Iurie LEANCĂ, Prim-ministru al Republicii Moldova
In ultima vreme s-au intetit dezbaterile despre unirea cu Moldova dar majoritatea analistilor, comentatorilor, parerologilor evita sa discute o problema spinoasa.
In Moldova exista o clasa politica buna / rea, asa cum este, care in cazul unirii si-ar pierde, in majoritate, privilegiile si locurile de munca.
De ce sa renunti la o tarisoara de 3,5-4 milioane de oameni, in care poti sa ajungi ministru, parlamentar, secretar de stat, ambasador, ceva acolo care misca rotitele sistemului si-si aranjeaza problemele si familia, si sa accepti sa faci parte dintr-o tara mult mai mare, sa zicem 23 milioane, in care fosta ta tarisoara devine o regiune unde nu vei mai prinde posturi decat, cu noroc, de prefect, director judetean ANAF, consilier judetean si alte maruntisuri incompatibile cu orgoliul tau.
Desigur, vor prinde 2-3 posturi de ministru, cateva zeci de parlamentari si cam atat. Este in firea omului ca, atunci cand ii propui sa faca parte dintr-o noua structura, sa refuze cu incapatanare, atat timp cat nu va avea o imagine clara despre pozitia pe care o va ocupa in acea structura.
Pe tema asta am gasit un articol interesant, publicat de Ion Petrescu in Adevarul si pe care vi-l recomand. In momentul asta, dincolo de impedimente financiare si geopolitice, principala problema in calea unirii o constituie interesele clasei politice de la Chisinau. De felul cum vom sti sa rezolvam aceasta problema tine atat momentul unirii cat si succesul acesteia.
P.S. Rautaciosilor, sa nu veniti cu propuneri de genul: “ Le dam functii sa stea cuminti si, dupa un an, ii trimitem pe Codruta Kovesi si pe Daniel Morar peste ei” pentru ca baietasii astia nu s-au nascut ieri.
P.P.S. Asta cu Kovesi si Morar mi-a venit imediat in minte cand am citit titlul articolului susmentionat dar sa nu spuneti nimanui 🙂 ))))))
Eroul Bula