Arme chimice zice Obama, arme chimice zicem si noi, dar atunci ce au americanii cu restul obiectivelor puse pe lista de distrus in cazul unei actiuni in Siria?!
In aceasta ordine de idei umbla zvonul prin presa internationala, ca veteranul B-52 ar fi si el in prima linie, alaturi de rachetele de croaziera Tomahawk, in atacarea Siriei. Tintele predilecte ar fi, pe langa depozitele de arme chimice, sistemele AA siriene, rachetele sol-sol si aviatia guvernamentala.
Printre tintele favorite ale americanilor s-ar afla si armata a IV-a de Garda, unitate de elita care il protejeaza pe presedintele Bashar Al-Assad si zona sa rezidentiala. Numai ca obiectivele nu vor fi atacate decatde la mare distanta prin folosirea de bombe ghidate si rachete de croaziera, evitandu-se intrarea in zona protejata de antiaeriana siriana.
In acelasi timp atat Rusia cat si Iranul se pare ca sunt deja gata sa aprovizioneze Damascul cu orice tip de furtnituri militare in cazul unui atac american si sunt gata sa inlocuiasca, prin livrari rapide, orice pierdere ar inregistra Assad in domeniul tehnicii de lupta, astfel ca o actiune militara americana nu va avea decat rezultate de imagine si nicidecum un impact major asupra capacitatii armatei guvernamentale de a sustine in continuare operatiuni militare impotriva rebelilor.
Surse turcesti si israeliene sustin in continuare ca situatia din Siria nu este deoc congruenta cu ce s-a intamplat in Libia si astfel un atac aerian limitat, asa cum se prefigureza, nu ar avea absolut nici un efect in scaderea capacitatii de lupta a armatei siriene si doar un atac sustinut de lunga durata, conjugat cu o actiune decisiva ale trupelor terestre ar putea sa infranga Damascul.
Atat Turcia cat si Israelul sunt cei mai mari sustinatori ai unui atac masiv si prelungit, Turcia fiind se pare gata sa contribuie cu trupe terestre.
Asadar interventia americana nu are nimic dea face cu armele chimice ci cu ajutorarea rebelilor in lupta impotriva guvernului sirian, atacul, daca va fi, nu are nimic a face cu pedepsirea celor care au folosit arme chimice si distrugerea depozitelor acestora, ci este doar un pretext straveziu si nu foarte inteligent pus in practica pentru a diminua capacitatea militara a Damascului, intru ajutorarea rebelilor islamisti, mai ales ca in ultimele luni rebelii au luat bataie crunta in fata loialistilor, iar peste 90% din populatia siriana este acum de partea guvernului de la Damasc. Mai ales ca 90% din asa-zisi rebeli nu sunt cetateni sirieni, ci tot felul de islamisti si jihadisti de meserie, vagabonti fara ocupatie, care au venit in Siria la capatuiala, intr-un fel de vacanta sangeroasa, un loc unde poti face absolut tot ce-ti trece prin cap.
Asadar Obama minte cu privire la scopul unui eventual atac si minte destul de prost, atat de prost incat a inceput sa-mi fie dor de predecesorul sau G.W. Bush. Mai mintea si nea “Tufis” asta, dar o facea cu stil, nu se balbaia, iar cand zicea ca intervine, apai chiar vedea dupa tine cu tot ce avea omu’ la indemana. Barak pare deocamdata slab si mincinos, dar este mai ales nehotarat, iar nehotarerea este unul dintre cele mai mari pacate ale unui om de stat.
Intre timp lucrurile au mai evoluat, s-au mai nuantat, astfel ca spectrul unei interventii militare americane nu mai este chiar atat de iminent. Rusii si sirieni au cazut de acord pentru predarea armelor chimice catre comunitatea internationala, iar acum se cauta solutii pragmatice pentru acest lucru, iar Congresul american nu s-a arata nici el prea entuziasmat in privinta unui atac in Siria, astfel ca Obama a cam ramas singur, blocat intre declaratile ultra-belicoase din ultimele saptamani si realitatea politica externa si interna, cu totul nefavorbaila unei interventii militare.
GeorgeGMT