbol național și reînvierea dușmanului patriei mamă, nazismul. Poate cu altă ocazie despre aceste aspecte.

Pe lângă constanta amenințărilor (voalate sau directe, cu armele nucleare), am putut vedea în mesajele transmise de rusia în legătură cu invazia Ucrainei o serie de idei și teme:

 

Concluzie

Avem cu toții o mulțime de întrebări și frământări, fiind direct afectați de un război aproape de graniță, de o invazie într-o țară vecină. Frământările sunt firești, nesiguranța este firească. Și apoi avem amenințarea cu armele nucleare, care se adresează nevoilor de la baza piramidei lui Maslow. Dar înainte de a ne cuprinde frica, ar trebui să cugetăm câteva minute.

Întrebarea de fapt este: sunt amenințările doar acțiuni psihologice sau spusele lui putin reprezintă intenția sa reală?

putin a demonstrat în ultimii ani că este consecvent și acționează conform declarațiilor: a declarat într-un eseu că popoarele ucrainean și rus sunt unul, deciziile legate de Ucraina în ultimele luni fiind doar continuarea firească a acestei declarații. În 2021 au avut loc exerciții la granița Ucrainei; în aprilie numărul de soldați a fost redus concluzia noastră fiind că exercițiul a fost doar pentru a demonstra puterea. Au existat voci care au declarat că acelea erau pregătiri pentru invazia Ucrainei, dar prea puține. rusia are capacitatea nucleară de a anihila Europa complet. Forțele strategice ruse se află în alertă; autorul nu cunoaște ce înseamnă acest lucru pentru forțele ruse – poate fi anularea permisiilor și călătoriilor sau tot arsenalul să fie pregătit operațional. Creșterea gradului de alertă în rusia înseamnă că și în vest – Franța, Marea Britanie, Statele Unite – situația să fie similară, dar nici aici nu cunoaștem ce înseamnă.

rusia are cu siguranță astăzi în Europa un număr mai mare de arme nucleare decât NATO. Înaintea invaziei, media a fost plină de filme cu rachete balistice ruse lansate de pe submarine sau de pe platforme tereste, bombardiere strategice și artilerie nucleară. Televiziunile ruse au prezentat convoaie cu vehicule cu rachete balistice. Tensiunea putea crește cu o lansare de test. Care a avut loc în aprilie, cu o rachetă Sarmat/Satan-2. Pasul următor ar fi lansarea unei rachete cu încărcătură reală, ca ‘test’, ignorând toate tratatele de interzicere a testelor.

Evident, avem și alte intrebări, legate de cea principală. Cum poate negocia UE cu un stat care declară ca inamic principiile pe care este construită societatea în care trăim și care este pregătit – conform doctrinei – să foloseasca dezescaladarea pentru a obține ce dorește? Care e punctul până la care putem merge? Care e momentul când tragem linia și spunem până aici, pierderea este suficient de mare?

Și dacă, totuși, putin apasă butonul? Dacă vom vedea folosirea unei arme nucleare tactice sau strategice? Ar fi prima dată după 1945 cînd aceasta s-ar întâmpla. Unitatea de care a dat (și încă dă) dovadă vestul va deveni mult mai puternică. Ar arăta că rusia este de fapt un stat terorist iar Coreea de Nord va fi un model al acceptării și integrării față de sancțiunile la care va fi supusă rusia. Pentru că nimeni nu vrea să discute cu un șantajist cu degetul pe butonul nuclear care nu dă doi bani pe tratate și regulile decise după 1945, cu un stat cu mentalitate feudal-agrară ajuns din greșeală în secolul XXI.

Cum nu avem suficiente informații, considerând toate aspectele prezentate, opinia autorului este că până la o schimbare majoră vladimir vladimirovici putin nu va apăsa pe buton, totul fiind doar o campanie pentru a construi o atmosferă de frică și a obține dezbinarea vestului și oprirea sprijinului acordat Ucrainei. Iar de la această opinie putem continua să răspundem și la restul întrebărilor – evident, încercând să lăsăm deoparte subiectivismul și stereotipurile care ne pot afecta raționamentul.

Cât despre răspunsul actual la evenimentele din Ucraina al anumitor state – ezitările lor, mai exact – își pot avea originea în luarea în calcul a posibilității nucleare și a pierderilor pe care le-ar avea dacă ar lua măsuri mai drastice. Conform doctrinei dezescaladării, care este momentul în care miza noastră este suficient de mare pentru a justifica pierderile noastre iar rusia va considera pierderile inacceptabile? Cât putem accepta că putem ceda până ne oprim din compromisuri? Cetățeanul vestic, fiind mai departe de conflict, este mai tentat să fie mai înțelegător, mai pacifist, mai conciliator; în România, în Polonia, în Letonia și Estonia nu ne permitem acest lux.

Frica e o emoție puternică și utilizarea ei este teribil de ușoară în zilele noastre și mesajele construite exact pentru publicul țintă dau roade. Ideea cea mai potrivită pentru finalul acestui text este un citat: frica este ucigașul minții.

Și … ce-ar fi să încercăm și o temă pentru acasă.

Începând cu 24 februarie 2022 UE și USofA au impus o serie de sancțiuni rusiei care au curs în pachete (suntem la al cincilea) iar la presiunea publică o parte din companiile vestice și-au suspendat activitatea în rusia. Răspunsul rusiei a fost solicitarea de plată în ruble, tăierea aprovizionării cu gaz pentru anumite țări și amenințarea cu naționalizarea bunurilor companiilor care și-au suspendat activitatea. UE a decis schimbarea furnizorilor de petrol și gaz și investirea în centralele nucleare. Ministrul lavrov a declarat la începutul lunii mai: să lăsăm vestul să plătească mai mult decât plătea până acum federației ruse și să vedem apoi cum explică populației de ce sărăcesc. Acum câteva zile, vicepremierul rus alexander novak a declarat că dacă UE va opri importul de petrol din rusia, aceasta îl va vinde în Asia. Rusia vinde deja mai mult gaz și petrol Chinei, BRICS e pe cai mari. Sancțiunile funcționează doar parțial mulțumită acelui stat frate întru dictatură și crime – China – care acționează ca proxy și client pentru rusia și a dependenței UE de petrolul și gazul rus. Se cere să se identifice toate mesajele care vor curge în perioada următoare pe tema impactului pe care îl vor avea sancțiunile asupra noastră.

 

Al dumneavoastră analist de birt,
Autorul

Modificări:
20220526 11:55 – corectate greșelile care au trecut de corectura inițială

Surse:
1. https://www.armscontrol.org/act/2000-05/russias-military-doctrine
2. http://carnegieendowment.org/files/2010russia_military_doctrine.pdf
3. https://cvlpress.ro/24.02.2022/discursul-integral-al-lui-vladimir-putin-postat-pe-kremlin-ru/
4. https://www.incorectpolitic.com/cuvantarea-lui-vladimir-putin-din-24-februarie-2022-in-urma-careia-s-a-declansat-invazia-militara-a-ucrainei-discurs-istoric/
5. https://history.state.gov/milestones/1961-1968/bay-of-pigs
6. https://history.state.gov/milestones/1961-1968/cuban-missile-crisis
7. Nate Jones – Able Archer 83: The Secret History of the NATO Exercise That Almost Triggered Nuclear War
8. President’s Foreign Intelligence Review Board (PFIAB) – The Soviet „War Scare” report, 1990
9. FM 3-05.301, Psychological Operations Tactics, Techniques, and Procedures, 2003

Exit mobile version